Editorial

Înainte de a ne ocupa de problema „cum să fii umplut cu Duhul Sfânt” există câteva chestiuni care trebuie rezolvate de la început. În calitate de credincioşi, trebuie să le dăm la o parte din calea noastră, şi tocmai acesta este punctul în care se iveşte dificultatea. Mă tem ca nu cumva ascultătorii mei să creadă că am o doctrină despre cum-să-fii-umplut-cu-Duhul-în-cinci-lecţii-uşoare, pe care v-aş putea-o oferi. Dacă aveţi vreo idee neclară de genul acesta, nu pot decât să stau în faţa voastră şi să vă spun: „Îmi pare rău”, fiindcă nu este adevărat; nu vă pot oferi o asemenea direcţie. Există anumite lucruri, după cum spuneam, pe care trebuie să le dăm la o parte, să le rezolvăm. Unul dintre ele este: înainte de a fi umplut cu Duhul Sfânt trebuie să fii sigur că poţi fi umplut. 

Satan s-a împotrivit doctrinei vieţii umplute cu Duhul cu la fel de multă înverşunare ca oricărei alte doctrine. A încurcat-o, i s-a opus, a înconjurat-o cu noţiuni şi temeri false. A blocat orice efort al Bisericii lui Hristos de a primi de la Tatăl patrimoniul ei divin cumpărat cu sânge. Biserica a neglijat în mod tragic acest mare adevăr eliberator – că există acum pentru fiecare copil al lui Dumnezeu o ungere deplină şi minunată, şi absolut satisfăcătoare cu Duhul Sfânt. 

Aşadar, trebuie să fii sigur că este pentru tine. Trebuie să fii sigur că este voia lui Dumnezeu pentru tine; şi anume, că este parte din întregul plan, că este inclusă şi cuprinsă în lucrarea lui Hristos de răscumpărare; că este, aşa cum obişnuiau să spună bătrânii oameni ai rugăciunii de la întâlnirile de tabără, „achiziţia sângelui Lui”. 

Repet, trebuie să fii convins că acest lucru nu este nimic adăugat sau suplimentar. Viaţa umplută de Duhul nu este o ediţie specială, de lux a creştinismului. Este parte integrantă din întregul plan al lui Dumnezeu pentru oamenii Săi. 

Trebuie să fii încredinţat că nu este ceva anormal. Recunosc că este neobişnuit deoarece atât de puţini oameni umblă în lumina lui sau se bucură de el, dar nu este anormal. Într-o lume în care toată lumea ar fi bolnavă, sănătatea ar fi ceva neobişnuit, dar nu anormal. Lucrul acesta este neobişnuit numai din cauză că vieţile noastre spirituale sunt atât de bolnave într-un mod mizerabil şi atât de departe de locul în care ar trebui să fie. 

Din nou, trebuie să fii convins că nu este nimic bizar, ciudat sau sinistru în privinţa Duhului Sfânt. Cred că lucrarea diavolului a fost aceea de a înconjura persoana Duhului Sfânt cu o aură de bizarerie sau ciudăţenie, astfel că oamenii lui Dumnezeu simt că viaţa aceasta de umplere a Duhului este o viaţă în care eşti ciudat şi excentric, în care eşti un pic straniu. 

Nu este adevărat, prietene! Diavolul a născocit asta! El a urzit-o – acelaşi diavol care a spus odată mamei noastre străvechi: „Oare a zis Dumnezeu?” şi astfel, L-a denigrat pe Dumnezeul Atotputernic. Acelaşi diavol L-a denigrat pe Duhul Sfânt. Nu există nimic sinistru, nimic bizar, nimic contrar acţiunilor normale ale inimii umane în privinţa Duhului Sfânt. El este esenţa lui Isus împărtăşită credincioşilor. Citeşte cele patru Evanghelii şi observă singur cât de minunat de calm, de pur, de judicios, de simplu, de dulce, de natural, şi de plăcut era Isus. Chiar şi filosofii care nu cred în divinitatea Lui trebuie să admită frumuseţea caracterului Său. 

Trebuie să fii sigur de toate acestea până în punctul convingerii. Adică, trebuie să fii convins până într-un punct în care nu vei mai încerca să-L convingi pe Dumnezeu. 

