Atributele lui Dumnezeu Volumul 1

A.W. Tozer

Atributele lui Dumnezeu Volumul 1 , de A.W. Tozer

Disponibil Domeniu: Data apariţiei: ISBN: Număr de pagini: Dimensiune: Preţ: Cantitate:

Diverse 20 Aprilie 2010 978-606-8000-24-4 978-606-8000-25-1 152 14,7 x 21 12 RON

Fragmente sugestive

Cuprins

• 1. Infinitatea lui Dumnezeu
• 2. Imensitatea lui Dumnezeu
• 3. Bunătatea lui Dumnezeu
• 4. Dreptatea lui Dumnezeu
• 5. Îndurarea lui Dumnezeu
• 6. Harul lui Dumnezeu
• 7. Omniprezenţa lui Dumnezeu
• 8. Imanenţa lui Dumnezeu
• 9. Sfinţenia lui Dumnezeu
• 10. Perfecţiunea lui Dumnezeu

O, minunăţia, misterul şi slava fiinţei lui Dumnezeu!

Creştinismul este puternic sau slab, în funcţie de conceptul lui despre Dumnezeu. Insist asupra următorului lucru, pe care l-am spus de multe ori: problema fundamentală a Bisericii de astăzi este concepţia ei nevrednică despre Dumnezeu.

Religia noastră e mică deoarece dumnezeul nostru este mic. Religia noastră este slabă deoarece dumnezeul nostru este slab. Religia noastră nu este nobilă deoarece dumnezeul pe care Îl slujim nu este nobil. Nu Îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este El.

Îmi place să explic lucrurile mergând la Dumnezeu Însuşi, dincolo de toate, şi să arăt că învăţăturile Sfintei Scripturi îşi au originea în natura lui Dumnezeu. Ele sunt ceea ce sunt deoarece Dumnezeu este ceea ce este. Aceste învăţături se bazează pe caracterul lui Dumnezeu şi sunt garantate de atributele neschimbătoare ale Atotputernicului Domn, Dumnezeu, Cel îmbătrânit de zile.

Convingerea pe care o am cu privire la faptul că trebuie să redobândim conceptul desăvârşirii lui Dumnezeu a fost tot mai întărită odată cu trecerea anilor. Trebuie să vedem din nou cât de grandios [plin de măreţie] este Dumnezeu, cât de frumos şi cât de perfect. Apoi trebuie să începem să îl predicăm, să îl cântăm, să scriem despre el, să îl promovăm, să îl proclamăm, să îl spunem şi să ne rugăm până când redobândim conceptul maiestăţii, până când conştientizarea divinului revine în religia noastră, până când ne recâştigăm abilitatea şi dorinţa de a ne retrage în inimile noastre şi de a ne închina înaintea lui Dumnezeu în liniştea propriilor noastre duhuri.

Am încercat să îi întorc pe oameni de la lucrurile exterioare la lucrurile interioare ale religiei. Am încercat să îndepărtez norii şi să Îl arăt pe Dumnezeu în gloria Sa. Am fost aproape singur în propovăduirea acestui lucru şi a fost un lucru foarte ciudat. Foarte rar auzi un om vorbind ceva despre Dumnezeul Cel Sfânt. Oamenilor le place să audă acest subiect, şi mă invită să predic despre el în multe locuri. Dar de ce nu apucăm această idee? Nu ştiu de ce, dar eu nu sunt descurajat.

Dacă noi mergem mai departe aşa cum suntem, răspândind religia noastră deteriorată, creştinismul nostru slăbit în mai multe zone până când Domnul va veni, El Se va ivi prin nori şi Se va arăta maiestuos şi minunat în cerul de sus, şi în pământul de jos, sub mare, şi pretutindeni oamenii se vor pleca şi Îl vor recunoaşte ca Domn şi Împărat. Dar eu aş vrea să văd că această atitudine este adusă înapoi Bisericii înainte ca acel ceas dramatic să vină. Aş vrea ca noi să vedem şi să cunoaştem acest lucru acum.

Scriptura vorbeşte mult despre cer, dar suntem atât de ocupaţi cu trăirea noastră aici, încât nu suntem prea preocupaţi de cer. Nu voi încerca să-l descriu; mi-e teamă că mintea celui care încearcă să descrie cerul se va deteriora din cauza greutăţii sarcinii. Aşa ceva nu poate fi făcut. Cerul, însă, este un loc al frumuseţii supreme; atât putem spune. De ce? Deoarece acolo se află perfecţiunea frumuseţii.

