Vai! Se apropie cu repeziciune vremea când întreaga lume va fi topită şi când Dumnezeu va fi „totul în toate”. Aici este fericirea sfinţilor: să-L aibă pe Dumnezeu în mod direct, să-L aibă pe Dumnezeu în mod deplin şi să-L aibă numai pe Dumnezeu. Să nu se pregătească oare sfinţii pentru o asemenea stare? Tu, cel care ai lumea, foloseşte-te de ea ca şi cum n-ar fi, căci chipul lumii acesteia trece (1 Cor. 7:31). Iar tu, cel care ai puţin de-a face cu lumea, îmbunătăţeşte-ţi starea; cu siguranţă că este vina ta dacă nu ai mai mult de-a face cu Dumnezeu, de vreme ce există prea puţine alte lucruri care să-ţi absoarbă inima. Dumnezeu poate locui şi umbla în inimile voastre fără tulburare; „nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţii” (spune înţeleptul într-o situaţie) – o condiţie de mijloc este mai capabilă să ne aducă fericire, decât aceea care ne încarcă excesiv cu lucruri exterioare; în timp ce alţii îşi calculează profitul, tu poţi spune împreună cu David: „Cât de scumpe mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” (Ps. 139:17).

În timp ce alţii îşi înaintează procesele la tribunal, tu poţi înainta tot ceea ce ai la un tron de har; şi în timp ce alţii îşi numără turmele şi cirezile, tu poţi folosi aritmetica pentru a-ţi număra zilele; în timp ce alţii nu pot scăpa din ghearele lumii, tu du-te în îmbrăţişările Dumnezeului tău. Oh, scopul acestora este să vă pregătească pentru desfătări mai depline şi mai depline în Dumnezeu. Dumnezeu va fi „totul în toate”, şi aceasta este culmea fericirii cerului. Cu siguranţă, cu cât ai mai puţin din lumea aceasta, cu atât ai mai mult din fericirea cerului, chiar aici pe pământ (şi aceasta se poate îmbunătăţi); căci ce este fericirea cerului dacă nu desfătarea numai în Dumnezeu? Creştini! Dacă simţiţi vreo înclinaţie, vreo tânjire, vreo dorinţă ascunsă după lumea aceasta, daţi-mi voie să vă spun că nu veţi fi niciodată fericiţi până când nu veţi fi pierdut totul, până când nu veţi mai avea prieteni, sau averi, ci numai desfătarea în Dumnezeu! Când totul se va sfârşi, când lumea aceasta va fi un nimic, când resursele vor înceta atât pentru trup, cât şi pentru suflet, şi când Hristos Îşi va sfârşi slujba de mijlocire, iar Fiul Se va supune Tatălui Său, atunci Dumnezeu va fi „totul în tot”.