Nu e deloc nevoie să-L convingi pe Dumnezeu. Nu este necesară nicio persuasiune. Dr. Simpson obişnuia să spună: „Să fii umplut cu Duhul este la fel de uşor cum e să respiri; poţi foarte simplu să inspiri şi să expiri.” A scris un imn despre asta. Îmi pare rău că nu este mai bine cunoscut, fiindcă are o teologie minunată. 

Dacă în urma a tot ceea ce ai ascultat, a tot ceea ce ai gândit, ai meditat şi te-ai rugat nu ai ajuns în locul în care ştii că viaţa umplută cu Duhul este pentru tine, că nu există nicio îndoială în această privinţă, astfel încât nicio carte pe care o citeşti, nicio predică pe care o asculţi şi nicio broşură pe care ţi-o trimite cineva nu te nelinişteşte; tu ai pace în toată această chestiune; eşti convins că în sângele lui Isus, atunci când El a murit pe acel lemn, a fost inclus, ca o achiziţie a acelui sânge, dreptul tău la o viaţă deplină, umplută cu Duhul – dacă nu eşti convins de asta, dacă nu eşti convins că nu este ceva adăugat, neobişnuit, suplimentar, ceva de lux pentru care trebuie să te duci înaintea lui Dumnezeu, să implori şi să baţi cu pumnii în scaun ca să‑l obţii, îţi recomand următorul lucru: îţi recomand să nu faci încă nimic în privinţa aceasta decât să meditezi asupra pasajelor biblice care au legătură cu acest adevăr. Du-te la Cuvântul lui Dumnezeu, la acele pasaje din el care tratează subiectul în discuţie în seara aceasta şi cugetă la ele; căci „credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Credinţa adevărată nu izvorăşte din predici, ci din Cuvântul lui Dumnezeu, iar din predici izvorăşte numai în măsura în care ele sunt din Cuvântul lui Dumnezeu. Îţi recomand să fii calm şi încrezător în privinţa aceasta. Nu te agita, nu dispera. Ceasul cel mai întunecat este chiar înaintea zorilor. S-ar putea ca această clipă de descurajare prin care treci acum să fie preliminară unei explozii luminoase de viaţă nouă şi frumoasă, dacă vei continua să Îl cunoşti pe Domnul. 

Adu-ţi aminte că frica este din firea pământească, iar panica este de la diavolul. Să nu-ţi fie frică niciodată şi să nu intri în panică. Când oamenii veneau la Isus, nimeni nu trebuia să se teamă de El, cu excepţia ipocriţilor. Când venea un ipocrit la Isus, El îl făcea bucăţi şi-l trimitea înapoi sângerând din fiecare por. Dacă erau gata să renunţe la păcatul lor, să-L urmeze pe Domnul, şi dacă veneau cu o inimă sinceră şi spuneau: „Doamne, ce vrei să fac?”, Domnul Îşi lua tot timpul din lume ca să le vorbească, să le explice şi să corecteze orice impresii false sau idei greşite pe care le aveau. El este cel mai dulce, cel mai înţelegător şi cel mai minunat Învăţător din lume, şi El nu face pe nimeni să intre în panică. Păcatul face asta. Dacă există un simţământ de panică asupra vieţii tale, s-ar putea să fie din cauză că este păcat în viaţa ta, păcat pe care trebuie să-l lepezi. 

Apoi, înainte de a putea fi umplut cu Duhul, trebuie să doreşti să fii umplut. Aici întâmpin o anumită măsură de confuzie. Poate că cineva va spune: „De ce îmi spui că trebuie să doresc să fiu umplut, fiindcă ştii că vreau asta. N-am vorbit eu cu tine în persoană? Nu te‑am sunat eu? Nu sunt eu aici în seara aceasta ca să ascult o predică despre Duhul Sfânt? Nu sunt toate acestea un indiciu încurajator pentru tine că doresc să fiu umplut cu Duhul Sfânt?” 

Nu neapărat, şi voi explica de ce. De exemplu, eşti sigur că vrei să fii stăpânit de un alt duh decât al tău? Chiar dacă duhul acela este Duhul pur al lui Dumnezeu? Chiar dacă El este însăşi esenţa blândă a blândului Isus? Chiar dacă este judicios şi pur, şi liber? Chiar dacă este Înţelepciunea personificată, înţelepciunea însăşi, chiar dacă are o alifie preţioasă şi vindecătoare pe care o împrăştie? Chiar dacă este la fel de iubitor ca însăşi inima lui Dumnezeu? Acest Duh, dacă te stăpâneşte vreodată, va fi Domnul vieţii tale! 

