În lumina eternităţii: Viaţa lui Leonard Ravenhill Mack Tomlinson

Vignette_coperta78

Disponibila

Categorii
ISBN
978-606-8000-59-6
Disponibilă din
16 Noiembrie 2012
Numar pagini
590
Dimensiuni
14,7 x 21,7
Preț
35.0 RON

Leonard Ravenhill s-a născut în 1907, la Leeds – în comitatul Yorkshire, Anglia. După întoarcerea la Dumnezeu, a studiat şi s-a pregătit pentru lucrarea creştină la Cliff College. În scurtă vreme a devenit clar pentru toată lumea că punctul său forte era evanghelizarea, şi Leonard i s-a dedicat cu toată forţa şi pasiunea. A fost unul dintre precursorii evanghelizărilor de stradă din Marea Britanie. Întâlnirile lui în anii războiului au atras mulţimi care blocau circulaţia în Marea Britanie şi un mare număr dintre convertiţii lui Îl urmau pe Domnul nu doar în Împărăţie, ci şi în lucrarea creştină de pe câmpurile de misiune din întreaga lume. Ravenhill a plecat acasă la Domnul în noiembrie 1994.
1. Naşterea unui profet
2. Apucat de Dumnezeu: convertirea şi chemarea
3. Colegiul Cliff şi lucrarea evanghelistică
4. Un grup de fraţi: Trekkerii de la Holiness
5. Trezirea şi mişcarea Calvary Holiness
6. Ravenhill, pastorul
7. Misiunile Calvary Holiness
8. Căsătoria şi familia
9. Spre America şi Bethany Fellowship
10. Extinderea predicării şi misiuni mondiale
11. New York City şi Teen Challenge
12. 1966-1979: Noi orizonturi ale credinţei
13. Leonard, Last Days şi prietenii din Texas
14. Întâlnirile de rugăciune de vinerea seara
15. Rugăciunea: cea mai înaltă chemare a vieţii
16. O pasiune sfântă
17. Predicarea: cel mai serios lucru din lume
18. Semnele adevăratului predicator
19. Teologia lui Ravenhill
20. Evanghelizarea după voia lui Dumnezeu
21. Trezirea după voia lui Dumnezeu
22. Scrisorile: un mod de a sluji
23. Doi prieteni speciali
24. O singură viaţă: în sfârşit acasă pentru totdeauna
25. Aprecieri care Îl onorează pe Dumnezeu
Apendice A: Predicile lui Ravenhill
Apendice B: Săgeţile înflăcărate ale lui Ravenhill
Apendice C: Poezia lui Ravenhill
Apendice D: Cărţi recomandate de Ravenhill
Apendice E: Scrierile lui Ravenhill

Cea mai mare ambiţie a vieţii mele este să fiu pe lista celor mai căutate persoane de diavol. 

Nimeni nu a stat lângă Isus. Poate că nimeni nu va sta lângă tine. Este o viaţă singuratică, dar este o viaţă glorioasă. 

Ce folos să vorbeşti în limbi duminica dacă ţi-ai folosit limba maternă în timpul săptămânii blestemând şi bârfind? 

Un om care este intim cu Dumnezeu nu trebuie niciodată să fie intimidat de oameni. 

Cred că fiecare biserică este fie supranaturală, fie superficială. Nu cred că este un tărâm de miloc. 

Dacă Hristos nu este vrednic de tot ceea ce ai, El nu este vrednic de nimic din ceea ce ai. 

Credinţa nu are nevoie de cârje. 

Dacă un milion de oameni îmi zâmbesc în timp ce ştiu că Dumnezeu Se încruntă la mine, nu voi fi fericit. Dar dacă Dumnezeu îmi zâmbeşte în timp ce un milion de oameni se încruntă la mine, nu voi fi nefericit. 

Un om care păcătuieşte nu se mai roagă, şi un om care se roagă nu mai păcătuieşte. 

Singurii oameni care vor să schimbe Evanghelia sunt aceia care nu se lasă schimbaţi de ea. 

Un om nu trebuie să fie judecat după înălţimea ambiţiilor sale, ci după adâncimea compasiunii lui. 

Poţi să-i dai o funcţie unui om în biserică, dar nu poţi să-i dai autoritate şi nici nu poţi să i-o iei; adevărata autoritate este dată în mod divin. 

Sunt lucrurile pentru care trăieşti vrednice de moartea lui Hristos? 

Este prea multă organizare în camera unde servim cina şi nu este suficientă agonizare în camera de sus. 

Dumnezeu nu poate fi explicat, dar poate fi experimentat. O zi cu El este mai bună decât o mie de ore de instruire despre El. 

Evangheliştii populari îţi ating emoţiile, dar adevăraţii profeţi îţi ating conştiinţa. 

Singura dată când poţi spune cu adevărat că „Hristos este tot ceea ce ai nevoie” este când Hristos este tot ceea ce ai. 

