Planul 3. Prin a face sufletul să tragă concluzii greşite din acţiunile contrare ale Providenţei. Zice Satan: Nu vezi cum Providenţa dă răspunsuri contrare rugăciunilor tale, dorinţelor tale, lacrimilor tale, speranţelor tale, trudei tale? Cu siguranţă că dacă te‑ar iubi, dacă sufletul Lui şi-ar găsi plăcerea şi desfătarea în tine, atunci nu ar trata astfel cu tine. 

Remediul (1) Primul remediu împotriva acestui plan al lui Satan constă în a te gândi cu seriozitate că multe lucruri pot fi contrare dorinţelor noastre, fără să fie contrare binelui nostru. Avraam, Iacov, David, Iov, Moise, Ieremia, Iona şi Pavel au avut parte de multe lucruri contrare dorinţelor şi încercărilor lor, dar care nu au fost contrare binelui lor; lucru pe care-l ştiu toţi cei care şi-au comparat cu înţelepciune dorinţele şi încercările, cu acţiunile lui Dumnezeu. Medicina e adeseori contrară dorinţelor pacientului, deşi nu lucrează contrar binelui lor. 

Îmi amintesc de povestea unui om evlavios, care a avut marea dorinţă de a merge în Franţa, şi care, pe când se îndrepta spre corabie, şi-a rupt piciorul; căci a plăcut Providenţei să rânduiască astfel lucrurile, deoarece corabia pe care s-ar fi dus s-a scufundat şi niciun om nu s-a salvat; astfel că, prin ruperea osului, i-a fost salvată viaţa. Cu toate că Providenţa a fost contrară dorinţei sale, nu a fost contrară binelui său. 

Remediul (2) Al doilea remediu împotriva acestui plan al lui Satan constă în a te gândi cu seriozitate la faptul că mâna lui Dumnezeu poate fi împotriva unui om atunci când dragostea Lui şi inima Lui sunt peste omul acela. Niciun om nu poate afirma cum e inima lui Dumnezeu pe baza lucrării mâinii Lui. Mâna lui Dumnezeu a fost împotriva lui Efraim, cu toate că dragostea Sa, inima Sa, erau peste Efraim: „Aud pe Efraim bocindu-se: «M-ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce‑mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! După ce m-am întors, m-am căit; şi după ce mi‑am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele». - «Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?» «Căci când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul»” (Ier. 31:18‑20). 

Dumnezeu poate privi încruntat, poate certa cu tărie, poate lovi aspru chiar şi atunci când iubeşte mult. Mâna lui Dumnezeu a fost puternică împotriva lui Iov, cu toate că dragostea Sa, inima Sa, au fost peste Iov, aşa cum puteţi vedea dacă comparaţi capitolele 1 şi 2, respectiv 41 şi 42. Mâna lui Dumnezeu a fost puternică împotriva lui David atunci când inima lui a fost plină de dragoste faţă de el. Cel care trage concluzia că inima lui Dumnezeu e împotriva celor împotriva cărora e întinsă mâna Sa, va ajunge să condamne generaţia celor drepţi, pe care Dumnezeu nu i-a condamnat. 

Remediul (3) Al treilea remediu împotriva acestui plan al lui Satan constă în a te gândi că toate acţiunile contrare ale Providenţei, care vin peste sfinţi, sunt trimise cu scopul de a lucra vreun bine nobil pe care Dumnezeu intenţionează să-l reverse peste ei. Providenţa a fost contrară dorinţelor lui David atunci când i-a luat copilul născut din păcat, dar nu a fost contrară în ce priveşte un bine mai nobil; căci nu a fost mai bine pentru David să aibă ca urmaş legitim pe unul ca Solomon, decât să fie un bastard cel care să poarte coroana şi să ţină sceptrul?  

Ştiţi că Iosif a fost vândut într-o ţară îndepărtată din cauza invidiei şi răutăţii fraţilor săi, iar mai apoi pus la închisoare din cauză că nu a vrut să fie prizonierul poftelor stăpânei lui; însă toate aceste providenţe au dus la avansarea sa şi la păstrarea familiei tatălui său, care era atunci Biserica vizibilă a lui Hristos. În aşa fel a condus Providenţa lucrurile cu o mână înţeleaptă, încât ceea ce au intenţionat ei spre distrugere, a fost spre promovare. Aşa că Iosif a fost vândut de fraţii săi pentru ca aceştia să nu i se închine, deşi i s-au închinat apoi din cauză că a fost vândut.  

David a fost destinat la împărăţie, dar, o, strâmtorările, problemele şi morţile prin care a trebuit să treacă înainte să poată simţi greutatea coroanei! Şi toate acestea au fost cu scopul de a-i face coroana mai dulce, şi pentru a o fixa mai ferm şi mai slăvit pe capul lui. Dumnezeu aşa a lucrat, încât ofensa simţită de Iona, cât şi lucrurile care i s-au întâmplat, să promoveze acel scop final căruia i s‑a opus el cel mai mult la început. Iona a fugit la Tarşiş, apoi a fost aruncat în mare, dar salvat printr-un miracol. Apoi marinarii care l‑au aruncat pe Iona în mare, după cum e foarte probabil, au spus celor din Ninive ce s-a întâmplat; aşa că el trebuie să fie un om al lui Dumnezeu, iar avertismentele sale trebuie crezute şi ascultate, aşa că trebuiau să se pocăiască şi să se smerească, pentru ca mânia cu care au fost ameninţaţi să nu se dezlănţuie. 

Remediul (4) Al patrulea remediu împotriva acestui plan al lui Satan constă în a te gândi cu seriozitate la faptul că toate acţiunile ciudate, întunecate, profunde şi schimbătoare ale Providenţei, cu care dau faţă credincioşii, îi vor duce mai departe pe calea lor către cer, în călătoria lor spre fericire. Înţelepciunea şi dragostea divină vor orchestra în aşa fel lucrurile de aici de pe pământ, încât ele vor lucra spre binele real, lăuntric şi veşnic al celor ce-L iubesc. Toate acţiunile aspre ale Providenţei din viaţa lui David au contribuit la aducerea lui pe tron; şi toate acţiunile aspre ale Providenţei din viaţa lui Daniel şi a celor trei prieteni ai lui au contribuit la avansarea lor. Aşa că acţiunile aspre ale Providenţei de care au parte credincioşii vor contribui la înălţarea sufletelor lor deasupra tuturor lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu. Aşa cum apele au ridicat corabia lui Noe mai aproape de cer, şi cum toate pietrele care treceau pe lângă urechile lui Ştefan l-au adus mai aproape de Hristos, piatra din capul unghiului, la fel, toate acţiunile ciudate şi aspre ale Providenţei, de care avem parte, ne vor înălţa mai aproape de ceruri şi ne vor aduce mai aproape de Hristos, această piatră din capul unghiului, atât de preţioasă.