Urmatoarele fragmente fac parte din cartea "Creşte-ţi copiii pentru Hristos", scrisă de Andrew Murray. Fie ca Dumnezeu să o folosească pentru slava Lui în căminele copiilor Săi!

Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvântul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12) Îngerul Domnului s-a arătat soţiei lui Manoah pentru a-i prevesti naşterea unui copil care urma să fie un nazireu pentru Domnul şi un izbăvitor al poporului lui Dumnezeu. Primul sentiment pe care l-a avut Manoah când a primit vestea din partea soţiei lui a fost că, pentru creşterea unui astfel de copil dat de Dumnezeu pentru slujirea Sa, era nevoie de har dat de Dumnezeu. Prin urmare, s-a rugat fierbinte Domnului: Doamne, Te rog să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte! (Judecători 13:8). Şi când, ca răspuns la rugăciunea lui, îngerul a venit din nou, singura întrebare a lui Manoah a fost: Ce va trebui să păzim cu privire la copil şi ce va fi de făcut? (versetul 12). Haideţi să luăm în considerare rugăciunea, răspunsul şi binecuvântările primite de aceşti părinţi.

Nevoia de rugăciune
Mai întâi, rugăciunea lui Manoah dezvăluie simţul lui adânc de responsabilitate şi de nepotrivire pentru lucrarea sfântă de instruire a unui copil ca nazireu pentru Dumnezeu. Îngerul deja îi dăduse soţiei lui Manoah instrucţiunile necesare. Dar Manoah era atât de profund mişcat de sfinţenia chemării lor ca părinţi ai acestui copil, încât l-a rugat pe înger să mai vină o dată şi să-i înveţe. Ce contrast faţă de încrederea în sine uşuratică cu care mulţi părinţi creştini îşi cresc copiii!

Ce am spune de un om care se oferă să conducă o bancă sau să navigheze un vapor pe mare, care nu are nici un fel de pregătire pentru a face aşa ceva? Ce-am putea spune de îngâmfarea care nu simte nici o frică să ia controlul unui duh nemuritor de o valoare atât de nepreţuită şi care începe să-l călăuzească prin ispitele şi pericolele vieţii? Cât ar vrea Dumnezeu ca toţi părinţii creştini să înveţe de la Manoah să-şi simtă şi să-şi mărturisească ignoranţa şi să se hotărască odată pentru totdeauna să caute şi să obţină harul de care au nevoie!

Amintim mai departe felul în care nevoia lui Manoah şi-a găsit expresia în rugăciune. A crezut în Dumnezeu ca într-un Dumnezeu viu, ca fiind Cel care ascultă rugăciunile. A crezut că atunci când Dumnezeu dă o poruncă sau o lucrare, El va da şi harul de a o face corect. A crezut că atunci când Dumnezeu dă un copil care să fie instruit pentru lucrarea Lui, El va da şi înţelepciunea necesară pentru lucrarea aceasta. În locul sentimentului de nepotrivire sau de slăbiciune care să-l deprime, sau în locul sentimentului de obligaţie care l-ar fi putut determina să acţioneze prin propriile lui puteri, Manoah pur şi simplu s-a rugat. Pentru Manoah, rugăciunea era soluţia la probleme, era împlinirea nevoii, sursa de înţelepciune şi putere.

Fiecare copil este un dar de la Dumnezeu întocmai ca şi darul lui Manoah, şi are acelaşi drept ca şi copilul lui Manoah să fie instruit pentru slujirea lui Dumnezeu. Asemenea lui Manoah, putem conta cu încredere pe Tatăl care ne-a încredinţat copilul, pentru a primi harul de a-l instrui. Nu trebuie decât să ne rugăm, să ne rugăm cu credinţă, fără încetare, la fiecare stadiu al sarcinii noastre. Putem conta pe faptul că Dumnezeu ascultă rugăciunile unui părinte care caută înţelepciune pentru a-şi instrui copilul.