Mare parte din creştinii declaraţi sunt prinşi în capcana fleacurilor şi vrăjiţi de materialism. 

Ne-am săturat de oameni în straie drăguţe, cu discursuri şi mai drăguţe care folosesc o niagară de cuvinte şi o linguriţă de ungere. 

Caracterul nu se dezvoltă citind cărţi; ci experimentând necazuri şi încercări. 

Cum poţi să răstorni întăriturile spirituale dacă nu ai suficientă tărie să închizi televizorul? 

Toţi recunosc faptul că Ştefan era plin de Duhul când făcea minuni. Dar el era la fel de plin de Duhul şi când a fost omorât cu pietre. 

Poţi să ai toate doctrinele corecte şi totuşi să nu ai prezenţa lui Dumnezeu. 

Mulţi pastori m-au criticat pentru că am luat Evanghelia prea în serios. Dar oare cred ei că în ziua judecăţii Hristos mă va pedepsi cu asprime spunându-mi: „Leonard, tu M-ai luat prea în serios!”? 

Prefer să am zece oameni care Îl vor pe Dumnezeu decât zece mii de oameni care vor să se joace de-a biserica. 

Lumea nu aşteaptă o nouă definiţie a Evangheliei, ci o nouă demonstraţie a puterii Evangheliei. 

Să oferi o diplomă unui predicator care termină seminarul fără ca acesta să aibă o viaţă de rugăciune este ca şi cum ai scoate o maşină de pe linia de asamblare fără motor. 

Vai! Cina bisericii este mai atractivă decât Cina Domnului. 

Noi ne uităm după medalii, dar Dumnezeu se uită după cicatrice. 

Mulţi vor să fie buni, dar puţini vor să fie sfinţi. 

Dacă nu avem oameni umpluţi cu Duhul înainte de a umple amvoanele noastre, atunci ei vor umple oamenii cu paie. 

Lumea nu este impresionată de un om care are o înţelegere corectă asupra „dispensaţiilor”, dar o dispoziţie total greşită. 

Şcoala prorocilor nu este niciodată aglomerată.
A.W. Tozer, 05 Decembrie 2012, 11:54
Cei care l-au cunoscut pe Leonard Ravenhill vor recunoaşte în el pe "specialistul lui Dumnezeu", omul trimis de Dumnezeu nu să ducă lucrarea Bisericii în mod convenţional, ci, dimpotrivă, să apuce de barbă pe preoţii lui Baal chiar pe vârful muntelui lor, să-i facă de râs pe preoţii neglijenţi la altare, să înfrunte profeţii mincinoşi şi să avertizeze poporul dus în rătăcire. Un om ca el nu este un tovarăş comod de drum. El insistă să fii un creştin tot timpul şi în orice loc. De ce avem oameni cu asemenea săbii înflăcărate ca Leonard Ravenhill? Lor li se face rău când îi văd pe copiii cerului putându-se ca fiii pământului. Faţă de aşa oameni Biserica are o datorie mult prea mare ca să poată fi plătită. Faptul interesant este că rareori încearcă să-i răsplătească cu ceva în timpul vieţii lor. Abia generaţia următoare le zideşte mormântul şi le scrie biografia, ca şi cum ar vrea, stângaci, să scape de o obligaţie pe care generaţia trecută n-a împlinit-o. Faţă de Leonard Ravenhill este imposibil să fii neutru. Cei ce-l cunosc se împart în două tabere: cei care îl iubesc şi îl admiră cu devotament, şi cei care îl urăsc cu înverşunare.
David Wilkerson, 05 Decembrie 2012, 11:55
Leonard Ravenhill este unul din puţinii profeţi adevăraţi pe care i-am cunoscut vreodată. Sunt bucuros că, în sfârşit, s-a scris această carte.
Paul Washer, 05 Decembrie 2012, 11:56
Am făcut cunoştinţă cu Leonard Ravenhill chiar la începutul călătoriei mele creştine şi impactul vieţii lui asupra mea a rămas până în această zi. El a trăit ca unul care s-a odihnit la umbra Celui Atotputernic şi a predicat ca unul trimis de Dumnezeu. A cunoscut prezenţa lui Dumnezeu, a purtat mantaua Lui, a dus poverile Lui şi a proclamat adevărul Lui. A fost cel mai rar lucru întâlnit în zilele lui şi ale noastre - un om al lui Dumnezeu.
David Ravenhill, 05 Decembrie 2012, 11:57
Tatăl meu a trăit zilnic în lumina eternităţii şi a căutat mereu să placă Aceluia care l-a înrolat ca un bun ostaş a lui Isus Hristos. Întotdeauna înainte de a se ridica la amvon stătea înaintea lui Dumnezeu. A fost un om al rugăciunii. Rugăciunea a fost viaţa lui şi felul lui de predicare reflecta faptul că a fost singur cu Dumnezeu.
Adauga recenzie