Vă întreb: ce are lumea de oferit? Nimic. Suntem bombardaţi permanent de reclame care ne fac să credem că dispozitivele pe care le fabrică ei sunt demne de atenţia noastră. Nu! Dacă vrei să mergi undeva şi ai nevoie de o maşină, cumpără una, dar să nu-ţi imaginezi că e minunată. Dacă vrei să zbori spre San Francisco, zboară, dar să nu-ţi imaginezi că e minunat. Să nu îţi imaginezi că există ceva minunat.

„[…] Îl vor numi: Minunat […]” (Isaia 9:6), doar El poate atrage şi provoca uimirea îngerilor, a heruvimilor, a serafimilor, a arhanghelilor şi a tuturor fiinţelor şi creaturilor. Numai El este minunat, şi El a venit la noi pentru a ne împăca cu Sine. Cât de frumos, cât de minunat!

Este un cântec care spune: „Ia toate interesele mele trecătoare, lasă-le să moară, şi dă-mi-L numai pe Dumnezeu”. Dacă vrei să te rogi strategic, într-un fel care să-I facă plăcere lui Dumnezeu, roagă-te ca Dumnezeu să ridice oameni care să vadă frumuseţea Domnului Dumnezeului nostru şi care să înceapă să o predice şi să o prezinte oamenilor în loc să ofere linişte sufletească, eliberare de fumat, un serviciu mai bun şi o casă de vacanţă mai drăguţă.

La ce foloseşte toată religia noastră bună şi activă dacă Dumnezeu nu este în ea? La ce ne foloseşte dacă am pierdut maiestatea, reverenţa, închinarea – conştientizarea divinului? La ce ne foloseşte dacă am pierdut simţul Prezenţei şi abilitatea de a ne retrage în propriile noastre inimi şi de a-L întâlni pe Dumnezeu în grădină? Dacă am pierdut acest lucru, de ce să construim încă o biserică? De ce să convertim mai mulţi oameni la un creştinism sterp? De ce Îi aducem pe oameni să urmeze un Salvator care este atât de departe încât nu îi recunoaşte?

Avem nevoie să îmbunătăţim calitatea creştinismului nostru, şi nu vom reuşi niciodată aceasta până când nu ridicăm conceptul nostru despre Dumnezeu la nivelul conceptului avut de apostoli, de înţelepţi, profeţi, sfinţi şi reformatori. Când Îl punem pe Dumnezeu înapoi acolo unde Îi este locul, ne vom mişca din nou în sus, în mod instinctiv şi automat; întreaga spirală a direcţiei noastre religioase va fi îndreptată în sus. Dar noi încercăm să înfăptuim acest lucru prin metode; încercăm să îl producem prin tehnologie; noi încercăm să creăm treziri prin trucuri publicitare.

Încercăm să provăm religia, uitând că ea se bazează pe caracterul lui Dumnezeu. Dacă am o concepţie josnică despre Dumnezeu, religia mea nu poate fi decât o chestiune ieftină, diluată. Dar, în cazul în care conceptul meu despre Dumnezeu este demn de Dumnezeu, atunci religia mea poate fi nobilă şi demnă; poate fi reverenţioasă, profundă, frumoasă. Aceasta vreau să văd încă o dată printre oameni. Vrei să te rogi în felul acesta?

Oh, Dumnezeule, Tatăl nostru, cât de uşor este devii un apostat, să trăieşti şi totuşi să fii mort. Cât de uşor este să devii membru al unui grup de biserică format din oameni veseli, vorbăreţi şi hazoşi, în timp ce lumea trece şi judecata se apropie, iadul îşi lărgeşte graniţele şi anticristul se pregăteşte să preia controlul. În timp ce lumea se unifică şi se pregăteşte pentru un împărat, oh, Dumnezeule, biserica mea se joacă şi spune: „Sunt bogat, m am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Avem tot mai mulţi membri şi mai mulţi bani decât am avut vreodată. Bisericile noastre sunt tot mai costisitoare, şcolile noastre sunt pline şi programele noastre sunt nenumărate. Dar noi uităm, oh, Dumnezeul meu, că a scăzut foarte mult calitatea creştinismului nostru.