Mai este un lucru pe care trebuie să-l remarcăm în mod special cu privire la rugăciunea lui Manoah. El s-a rugat după ce soţia lui îi spusese deja indicaţiile îngerului. Manoah tânjea să le audă el însuşi, să fie sigur şi convins. Ca părinţi, în Cuvântul lui Dumnezeu avem îndrumări clare despre cum să ne creştem copiii. Experienţa noastră sau a altora ar putea să ne ofere multe informaţii ajutătoare, dar acestea nu diminuează nevoia de rugăciune. Pentru fiecare copil avem mereu nevoie de o înţelepciune înnoită, direct de sus. Rugăciunea înnoită zilnic este secretul creşterii copiilor noştri pentru Dumnezeu.

Răspunsul lui Dumnezeu la rugăciune
Istoria lui Manoah ne învaţă că lui Dumnezeu îi face plăcere să răspundă la strigătul unui părinte. Îngerul nu a avut nimic nou de comunicat faţă de ceea ce deja îi spusese femeii. Totuşi, Dumnezeu a trimis îngerul deoarece El nu ignoră părintele care căută să cunoască deplin voia Lui. Faptul că îngerul a venit o dată l-a încurajat pe Manoah să spere că el ar putea veni încă o dată. Aceia care deja au primit de la Dumnezeu indicaţii cu privire la creşterea copilului, vor fi cei care vor dori şi mai multe îndrumări.

Răspunsul la rugăciunea lui Manoah nu conţinea nici o revelaţie nouă. Pur şi simplu a accentuat indicaţiile date înainte: Femeia să se ferească de tot ce i-am spus… să păzească tot ce i-am poruncit (Judecători 13:13, 14). Ca răspuns la rugăciunile noastre, s-ar putea să nu ni se descopere nici un adevăr nou, s-ar putea să nu ni se întipărească nici un gând nou. Cu toate acestea, răspunsul la rugăciune poate fi ceva mai bun. S-ar putea ca Duhul Sfânt să ne ducă înapoi la ceea ce Domnul ne a vorbit deja, să studiem cu mai multă atenţie principiile expuse în Sfânta Scriptură pentru creşterea copiilor noştri. Abia atunci vom realiza ca niciodată înainte felul în care copiii noştri sunt ai Domnului şi că trebuie să-i păstrăm sfinţi pentru El. Vom înţelege mai profund felul în care părinţii sunt lucrătorii lui Dumnezeu, lucrătorii în viaţa cărora copiii trebuie să fie binecuvântaţi.

Părintele creştin
Îngerul a vorbit numai de viaţa mamei înainte de naşterea copilului: copilul nazireu trebuia să aibă o mamă nazireu. Ea nu trebuia să mănânce sau să bea din rodul viţei, sau să mănânce vreun lucru necurat. Separarea de lume pentru o curăţie şi sfinţenie speciale – acesta era secretul lui Dumnezeu cu privire la îndatorirea părintească.

Educaţia nu implică atât de mult ceea ce facem sau spunem, cât, mai presus de orice, ceea ce suntem. Lucrul acesta este adevărat nu numai când copiii noştri sunt suficient de mari ca să vadă şi să judece, ci chiar înainte de naşterea lor. În acea perioadă sfântă de mister, când mama şi copilul sunt una şi influenţele din duhul mamei se transmit la copil, Dumnezeu spune: Femeia să se ferească de tot ce i-am spus… să păzească tot ce i-am poruncit. Lucrul acesta necesită o viaţă de echilibru şi de lepădare de sine care nu întreabă cât de departe sau cât de adânc poate intra în lume pentru a se bucura de tot ceea ce nu este absolut interzis. În schimb, mama renunţă de bunăvoie la orice nu o ajută la consacrarea ei şi la părtăşia cu Dumnezeu.

Numai o viaţă de curăţie şi de ascultare reprezintă pregătirea pentru lucrarea unei mame şi a unui tată. Răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea ce va trebui să păzim cu privire la copil? este „aşa cum trăiţi, aşa să îl creşteţi”. Trăiţi ca un nazireu, sfânt pentru Dumnezeu, şi copilul vostru va fi un nazireu pentru Domnul, un izbăvitor al poporului Său, Israel.

