Editoriale

Prin aceste poeme, William Fetler dă glas fraților persecutați din Rusia în sec. al XIX-lea. Li se spuneau Stundiști (frecventatori de întâlniri) pentru că refuzau să se supună Bisericii Ortodoxe și se adunau frecvent pentru a citi Scriprura și a se ruga împreuna. Copiii lor erau luați de lângă ei ca să fie crescuți de cei care erau loiali Bisericii Ortodoxe sau puși sub tutela clerului. 

Abia am început să îmi amintesc şi să mă gândesc la felul în care am experimentat bunătatea lui Dumnezeu arătată sufletului meu, că s-au şi năpustit în mintea mea nenumărate păcate şi nelegiuiri pe care le-am  săvârşit. Dintre acestea, cel mai mult mă chinuiau apatia, trândăvia şi răceala în îndeplinirea îndatoririlor sfinte; rătăcirile inimii mele, plictiseala mea de toate lucrurile bune, lipsa mea de dragoste pentru Dumnezeu, pentru căile Lui şi pentru poporul Lui; şi, ca o concluzie, îmi puneam ...

Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare siguranță. (1 Tesaloniceni 1:5) 

Majoritatea oamenilor sunt, presupun, mai mult sau mai puţin romantici în sensul propriu al cuvântului, iar observaţia mea mă conduce să trag concluzia că persoanele religioase sunt predispuse să devină romantice mai mult decât în mod obişnuit.

Desigur că nu mă gândesc acum la atitudinea omului religios faţă de sexul opus, ci la atitudinea sa faţă de viaţa întreagă. Şi dacă cineva se îndoieşte că ceva atât de minunat ca religia ar putea cauza un exces de ceva atât de ...

Obiceiurile de lectură ale creştinului evanghelic obişnuit din Statele Unite (la fel de adevărat și în România, n.ed.), din câte am putut eu observa, sunt atât de dezastruos de rele încât opresc efectiv dezvoltarea spirituală a credinciosului individual şi blochează progresul credinţei pe care mărturiseşte că o are. Efectul paginii tipărite asupra caracterului omenesc este atât de puternic încât citirea de cărţi bune nu este doar un privilegiu, ci şi o obligaţie, iar citirea uzuală a unor cărţi proaste este ...

Fiecăruia dintre noi Dumnezeu i-a dat un anumit stoc, aşa cum I-a plăcut Lui să dea: unuia mai mult, altuia mai puţin. Şi, de vreme ce Dumnezeu nu ne datorează nimic, orice ne dăruieşte El poate fi pus în seama generozităţii Sale nemeritate. Omul cu un stoc mai mic nu îndrăzneşte să se plângă înaintea lui Dumnezeu că lui i-a dat mai puţin decât i-a dat vecinului său. Darurile lui Dumnezeu nu sunt datorii pe care ni le plăteşte, ci ...

John Milton a fost cel care a spus că speranţa izvorăşte veşnic în pieptul uman. Într-adevăr, speranţa este ceva atât de vital încât dacă s-ar stinge din inima omenirii, povara vieţii nu ar mai putea fi dusă mult timp. Dar aşa preţioasă cum este nădejdea, totuşi, atunci când este greşit întemeiată, este un lucru periculos. De exemplu, speranţa, pe care o simt majoritatea oamenilor cu privire la o viaţă lungă aici pe pământ, poate fi pentru mulţi o capcană mortală, ...

Pentru naţiunile pământului care cunosc istoria lui Isus, Crăciunul este fără îndoială cea mai frumoasă perioadă a anului. 

O viaţă întreagă de observaţie, de citire a Bibliei şi de rugăciune a dus la concluzia că singurul lucru care poate împiedica progresul unui creştin este creştinul însuşi. 

Biblia ne avertizează cu privire la infatuare, numai că îi spune altfel; o numeşte a fi „îngâmfat”.