Te întreb: vrei ca El să fie Domnul vieţii tale? Că Îi vrei beneficiile, ştiu! Iau asta ca de la sine înţeles. Dar vrei tu să fii stăpânit de El? Vrei să predai cheile sufletului tău Duhului Sfânt şi să spui: „Doamne, de acum încolo nu mai am nici măcar o cheie de la casa mea. Vin şi plec când îmi spui Tu”? Eşti dispus să predai Domnului biroul afacerii tale, sufletul tău, şi să-I spui lui Isus: „Stai Tu pe scaunul acesta şi ocupă-Te de aceste convorbiri telefonice, condu Tu personalul şi fii Domnul acestui echipaj”? Iată ce vreau să spun. Eşti tu sigur că vrei aşa ceva? Eşti sigur că doreşti aşa ceva? 

Eşti sigur că vrei ca personalitatea ta să fie preluată de Acela care Se va aştepta la ascultare faţă de Cuvântul scris şi viu? Eşti sigur că vrei ca personalitatea ta să fie preluată de Acela care nu va tolera păcatele sinelui? De exemplu, dragostea de sine. Nu-L poţi avea înlăuntrul tău pe Duhul Sfânt şi dragostea de sine, aşa cum nu poţi avea puritatea şi necurăţia în aceeaşi clipă, în acelaşi loc. El nu-ţi va permite să tolerezi încrederea în sine. Iubirea de sine, încrederea în sine, neprihănirea de sine, admiraţia de sine, mărirea de sine şi autocompătimirea sunt interzise de Dumnezeul Atotputernic, şi El nu-Şi poate trimite Duhul Său puternic ca să stăpânească o inimă în care sunt aceste lucruri. 

Din nou, te întreb dacă doreşti ca personalitatea ta să fie preluată de Acela care Se opune total căilor uşoare ale lumii? Nicio toleranţă faţă de păcat, niciun zâmbet la glumele denaturate, niciun râset în faţa lucrurilor pe care le urăşte Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu, dacă preia conducerea, te va aduce în opoziţie faţă de lume exact aşa cum Isus a fost în opoziţie faţă de ea. Lumea L-a răstignit pe Isus deoarece ei nu Îl puteau suporta! Era ceva în El care îi mustra şi pentru asta L-au urât şi în cele din urmă L-au răstignit. Lumea Îl urăşte pe Duhul Sfânt la fel de mult cum L-a urât pe Isus, Cel de la care purcede El. Frate, eşti tu sigur? Vrei ajutorul Lui, da; vrei multe dintre beneficiile Lui, da; dar eşti tu gata să mergi cu El în opoziţia Sa faţă de căile indolente ale lumii? Dacă nu eşti gata, nu trebuie să ceri nimic mai mult decât ceea ce ai, pentru că tu nu Îl vrei pe El; tu doar crezi că-L vrei! 

Apoi, eşti tu sigur că ai nevoie să fii umplut? Chiar nu poţi să mergi mai departe aşa cum eşti? Te-ai descurcat binişor până acum: te rogi, îţi citeşti Biblia, dai bani pentru misiuni, îţi place să cânţi imnuri, Îi mulţumeşti lui Dumnezeu că nu bei, nu joci la jocuri de noroc, nu te duci la teatru, că eşti cinstit, că te rogi cu familia. Te bucuri de toate acestea. Nu poţi să mergi mai departe aşa? Eşti tu sigur că ai nevoie de ceva mai mult decât atât? Vreau să fiu sincer cu tine. Vreau să fac ceea ce a făcut Isus: S-a întors la cei care Îl urmau şi le-a spus adevărul. Nu vreau să te aduc înăuntru în mod fraudulos. „Sunteţi voi siguri că vreţi să Mă urmaţi?”, i-a întrebat El, şi mulţi s‑au întors înapoi. Dar Petru a spus: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” Iar mulţimea care nu a vrut să se întoarcă înapoi a fost mulţimea care a făcut istorie. Mulţimea care nu a vrut să se întoarcă a fost mulţimea prezentă atunci când a venit Duhul Sfânt şi a umplut tot locul unde erau ei adunaţi. Mulţimea care s-a întors înapoi nu a ştiut niciodată despre ce era vorba. 

