Editorial

Din fericire pentru noi toți, natura umană nu este neschimbătoare, ci maleabilă. Fiecare ființă omenească se află într-un proces de devenire, de trecere de la ceea ce a fost la ceea ce trebuie să fie. Și acest lucru este adevărat atât pentru creștin, cât și pentru orice altă persoană.

Nașterea din nou nu fabrică produsul finit. Făptura nouă care se naște din Dumnezeu este la fel de departe de desăvârșire precum un bebeluș născut în urmă cu o oră. Noua ființă umană, în momentul în care se naște, este pusă în mâinile forțelor modelatoare care au o mare influenţă în determinarea faptului dacă aceasta va ajunge un cetățean cinstit sau un criminal. Singura speranță pentru el este că, mai târziu, poate alege forțele care să îl modeleze și, prin exercitarea propriei sale puteri de decizie se poate așeza în mâinile potrivite. În acest sens se modelează și este responsabil în final pentru rezultat.

În privința creștinului lucrurile nu stau altfel. El se poate modela lăsându-se în primul rând în mâinile supremului Artist, Dumnezeu, și apoi supunându-se influențelor sfinte și puterilor de formare care să îl transforme într-un om al lui Dumnezeu. Sau se poate încredința prostește unor mâini nevrednice și să devină, într-un final, un vas prost modelat și lipsit de valoare artistică, de puțin folos omenirii și un exemplu prost al iscusinţei Olarului ceresc.

Oferim următoarea explicație oricui susţine că nu ne putem modela singuri, că doar Dumnezeu ne poate forma: Un tânăr decide că vrea să beneficieze de un bronz sănătos. Acum, se bronzează el sau îl bronzează soarele? Desigur, răspunsul este că se bronzează expunându-se la soare. El nu trebuie decât să vină în contact cu razele solare şi soarele va avea grijă de restul.

Prin urmare, ne formăm expunându-ne viețile la influențele modelatoare, bune sau rele, ce se află în jurul nostru. Haideți să aducem acest gând din teorie în practică și să identificăm câteva puteri care ne modelează.

PRIETENII. Toți suntem puternic influențați de camarazii noștri. Chiar și cele mai puternice caractere sunt modelate de oamenii pe care îi păstrează în jurul lor. Se pot flata singuri gândindu se că ei, cu personalitatea lor dominantă, îi modelează pe alții și nu sunt influențați de viețile prietenilor; însă nu putem scăpa de puterea prieteniilor.

LITERATURA. Ceea ce citim cu plăcere decide în mare măsură ceea ce vom fi, în final. A-ţi împrumuta mintea farmecului unei cărți înseamnă a deveni lut în mâna olarului. În sistemul nostru protestant nimeni nu poate decide ce trebuie să citim, dar ceea ce citim ne va modela spre bine sau spre rău.

MUZICA. Muzica are un șarm subtil căruia nimeni nu îi poate rezista. Lucrează ca să condiționeze mintea și ca să o pregătească pentru receptarea ideilor, morale și imorale, care, la rândul lor, pregătesc voința pentru a acționa fie în neprihănire, fie în păcat. Ideea că muzica și cântecul sunt doar pentru amuzament și că efectele lor pot fi luate în râs este o greșeală mortală. De fapt, ele exercită o puternică influență creativă asupra sufletului uman maleabil. Iar efectele lor permanente vor fi evidente în creșterea noastră în har sau în rău.

PLĂCERILE. Constituția umană este creată în așa fel încât cere o anumită măsură de plăcere; este creată pentru ea așa cum o harpă este creată pentru muzică, și rămâne incompletă și neîmplinită fără ea. Păcatul nu constă în a primi plăcere, ci în a o obține de la obiectele greșite. O mamă pe moarte care își îngrijește pruncul într-o strălucire de plăcere sau care zâmbeşte înaintea morţii atunci când aude că nou-născutul ei este normal și că va trăi ne prezintă o imagine gingașă a plăcerii neegoiste. Un om la masa de cărți fascinat de emoțiile puternice și de riscurile jocului este un exemplu de plăcere depravată și demoralizatoare. Creștinul ar trebui să fie atent la plăcerile pe care le are, deoarece ele îl vor înnobila sau îl vor perverti, și aceasta se va realiza printr-o lege secretă a sufletului de la care nu există scăpare.

AMBIȚIILE. Toți marii sfinți ai lumii au fost ambițioși. Ei au fost împinși înainte de un impuls interior care, în cele din urmă, devine prea mult pentru ei. Pavel a declarat că ambiția lui era dorința de a-L cunoaște pe Hristos și de a pătrunde în plinătatea sensului morții și al învierii Sale, și, cu tot ce avea în el, s-a dedicat acestui țel. Prin această ambiție el a fost propulsat în sus până în vârful perfecțiunii spirituale. Totuși, ambițiile carnale și egoiste au exact efectul opus. Fiecare trebuie să își supravegheze ambițiile, pentru că ele îl vor modela așa cum un artist modelează lutul moale.

GÂNDURILE. Noi, creștinii, avem nevoie să luăm în calcul imensa putere ce se află în lucrurile simple, obișnuite. Ne-am lăsat privați de o comoară prețioasă prin trăncăneala iresponsabilă a ocultiștilor ciudați și a șarlatanilor religioși care fac prea mult caz de mintea umană sau care o înțeleg total greşit. Ne-am îndepărtat de ei și ne-am dus atât de departe încât am uitat că încă este adevărat faptul că un om va fi în final ceea ce gândurile lui active îl fac să fie. Nu exagerăm deloc dacă spunem că niciun creştin nu a căzut vreodată într-un păcat fără ca mai întâi să-şi permită să se gândească la acel păcat cu o dorinţă crescândă. Și fiecare suflet evlavios știe cât de mult au însemnat meditațiile spirituale pentru succesul total al vieții sale interioare. „Așa cum gândește (un om) în inima lui, aceea este.”

Bineînțeles, există multe altele, dar acestea se numără printre forțele majore care ne modelează viețile. Ca să concluzionăm, creștinul înțelept va profita de orice mijloc potrivit al harului și de orice influență înnobilatoare și purificatoare pe care Dumnezeu, în providența Sa, i-o așează în cale. În schimb, va evita orice influență degradantă și va fugi de acele forțe care îl modelează spre rău. El nu trebuie decât să coopereze cu Dumnezeu în îmbrățișarea binelui. Dumnezeu Însuși va face restul.