Binecuvântarea părintelui
Binecuvântarea ce a rezultat din rugăciunea lui Manoah a fost mai mult decât un răspuns. A fost descoperirea binecuvântată a lui Dumnezeu Însuşi şi unirea minunată a inimilor celor doi părinţi. Îngerul lui Dumnezeu s-a arătat în aşa fel încât Manoah a simţit că a văzut pe Dumnezeu (Judecători 12:22). Când a întrebat de numele îngerului, numele lui era Minunat – „şi s-a făcut o minune”. Acesta încă este numele Dumnezeului părinţilor – „Minunat” (vers. 19).

Aşa cum a făcut şi Manoah, noi ne rugăm, aşteptăm şi acceptăm învăţăturile Lui divine. El este minunat în dragostea Lui, minunat în căile Lui, şi minunat în lucrările Lui. El este minunat în ceea ce face pentru noi ca părinţi, şi este minunat în ceea ce face prin noi pentru copiii noştri. Haideţi să ne închinăm înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor, al cărui nume este Minunat! Fie ca rugăciunea noastră, asemenea rugăciunii lui Manoah, să se sfârşească în laudă şi închinare, în credinţă şi adevăr.

Cât de îmbelşugată a fost binecuvântarea pe care a adus-o această revelaţie, cuplului care se ruga. Ce imagine ne oferă acest capitol, a modului în care tatăl şi mama trebuie să se ajute reciproc, cu dragoste, în tot ceea ce priveşte copiii lor! Soţia lui Manoah primeşte mesajul din partea îngerului şi îi spune numaidecât soţului ei. El se roagă imediat pentru mai multă lumină şi pentru învăţături profunde. Îngerul vine din nou la ea, iar ea aleargă s¬ă-i spună lui Manoah, care o urmează. Aude din nou ceea ce i se spusese soţiei lui. Când jertfa a fost adusă, Manoah şi soţia lui au privit împreună şi împreună au căzut cu feţele la pământ. Când lui Manoah i-a fost teamă şi a spus: Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu, ea l-a mângâiat şi i-a întărit credinţa.

Ce părtăşie binecuvântată de dragoste şi credinţă, de rugăciune şi închinare se dezvoltă între soţ şi soţie datorită copilului lor. Nu numai părinţii trebuie să fie o binecuvântare pentru copiii lor, dar şi copiii pentru părinţii lor. Părinţii vorbesc împreună despre poruncile şi promisiunile Lui şi fiecare îi spune celuilalt ce i s-a descoperit lui. Ei se unesc în căutarea cunoaşterii şi înfăptuirii voii lui Dumnezeu, rugându se împreună şi apoi prosternându-se în închinare înaintea Celui ce se numeşte Minunat. Se despovărează de temeri şi se încurajează unul pe altul să se încreadă şi să nădăjduiască. În toate acestea, ei experimentează faptul că familia există atât pentru instruirea părinţilor, cât şi a copiilor. Ei au învăţat că nimic nu deschide fântâna dragostei divine şi a dragostei unul pentru celălalt mai mult ca dorinţa, însoţită de rugăciune, de a şti cum să-şi crească copiii pe care Dumnezeu li i-a dat pentru slujirea şi gloria Lui.

Rugăciunea unui părinte
Doamne binecuvântat, ca unii pe care ne-ai unit pentru a ne creşte copiii pentru slujirea Ta sfântă, ne plecăm împreună în închinare înaintea Ta. Fă-ne Tu, prin Duhul Tău Sfânt, să fim o inimă şi un gând, ca tot ceea ce Tu descoperi unuia să fie imediat mărturisit şi celuilalt. Doamne Dumnezeule, acum venim la Tine pentru a-Ţi cere înţelepciune pentru fiecare copil pe care ni L-ai dat. Deschide-ne ochii să vedem comorile înţelepciunii din Cuvântul Tău Sfânt, din promisiunile şi îndrumările Tale pentru părinţi şi copii. Decoperă-Te în mod special nouă ca Dumnezeul legământului şi al făgăduinţei, Dumnezeul părintelui, al cărui nume este Minunat. Învaţă-ne să umblăm înaintea Ta în teamă sfântă şi reverenţă, în credinţă copilărească şi bucurie, în curăţie de viaţă şi separare de lume. Ajută-ne să ne creştem copiii ca pe nişte nazirei, sfinţi pentru Domnul, pregătiţi să lupte pentru Împărăţie şi să fie izbăvitorii celor asupriţi. Amin!