Dar poate că simţi în inima ta că pur şi simplu nu mai poţi continua aşa cum eşti, că nivelul de spiritualitate la care te ştii chemat este cu mult deasupra ta. Dacă simţi că există ceva ce trebuie să ai, fără de care inima ta nu va fi niciodată împlinită, că există nivele de spiritualitate, adâncimi şi înălţimi mistice de comuniune spirituală, o puritate şi o putere pe care nu le‑ai cunoscut niciodată, că există roadă pe care ştii că ar trebui să o ai şi nu o ai, biruinţă pe care ştii că ar trebui să o ai şi nu o ai – îţi spun: „Vino”, pentru că Dumnezeu are ceva pentru tine în seara aceasta. 

Există o singurătate spirituală, o singurătate lăuntrică, un loc tainic în care Dumnezeu îl aduce pe căutător, în care este la fel de singur ca şi cum nu ar mai exista niciun alt membru al Bisericii nicăieri în lume. Ah, când ajungi acolo, simţi un întuneric al minţii, o goliciune a inimii, o singurătate a sufletului, dar ele sunt preliminare zorilor zilei! Oh, Dumnezeule, adu-ne, cumva, la zorii zilei! 

Iată cum poţi primi. Mai întâi, adu-ţi trupul înaintea Lui (Romani 12:1,2). Dumnezeu nu poate umple ceea ce nu are. Te întreb acum: eşti tu gata să-ţi prezinţi trupul cu toate funcţiile lui şi tot ceea ce conţine – mintea ta, personalitatea ta, duhul tău, dragostea ta, ambiţiile tale, totul tău? Acesta este primul lucru. Este un act simplu, uşor – aducerea trupului. Eşti tu gata să faci asta? 

Acum, cel de-al doilea lucru este să ceri (Luca 11:9-11) şi voi lăsa deoparte toate obiecţiile teologice legate de textul acesta. Unii spun că nu este pentru vremea aceasta. Ei bine, atunci de ce l-a lăsat Domnul în Biblie? De ce nu l-a pus în altă parte? De ce l-a pus aici unde eu să-l pot vedea dacă nu vroia să-l cred? Este în întregime pentru noi, şi dacă Domnul vroia s-o facă, ne-ar fi putut da [darul] fără să-l cerem, dar El alege ca noi să cerem. „Cereţi şi vă voi da” – este totdeauna ordinea lui Dumnezeu; aşa că, de ce să nu cerem? 

Fapte 5:32 ne spune care este al treilea lucru pe care trebuie să-l facem. Dumnezeu dă Duhul Său cel Sfânt celor ce-L ascultă. Eşti tu gata să asculţi şi să faci ceea ce ţi se cere să faci? Ce anume? Pur şi simplu să trăieşti conform Scripturilor aşa cum le înţelegi. Simplu, dar revoluţionar. 

Următorul lucru este: să ai credinţă (Galateni 3:2). Îl primim prin credinţă, aşa cum Îl primim pe Domnul pentru mântuire, prin credinţă. El vine la noi ca un dar de la Dumnezeu, cu putere. Mai întâi, vine într-o măsură şi un grad atunci când ne convertim, fiindcă altfel nu ne-am putea converti. Fără El nu ne-am putea naşte din nou, deoarece ne naştem din Duhul. Dar acum, vorbesc despre ceva diferit, ceva mai presus de asta. Vorbesc despre venirea Lui şi stăpânirea întregului trup, a întregii minţi, a vieţii şi a inimii, preluând întreaga personalitate, cu blândeţe, dar direct şi fără menajamente şi făcând-o a Lui, astfel încât să devenim un sălaş al lui Dumnezeu prin Duhul. 

Deci acum, putem cânta „Mângâietorul a venit” deoarece El a venit. Dacă nu a venit în inima ta în plinătate, va veni; dar El a venit pe pământ. El este aici şi este pregătit ca atunci când ne aducem vasul, El să ni-l umple dacă Îi cerem şi credem. Vei face tu acest lucru?