Un poet creștin al unei generații trecute a scris un imn destul de
lung despre o singură idee: Tu poți, prin trei cuvinte simple, să
transformi orice lucru obișnuit din viața ta într-o jertfă care să fie
primită de Dumnezeu. Cuvintele sunt De dragul Tău.
Imnul acesta nu mai este familiar publicului creștin. Forma lui este cam demodată și tonalitatea lui e străină de psihologia creștinilor ocupați care se agită atât de frenetic în aceste zile. Unul din 10 000 dintre acești creștini cu greu ar avea răbdarea să îl citească dacă i-ar cădea în mâini; totuși, mesajul lui simplu e atât de minunat încât niciodată nu ar trebui lăsat să se piardă. Mai degrabă ar trebui să fie readus aminte și redat fiilor împărăției ca o comoară prețioasă pe care nu prea își pot permite să o mai neglijeze.
Astăzi, mai mult ca oricând, noi, credincioșii, avem nevoie să învățăm cum să sfințim obișnuitul. Aceasta este o generație blazată. Oamenii au fost stimulați peste măsură până într-acolo încât nervii le sunt sleiți și gusturile le sunt pervertite. Lucrurile naturale au fost respinse pentru a face loc celor artificiale. Ceea ce este sacru a fost secularizat, ceea ce este sfânt a fost vulgarizat și închinarea s-a transformat într-o formă de distracție. O generație narcotică, cu ochii încețoșați, caută neîncetat o distracție nouă suficient de puternică încât să aducă o senzaţie simțirii sale uzate și amorțite. S-au descoperit și au fost inventate atât de multe minuni încât nimic din ceea ce e pe pământ nu mai este minunat. Totul este obișnuit și aproape totul este plictisitor.
Fie că ne place sau nu, aceasta este lumea în care ne găsim și avem responsabilitatea de a trăi cumpătat, neprihănit și evlavios chiar în mijlocul acesteia. Pericolul este că ne permitem să fim mult prea afectați de gusturile degenerate și de vederile joase ale hetiților și ale iebusiților printre care locuim și să învățăm căile popoarelor, spre ruina noastră, așa cum a făcut-o Israel înaintea noastră.
Atunci când întreaga atmosferă morală și psihologică este seculară și obișnuită, cum putem scăpa de efectele ei mortale? Cum putem sfinți banalul și cum putem găsi un sens spiritual adevărat în lucrurile comune ale vieții? Răspunsul a fost deja sugerat – prin a ne consacra întreaga viață lui Hristos și prin a începe să facem totul în Numele Său și de dragul Său. Fénelon ne spune că, pentru a face ca faptele noastre să fie primite de Dumnezeu nu înseamnă neapărat că trebuie să ne schimbăm meseria (dacă este cinstită), ci doar să facem de dragul lui Hristos ceea ce înainte făceam de dragul nostru. Pentru unii dintre noi un asemenea lucru pare a fi prea plictisitor și prea obișnuit. Noi vrem să facem lucruri mari pentru Dumnezeu, să ne riscăm viețile cu demonstrații dramatice ale devotamentului care vor atrage atenția semenilor noştri creștini și, poate, a lumii întregi de afară. Privelişti ca cea a lui Huss la stâlp, a lui Luther la Dieta de la Worms, a lui Livingstone în inima Africii zboară prin mintea noastră în timp ce ne gândim la lucruri spirituale. [Dar] creștinii simpli, obişnuiţi, ca noi – cum ne putem ridica noi la asemenea înălțimi eroice? Cu familii de care trebuie să ne îngrijim, cu soarta aruncată în rutina monotonă a obișnuitului, fără ca cineva să ne amenințe cu închisoarea sau cu moartea – cum putem trăi vieți care să-I fie plăcute lui Dumnezeu? Ce putem face pentru a satisface inima Tatălui nostru din cer?
Răspunsul e aproape de tine, chiar în gura ta. Dă-te jos de pe tronul din inima ta și întronează-L pe Isus în ea. Așează-L pe El în centrul atenției inimii tale și încetează să mai vrei să fii un erou. Fă în așa fel încât El să fie totul în viața ta și încearcă să devii tot mai mic. Dedică-ți întreaga viață doar slavei Sale și schimbă motivaţiile vieții tale de la sine la Dumnezeu. Lasă ca motivaţia comportamentului tău zilnic să fie Hristos și slava Sa, nu tu, nici familia ta, nici țara sau biserica ta. În toate lucrurile lasă-L pe El să aibă întâietatea.
Toate acestea par prea simple ca să fie adevărate, dar Scriptura și experiența declară împreună că aceasta este, într adevăr, calea de a sfinți obișnuitul. „De dragul Tău” va salva lucrurile mici şi goale de deşertăciune și le va da un înțeles etern. Cărările modeste ale trăirii în rutină vor fi înălţate prin aceste cuvinte la nivelul unei şosele luminoase. Monotonia vieților noastre zilnice va prelua calitatea unui serviciu de închinare și miile de îndatoriri supărătoare pe care trebuie să le îndeplinim vor deveni jertfe și sacrificii primite de Dumnezeu prin Isus Hristos.
La Dumnezeu nu există jertfe mici dacă acestea sunt făcute în numele Fiului Său. Dimpotrivă, nimic nu este mare în ochii Lui dacă este făcut cu oricare alt motiv şi nu de dragul lui Isus. Dacă nu putem muri pentru Hristos, putem trăi pentru El, și uneori acest lucru este mai eroic și va aduce o răsplată mai mare.
De dragul Tău. Acestea sunt cuvintele minunate care, atunci când se află atât în inimă cât și în gură, transformă apa în vin și orice metal obișnuit în aur.