Oh, Te implorăm, redă, redă Bisericii Tale viziunea Ta. Redă Bisericii Tale priveliştea Măreţului Dumnezeu. Arată-ne faţa Ta, frumoasa Ta faţă, dă-ne vederea permanentă a Maiestăţii. Nu cerem o rază trecătoare; vrem o permanentă revelare a Ta în toată splendoarea Ta.

Autorul

Despre A.W. Tozer



O viaţă în urmărirea lui Dumnezeu

Deşi A.W.Tozer a murit în 1963, atât viaţa lui, cât şi moşteniea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat sa atragă pe mulţi la o cunoastere mai profundă a lui Dumnezeu. Tozer a păşit pe o cale în viaţa spirituală, pe care prea puţini au ales-o – căutarea necurmată, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a Mântuitorului – cum sa I se închine şi să-I slujească cu toata fiinţa sa.

Pe tot parcursul vieţii şi lucrării sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracteriza biserica primară – sfinţenie şi o credinţă neclintită. James Snyder, în cartea sa, „Viaţa lui A.W.Tozer - în urmărirea lui Dumnezeu”, spune: „El aparţinea de biserica întreagă. Oriunde găsea creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi”.

În tot timpul vieţii sale, Tozer a păstorit câteva biserici ale Alianţei Creştine şi Misionare, a scris mai mult de 40 de cărţi, a lucrat ca editor la Alliance life – publicaţia lunară denominaţională pentru C&MA. Cel puţin două din cărţile sale fac parte din categoria cărţilor clasice spirituale: „Urmărirea lui Dumnezeu” şi „Cunoaşterea Celui Preasfânt” – cărţi de o valoare imensă pentru omul care niciodată nu a primit o educaţie teologică abstractă. Locul de unde a învăţat a fost prezenţa lui Dumnezeu; caietele şi uneltele de lucru au fost rugaciunea, scrierile primilor creştini şi a teologilor – mistici şi puritani, oameni ai credinţei.

"I-am mulţumit deseori lui Dumnezeu", mărturiseşte Tozer, "pentru căile dulci şi atrăgătoare ale Duhului Sfânt pe care le-a folosit pentru a lucra în inima acestui puştan neînvăţat, atunci când aveam 17 ani. Aveam un vecin cu numele de Holman. Nu-i cunosc prenumele. Pentru mine era doar Domnul Holman; era vecinul nostru. Auzisem că era creştin, dar mie nu mi-a vorbit niciodată despre Cristos. Într-o zi, pe când mă plimbam pe stradă cu acest vecin prietenos dintr-o dată şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus: 'Ştii, mă gândesc la tine... mă întreb dacă eşti creştin, dacă eşti convertit. Doream să am ocazia să stau de vorbă cu tine'. I-am răspuns: 'Nu Domnule Holman, nu sunt convertit. Dar mulţumesc că mi-aţi spus asta. Mă voi gândi serios la lucru acesta'. Puţin mai târziu, m-am oprit la un colţ de stradă pentru a asculta un om predicând. A citat invitaţia lui Isus: 'Veniţi la Mine!', şi rugăciunea păcătosului: 'Ai milă de mine!'. M-am dus acasă şi am urcat in masardă ca să nu fiu deranjat. Acolo, în rugăciune serioasă mi-am dat inima şi viaţa lui Isus Cristos. De atunci am fost mereu creştin. Picioarele mele m-au dus acasă şi m-au urcat la masardă, dar nu picioarele mele au fost cele care au mers la Isus, ci inima mea. În inima mea am acceptat să merg la Isus. Am luat hotărârea şi am mers. Acestea au fost cele două lucruri - remarca plină de grijă a vecinului nostru şi explicaţia predicatorului de stradă - care m-au împins Împărăţia lui Dumnezeu".

"Am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt la vârsta de 19 ani, pe când eram pe genunchi, stăruind în rugăciune în camera din casa soacrei mele. Doream voia lui Dumnezeu pentru mine şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor 'ism'-ice care veneau cu formele, teoriile şi îvăţăturile lor. Toate au încercat să mă doboare.Unii spuneau că am mers prea departe, alţii că ajunsesem suficient de departe. Dar eu ştiu sigur ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din exterior nu avea vreun înţeles important pentru mine. În disperare şi în credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră - să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului celui viu. Fiecare lucrare mică pe care Dumnezeu a făcut-o vreodată prin mine şi prin slujirea mea pentru El datează din acel moment când am fost umplut de Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos şi pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale".

