O, Tu, Bunul Atotputernic, căruia Îţi pasă de fiecare dintre noi ca şi cum Ţi-ar păsa numai de unul singur; şi căruia Îţi pasă de toţi ca şi cum toţi ar fi doar unul! Fericit este omul care Te iubeşte, care are un prieten în Tine şi un vrăjmaş din pricina Ta. Căci el nu pierde pe nimeni drag, el, cel pentru care toate sunt dragi în Cel ce nu poate fi pierdut.

Şi cine altcineva este acesta decât Dumnezeul nostru, Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul, care le umple, şi care le creează prin chiar faptul că le umple? Iar Legea Ta este Adevărul şi Adevărul eşti Tu Însuţi. Văd cum pier unele lucruri pe care oamenii le pot înlocui, dar Tu nu Te depărtezi niciodată, o, Dumnezeule, Tatăl meu nespus de bun, Frumuseţea tuturor lucrurilor frumoase. Ţie Îţi voi încredinţa tot ce am primit de la Tine, aşa că nu voi pierde nimic. Tu m-ai creat pentru Tine şi inima mea este neliniştită până când nu-şi găseşte odihna în Tine. Amin.