Cum putem avea o trezire personală

Am arătat mai înainte că orice creştin care îşi doreşte poate experimenta oricând o renaştere spirituală radicală, şi aceasta total independent de atitudinea semenilor săi creştini. 

Acum întrebarea importantă este Cum? Ei bine, iată câteva sugestii pe care oricine le poate urma şi care, sunt convins, vor rezulta într-o viaţă creştină îmbunătăţită într-un mod minunat. 

1. Fii complet nemulţumit de tine însuţi. Mulţumirea de sine este duşmanul de moarte al progresului spiritual. Sufletul satisfăcut este sufletul stagnant. Vorbind despre bunurile pământeşti, Pavel a putut spune: „căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11); dar când vorbea despre viaţa lui spirituală, a mărturisit: „alerg spre ţintă” (3:14). „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine” (2 Timotei 1:6). 

2. Îndreaptă-te ferm hotărât către o transformare radicală a vieţii tale. Experimentatorii timizi sunt sortiţi eşecului înainte să înceapă. Trebuie să ne angrenăm întregul nostru suflet în dorinţa după Dumnezeu. „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea” (Matei 11:12). 

3. Aşează-te în calea binecuvântării. Este o greşeală să aşteptăm ca harul să ne viziteze ca un fel de vrajă dulce sau să ne aşteptăm ca ajutorul lui Dumnezeu să vină ca o achiziţie neaşteptată, separat de condiţiile cunoscute şi îndeplinite. Există poteci marcate clar care ne duc direct la păşunile verzi; haideţi să umblăm pe ele. A dori trezirea, de pildă, şi a neglija rugăciunea şi devoţiunea în acelaşi timp înseamnă să doreşti un lucru şi să mergi spre un alt lucru.

4. Pocăieşte-te temeinic. Nu te grăbi să termini. Pocăinţa grăbită înseamnă experienţă spirituală superficială şi lipsa certitudinii în întreaga viaţă. Lasă ca durerea sfântă să-şi facă lucrarea de vindecare. Până când nu permitem conştientizării păcatului să ne rănească, nu vom dezvolta niciodată o frică de rău. Obiceiul nostru nenorocit de a tolera păcatul este cel care ne ţine în condiţia aceasta pe jumătate moartă. 

5. Fă restituiri oricând este posibil. Dacă ai o datorie, plăteşte‑o sau, cel puţin, spune-i creditorului tău în mod deschis că intenţionezi să plăteşti, astfel încât onestitatea ta să fie dincolo de orice îndoială. Dacă te-ai certat cu cineva, mergi cât de departe poţi în efortul de a obţine reconcilierea. Pe cât posibil, îndreaptă lucrurile strâmbe. 

6. Adu-ţi viaţa în acord cu Predica de pe Munte şi cu astfel de pasaje nou-testamentare care sunt menite să ne instruiască pe calea neprihănirii. Un om sincer cu Biblia deschisă, cu un carneţel şi un creion va afla cu siguranţă foarte repede ce este în neregulă cu el. Recomand ca autoexaminarea să fie făcută pe genunchi, iar apoi să ne ridicăm ca să împlinim poruncile lui Dumnezeu aşa cum ne sunt ele descoperite în Cuvânt. Nu e nimic romantic sau pitoresc în această acţiune simplă şi directă de a ne ocupa de noi înşine, dar realizează lucrarea care trebuie făcută. Muncitorii lui Isaac nu arătau ca nişte personaje eroice în timp ce săpau în vale, dar ei au deschis fântânile, şi asta vroiau să facă! 

7. Fii serios. Îţi poţi permite foarte uşor să vizionezi mai puţine comedii la TV. Dacă nu te desparţi de băieţii veseli, fiecare amprentă spirituală [care s-a lăsat asupra ta] va continua să se piardă pentru inima ta, şi asta chiar acolo, la tine în sufragerie. Oamenii din lume obişnuiau să se ducă la film ca să scape de gândurile serioase despre Dumnezeu şi despre religie. Tu nu te-ai duce cu ei acolo, dar acum te bucuri de comuniunea spirituală cu ei chiar în căminul tău. Idealurile diavolului, standardele lui morale şi atitudinile lui mentale încep să fie acceptate de tine fără ca tu să-ţi dai măcar seama de asta. Şi te întrebi de ce nu poţi face progrese în viaţa ta creştină. Climatul tău interior nu este favorabil creşterii harurilor spirituale. Trebuie să aibă loc o schimbare radicală în obiceiurile tale, altfel nu va exista nicio îmbunătăţire permanentă în viaţa ta lăuntrică. 

8. În mod deliberat, restrânge-ţi interesele. Priceputul la toate nu este cu adevărat priceput la nimic. Viaţa creştină ne cere să fim specialişti. Prea multe proiecte ne consumă timpul şi energia fără a ne aduce mai aproape de Dumnezeu. 

Dacă îţi vei restrânge interesele, Dumnezeu îţi va lărgi inima. „Numai Isus” pare a fi pentru omul neconvertit motto-ul morţii, o mare mulţime de bărbaţi şi femei fericite pot depune mărturie că aceasta a devenit o cale către o lume infinit mai largă şi mai bogată decât orice altceva au cunoscut înainte. Hristos este esenţa oricărei înţelepciuni, a oricărei frumuseţi şi a oricărei virtuţi. A-L cunoaşte pe El într-o intimitate crescândă înseamnă să-ţi sporeşti aprecierea faţă de orice lucru bun şi frumos. Locuinţele inimii devin mai largi când uşile ei sunt larg deschise pentru Hristos şi închise înaintea lumii şi a păcatului. Încercă! 

9. Începe să mărturiseşti. Găseşte ceva de făcut pentru Dumnezeu şi pentru semenii tăi. Refuză să putrezeşti. Pune-te la dispoziţia pastorului tău şi fă orice ţi se cere. Nu căuta stăruitor să ai un loc de conducere. Învaţă să asculţi. Ocupă locul de jos până când Dumnezeu va crede potrivit să te aşeze într-un loc mai înălţat. Susţine-ţi noile intenţii cu banii şi abilităţile tale, oricare ar fi ele. 

10. Ai credinţă în Dumnezeu. Începe să aştepţi. Priveşte sus la tron, unde Avocatul tău stă la dreapta lui Dumnezeu. Tot cerul este de partea ta. Dumnezeu nu te va dezamăgi. Dacă vei urma aceste sugestii, vei experimenta cu siguranţă trezirea în inima ta. Şi cine poate şti cât de mult se va împrăştia? Dumnezeu ştie cu câtă disperare are Biserica nevoie de înviere spirituală! Şi acesta nu poate veni decât printr-un individ trezit.