Versetul 10
„Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: «Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!»”
Nu numai „glasul”, ci și cuvintele lui Isus se aud acum, iar ele sunt prețioase deoarece sunt ale Lui. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Acestea sunt cuvinte de deșteptare, de înviorare. Hristos nu vrea să ne mulțumim cu orice fel de stări și sentimente, fie că sunt unele fericite și confortabile, fie că sunt nefericite și amare. Trebuie să ne „aruncăm spre ce este înainte” încontinuu.
„Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!” „Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă” (Mic. 2:10). Nu vă mulțumiți cu realizări trecute; nu vă mulțumiți nici cu cea mai mică distanță față de Isus; nu vă mulțumiți cu rânduieli; nu vă mulțumiți cu o stare amărâtă și descurajată; „scoală-te și vino”. Vino la lucrurile mai bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc!
Hristos i Se adresează cu cel mai blând limbaj – „iubito, frumoaso!”; iar ea a primit cuvintele Lui adresate ei – „Preaiubitul meu vorbește și-mi zice”. Există o mare forță în însușirea cuvintelor lui Isus înlăuntrul nostru. Fiecare miel din staulul Lui Îi este cunoscut pe nume, așa că nu este o aroganță să ne însușim cuvintele Sale, nu, nici măcar atunci când spune: „Iubito, frumoaso!” Gândurile Lui sunt „gânduri de pace” (Ier. 29:11), și El „vorbește de pace poporului Său” (Ps. 85:8).

Versetul 11
„Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.”
Ce lecție frumoasă ne este dată aici! Domnul nu zăbovește asupra stării reci, iernoase a Bisericii Sale – și nici noi n-ar trebui s-o facem! În timp ce, în secțiunile ulterioare ale acestei cărți, El adaugă metaforă după metaforă prin care vrea să laude frumusețea Miresei Sale, înmugurirea harurilor ei din timpul primăverii, coacerea rodurilor și a florilor din timpul verii și al toamnei , întregul anotimp al iernii îl rezumă în aceste puține cuvinte – „iată că a trecut iarna, a încetat ploaia și s-a dus.” Și chiar și acestea au scopul a transmite că a „trecut”!
„Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5:17). „Măcar că eram morți, ne-a adus la viață” (Ef. 2). Toate furtunile iernii au trecut. „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață; întoarce-te la Mine” (Is. 44:22); „Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus”. „Se va căuta nelegiuirea lui Israel și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda nu va mai fi” (Ier. 50:20). Isus le-a dus pe toate în țara uitării!
De aceea, nu mai zăbovi în țărână, nu mai sta în sac și cenușă, meditând asupra păcatelor trecute; ci învață lecția aceasta din cuvintele lui Isus – când ești în mijlocul iernii, urmează exemplul pe care ți l-a lăsat El și întoarce-ți ochii de la sterpiciunea ta; și, luându-ți ochii de la tine însuți și de la toată răceala ta iernoasă, ațintește-ți privirea la razele crescătoare ale „Soarelui neprihănirii” – căci El „este ca lumina dimineții, când răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața” (Mal. 4:2; 2 Sam. 23:4). Căci astfel, întunericul și lipsa de confort a „iernii”, posomorârea și tristețea „ploii”, norii care se adună și furtunile răpăitoare, toate vor fi risipite de razele înviorătoare ale strălucirii soarelui, când aceasta revine (Ef. 5:8; Ps. 42:5-8; Ps. 126:5).