Locul în care se refugia să se roage şi să mediteze la bunătatea lui Dumnezeu era subsolul din casa familiei sale. El a scris odată: „Mi-am dat seama că Dumnezeu este o mângâiere pentru mine, El este bun şi în orice circumstanţă îmi este uşor să trăiesc cu El.” Snyder scrie despre el: „Dragostea şi harul lui Isus Hristos erau pentru el o uimire, un motiv de adorare în orice împrejurare”.

Deşi nu a urmat nici un seminar sau colegiu biblic, Tozer a primit două diplome onorifice de doctorat. A acceptat propunerea de a fi pastor pentru prima dată în West Virginia, 1916. În decembrie 1921, el, împreună cu soţia sa, Ada, s-au mutat în Morgantown, unde s-a născut primul lor copil din cei şapte (şase băieţi şi o fată).

În primii ani de lucrare, banii erau extrem de puţini. Familia Tozer a făcut un legământ să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor, indiferent de circumstanţe. „Suntem ferm convinşi că Dumnezeu poate să trimită bani pentru copii Săi care cred în El – dar acest principiu îşi pierde valoare dacă ne bucurăm de bani şi nu îi dăm slavă Lui, Dătătorului, aşa cum se cuvine!” Tozer nu s-a abătut niciodată de la acest principiu. Lucrurile materiale nu au fost o problemă pentru el. Mulţi au spus că dacă el avea mâncarea necesară, îmbrăcămintea şi cărţile sale, era mulţumit. Familia sa nu a avut niciodată o maşină, în schimb au ales să călătorească cu autobuzul sau cu trenul. Chiar şi după ce a ajuns un autor creştin bine cunoscut, el a cedat în scris majoritatea drepturilor sale pentru cei care se aflau în nevoie. Mesajul pe care îl transmitea era în aceeaşi măsură înviorător şi pătrunzător, dur, care nu permitea compromisuri. Singura lui ţintă în viaţă era să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod personal şi a încurajat pe alţii să facă la fel. Imediat mai apoi a descoperit că o relaţie adâncă şi statornică cu Dumnezeu trebuie să fie cultivată.

În perioada în care păstorea o biserică din Indianapolis, Tozer a observat o schimbare în lucrarea sa. În acea vreme, el nu predica decât evanghelia – singurul subiect despre care vorbea înaintea oamenilor, dar Dumnezeu a început să-l conducă spre o nouă treaptă a lucrării sale. Mai întâi şi-a notat gândurile pe hârtie, dar în cele din urmă această schimbare a făcut din el un scriitor cu mult rod în lucrarea sa.

În 1928, Tozer a acceptat propunerea de a fi pastor în Chicago, la Southside Gospel Tabernacle, timp de 30 de ani. Mica parohie a ajuns să fie neîncăpătoare iar temelia acestei biserici era misiunea şi o viaţă mai profundă cu Isus Hristos. Snyder spunea despre Tozer: „Predicile sale nu erau niciodată superficiale. În spatele acestora era întotdeauna o gândire adâncă care obliga ascultătorii să se gândească la fel de profund la cuvintele pe care le auzeau. El avea această abilitate de a-şi face ascultătorii să se cerceteze pe ei înşişi în lumina a ceea ce Dumnezeu le vorbea. Oamenii neserioşi şi superficiali niciodată nu l-au plăcut pe Tozer; dar cei care vroiau cu adevărat să audă ce avea Dumnezeu să le spună, l-au iubit.”

Fundamentul tuturor predicilor şi învăţăturilor lui Tozer a fost întotdeauna timpul de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Acolo, el închidea ochii la confuzia lumii, la tot ce este pământesc şi în schimb îşi concentra toată atenţia asupra lui Dumnezeu. „Activităţile noastre religioase ar trebui să fie ordonate în aşa fel încât să ne permită să avem suficient de mult timp pentru a cultiva liniştea şi solitudinea.”

