Thomas Haire, instalatorul din Lisburn, un om al rugăciunii

O scurtă relatare a modului în care a lucrat Dumnezeu cu Thomas Haire

Atât de mult a scăzut nivelul de spiritualitate în biserici, încât este imperativ să depunem orice efort posibil pentru a-l ridica; iar un mod eficient de a-i inspira pe creştini să înainteze în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu este să le arăţi că există câteva suflete evlavioase printre noi chiar şi în prezent, că nelegiuirile şi complexităţile secolului al XX-lea nu au distrus total arta rugăciunii şi a părtăşiei spirituale de calitate biblică. Cunoaşterea aceasta poate să încurajeze bărbaţii şi femeile mult mai mult în căutarea lui Dumnezeu decât ar putea să o facă o mie de predici.

Cele două trăsături care-l fac pe Tom Haire neobişnuit sunt devoţiunea sa deplină faţă de rugăciune şi pătrunderea sa spirituală uimitoare. (Şi nu sunt cele două întotdeauna strâns asociate?). La trei luni după convertirea lui, când avea şaisprezece ani, şi-a format obiceiul de a se ruga patru ore în fiecare zi. A urmat această practică cu credincioşie timp de mai mulţi ani. Mai târziu, a adăugat o noapte întreagă de rugăciune în fiecare săptămână. În 1930 aceste nopţi întregi de rugăciune săptămânale au crescut la două, iar în 1948 şi-a stabilit obiceiul de a se ruga trei nopţi în fiecare săptămână. Supravieţuieşte cu foarte puţin somn. Pe lângă aceste trei nopţi pe săptămână în care stă treaz pentru rugăciune, este frecvent trezit în timpul nopţii de un pasaj din Scriptură sau o povară de rugăciune care nu-l lasă să se odihnească. „Şi aproape întotdeauna,” spune el, „Domnul mă trezeşte dis-de-dimineaţă ca să mă rog.”