Cookies ne ajuta la livrarea serviciului. Folosind serviciul nostru, consemnati la utilizarea cookies-urilor. Mai multe

Călătorim pe un drum stabilit

  • Categorii
  • ISBN
    978-606-8000-83-1
  • Disponibilă din
    01 decembrie 2014
  • Număr pagini
    101
  • Dimensiuni
    14,7 x 21
  • Tip copertă
    Broșată
Format tipărit | 15.0 RON
Cantitate
Eseuri pe diferite aspecte ale vieţii creştine
1. Călătorim pe un drum stabilit
2. Credulitate versus credinţă
3. Biblia: Cartea vieţii
4. Vânturile de toamnă
5. Umilinţa câştigă acolo unde forţa nu o poate face
6. Un cuvânt pentru bărbaţi, despre femei
7. Nu există creştini nesemnificativi
8. Tragedia risipei
9. Succesul este costisitor
10. Înlăturarea distragerilor
11. Un creştin nu-şi poate permite să învinovăţească
12. Adevărul aduce şi probleme
13. De ce sunt displăcuţi unii creştini
14. Dacă Hristos duce povara
15. Dragostea este "vointa de a", intenţia
16. Partea lui Dumnezeu versus partea greşită
17. Rugându-ne fără a pune condiţii
18. Oh, Doamne, întoarce-ne din nou la Tine!
19. Erezie printre sfinţi
20. Răbdarea slăbiciunilor celorlalţi
21. Oameni sfinţi şi fapte sfinte
22. Frumuseţe de Crăciun
23. Cea de-a doua cea mai bună carte pentru un creştin
24. Locul vital al autocriticii
25. Cel mai bun dar al lui Dumnezeu
26. Luaţi seama la părtinire
27. Religia la diateză pasivă
28. Ajutor din necazurile lui Pavel
29. Lumea neschimbătoare a oamenilor
30. Meditaţie de Anul Nou
31. Mărturia Duhului: ce este?
32. Elocvenţa poate aduce cu sine o capcană
33. Religia intelectului versus religia duhului
34. Se roagă Domnul nostru pentru cei nemântuiţi?
35. De ce iubim datele şi dispreţuim adevărul?
36. Fratele nostru, Petru
37. Păziţi-vă de infatuare
38. E posibil ca aceasta să fie nevoia noastră cea mai critică?
Omul cu o credinţă adevărată poate trăi în siguranţa absolută că paşii lui sunt rânduiţi de Domnul. Pentru el, nenorocul este în afara graniţelor posibilităţii. El nu poate fi smuls de pe acest pământ cu o oră mai devreme faţă de timpul stabilit de Dumnezeu, şi nu poate fi ţinut pe pământ o clipă în plus după ce Dumnezeu a terminat cu el aici. El nu e un copil oropsit al lumii largi, un copil găsit al timpului şi al spaţiului, ci un sfânt al Domnului şi iubitul grijii Sale deosebite. 

Fără îndoială că Îl întristăm pe Domnul nostru atunci când ne gândim la noi înşine ca fiind ceva mai puţin decât suntem de fapt în planul lui Dumnezeu. În noi înşine, suntem un nimic, şi marea prăpastie a uitării către care ne îndreptăm ar fi fost locul nostru cuvenit. Nu ne-am câştigat nicio parte în interesul lui Dumnezeu, niciun loc în afecţiunea Lui; păcatele noastre ne-au deposedat de orice drept pe care l-am fi avut înaintea lui Dumnezeu ca şi Creator al nostru. Dar sângele Legământului celui veşnic a schimbat toate acestea. Acum dreptul nostru este acela al unui copil înaintea tatălui său. Avem un drept în casa Tatălui, şi putem sta la masa Lui fără teamă sau stinghereală. 

Nu trebuie niciodată să dăm vina pe cineva sau pe ceva pentru înfrângerile noastre. Indiferent cât de rele pot fi intenţiile lor, ei sunt absolut incapabili să ne facă rău până în clipa în care noi începem să-i învinovăţim şi să-i folosim ca scuze pentru necredinţa noastră. Atunci devin ei capabili să ne facă rău; cu toate acestea, tot noi suntem de vină, şi nu ei. 

Darurile lui Dumnezeu nu sunt datorii pe care ni le plăteşte, ci haruri acordate din milă pură. 

Fie că avem un talent, sau mai multe, în cele din urmă va trebui să dăm socoteală, iar factorul care va decide în dreptul nostru nu va fi câte talente am avut, ci, ce am făcut cu ele. Povestea omului care şi-a ascuns banul în pământ este o lectură alarmantă pentru creştinul nepăsător care nu îşi foloseşte darurile. Unii oameni cu daruri modeste au ajuns să aibă realizări spirituale strălucitoare; alţii, cu abilităţi mult mai mari, s-au jucat cu vara vieţii precum lăcusta din fabulă şi şi-au lăsat darurile nefolosite în timp ce timpul se scurgea pe lângă ei. Aşa ceva, repet, este o tragedie, şi faptul că este des întâlnit nu face să fie mai puţin tragic.

Duşmanul oportunităţii este preocuparea. Exact atunci când Dumnezeu trimite o şansă de a câştiga o mare victorie pentru omenire, unii dintre noi sunt prea ocupaţi să piardă timpul cu fleacuri ca să o observe. 

Cuvintele de distragere ale lui Satan vin deseori din cele mai neaşteptate părţi. Marta a chemat-o pe Maria de la picioarele Învăţătorului. Câteodată, dacă nu suntem atenţi, cel mai bun prieten al nostru ne poate distrage. Sau ar putea fi o activitate foarte legitimă. Agitaţia şi tărăboiul din zilele acestea ne cheamă prea adesea şi prea curând înapoi de la picioarele lui Isus. Distragerile acestea trebuie imediat înlăturate, altfel vom cunoaşte numai „sterpiciunea activismului”.
Adaugă o recenzie