Încă din prima parte a lucrării sale, Tozer şi-a dat seama că Hristos îl chema la o predare diferită şi specială care cerea o golire de sine şi o foame de a fi umplut din plin cu Duhul lui Dumnezeu. Acest fel de predare l-a mistuit întreaga viaţă.

Într-una din predicile lui, a spus: "Mi se tot spune că am pierdut trenul, dar răspunsul meu este că nici nu am încercat să prind acel tren. Acel tren, ca şi multe altele asemenea lui pot pleca şi fără mine, iar eu voi fi foarte fericit. Dacă vrem, ne putem conforma religiei din zilele noastre. Cântăresc aproximativ 70 de kilograme când sunt ud leoarcă, dar stau aici în faţa voastră pentru a vă spune că sunt un nonconformist, născut de două ori, un rebel, şi nu mă voi conforma vremurilor. Până acum am fost în stare să am auditoriu, deşi am refuzat să mă conformez vremurilor. Dar dacă va veni o zi când a te conforma vremurilor va fi preţul pe care va trebui să-l plătesc pentru a fi ascultat de oameni, atunci voi ieşi şi o voi lua de acolo de unde am pornit la început: de la colţurile străzilor, şi voi predica acolo. Dar nu mă voi conforma vremurilor. Se spune că trebuie să faci asta. "Nu ştii că avem acelaşi mesaj, doar că trăim vremuri diferite?" Când aud asta, recunosc vocea şarpelui. Aud şuierătura şarpelui în asemenea vorbe. Aşadar, putem sau să ne conformăm, sau să ne retragem din toată afacerea. Iar Pavel spune: "Depărtează-te de astfel de oameni".

Leonard Ravenhill spunea despre Tozer: „Mă tem că nu vom mai vedea niciodată un Tozer. Oameni ca el nu au învăţat în băncile colegiilor, ci în şcoala Duhului.”

„Dumnezeu se revelează pe Sine 'copilaşilor', dar Îşi ascunde Faţa într-un întuneric gros de cei înţelepţi şi învăţaţi. Noi trebuie să fim simpli în apropierea personală de Dumnezeu; trebuie să ne dezbrăcăm de orice altceva şi să rămânem la lucrurile esenţiale care, aşa după cum ne vom da seama, sunt puţine şi mult dorite de suflet.”

Spre sfârşitul slujirii lui, A.W.Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic."În multe biserici", s-a plâns Tozer, "creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă, încât, dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!"

Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Din această perspectivă vorbeşte şi scrie el, fiind întotdeauna în căutare de oameni care să i se alăture în "Părtăşia inimii arzătoare". Dacă o persoană va ajunge la lumină prin predicarea sau scrierile lui, aceasta va fi o răsplată pentru dr. Tozer.

A.W.Tozer a murit luni, 12 mai 1963, după aproximativ o săptămână de la ultima sa predică. Căutarea sa a luat sfârşit – a ajuns la destinaţie. Mormântul său din Akron, Ohio, este gravat cu un simplu epitaf: A.W.Tozer – Un om al lui Dumnezeu.

Căutarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât o moştenire lăsată după moarte – este un mod de viaţă care ni se transmite pentru ca şi noi să putem experimenta o viaţă ca a lui Tozer. Tu ai început să-L cauţi pe Dumnezeu?

Cartile scrise de A.W. Tozer pe care la puteti cumpara de la editura noastra:

• Ce s-a întâmplat cu închinarea?
• Isus este biruitor!
• Isus, Căpetenia credinţei noastre
• Rutină, putreziciune sau trezire
• Tragedie în Biserică - lipsa darurilor
• Credinţa dincolo de raţiune
• Intorc vorba diavolului
• Oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu
• Isus, Omul nostru în slavă
• Rădăcina celor drepţi
• Urmărirea lui Dumnezeu
• Inchinarea: giuvaerul pierdut
• Atributele lui Dumnezeu Volumul 1
• Atributele lui Dumnezeu Volumul 2
• Sfetnicul
• Cum să testăm duhurile
• Născut după miezul nopţii
• Dumnezeu în urmărirea omului
• Omul: locuinţa lui Dumnezeu
Recenzii

Nutu a scris:
Daca e ingaduit totusi sa catalogam lucrurile, cartea de fata, la fel ca toate celelalte ale dr Tozer, este intr-adevar minunata!

---

Adaugă recenzie la această carte

Nume:
Comentariu: