Editorial

Prezentăm în acest editorial două fragmente din cartea „Isus este biruitor!”. Domnul să vă încurajeze şi să vă mustre prin ele cel puţin în măsura în care am avut şi noi parte de ele. Maranata, Domnul nostru vine!

Am motive să cred că mulţi oameni încearcă astăzi să conducă bisericile creştine fără să fi cedat vreodată în faţa călăuzirii înţelepte şi eficiente a Duhului Sfânt. El este cu adevărat duh de înţelepciune, de pricepere şi de sfat. Numai El poate aduce prezenţa plină de har a Dumnezeului celui viu în viaţa şi slujirea noastră.

Poate că vi se va părea deplasat că spun acest lucru, dar astăzi, în bisericile noastre, ne bazăm prea mult pe talente umane şi abilităţi educate. Uităm că iluminarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu este o necesitate, nu numai în pregătirea noastră pastorală, dar şi în funcţiile administrative şi de conducere ale bisericilor noastre.

Avem nevoie de o înzestrare de la Duhul lui Dumnezeu! Avem nevoie disperată de înţelepciunea Lui, de sfatul Lui, de puterea Lui, de cunoştinţa Lui. Avem nevoie să ne închinăm şi să ne temem de Dumnezeul Atotputernic! Dacă am cunoaşte resursele depline şi ungerea spirituală pe care Isus le-a promis prin Duhul Sfânt, am depinde mult mai puţin de o mulţime de alte lucruri.

Psihiatrii, psihologii, antropologii, sociologii – şi toţi ceilalţi „-ologi” – au locul lor în societatea noastră. Nu mă îndoiesc de lucrul acesta. Dar mulţi dintre aceşti profesionişti sunt acum acreditaţi în biserică şi mă tem că sfatul lor este pus deasupra lucrării Duhului Sfânt. Am mai spus acest lucru şi îl spun din nou: avem nevoie de Duhul Sfânt din ce în ce mai mult şi avem nevoie de ajutoarele omeneşti din ce în ce mai puţin!

Nu există nici o limită la ceea ce poate face Dumnezeu în această lume dacă îndrăznim să ne predăm Lui cu un angajament ca acesta:

Oh, Dumnezeule, în felul acesta mă dau pe mine însumi Ţie. Îţi dau familia mea. Îţi dau afacerea mea. Îţi dau tot ce posed. Ia totul, Doamne – şi ia-mă pe mine! Mă dau într-o aşa măsură încât dacă trebuie să pierd totul de dragul Tău, fie să pierd. Nu voi cere să ştiu care este preţul. Tot ce voi cere este să fiu ceea ce trebuie să fiu ca urmaş şi ucenic al lui Isus Hristos, Domnul meu. Amin!

Dacă măcar 300 dintre oamenii lui Dumnezeu ar deveni atât de serioşi, lumea noastră ar vorbi mereu despre aceasta! Ar influenţa ştirile! Mesajul ar ajunge pretutindeni ca păsările în zbor. Ar face să izbucnească o mare trezire a credinţei şi mărturiei nou-testamentare.

Dumnezeu vrea să ne izbăvească de creştinismul uşuratic, pufos şi dulceag, dolofan şi confortabil atât de popular astăzi. Sper că suntem dispuşi să lăsăm adevărul să ne cuprindă chiar şi cu preţul respingerii sau al stingherelii. Credinţa biruitorilor din ceruri i-a costat totul şi le-a câştigat totul. Cum e cu credinţa ta?