Ziua judecăţii
O descriere a zilei de judecată.
„Şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”
– Matei 16:27
Textul ne oferă o descriere a zilei de osândă, care este ultima zi a
judecăţii, în care fiecare om va fi judecat în tribunalul dreptăţii lui
Dumnezeu; şi fiecare om va primi atunci şi acolo răsplata pentru faptele
lui, bune sau rele.
Este absolut cert faptul că ziua judecăţii va veni; şi că aceasta va
fi cumplită pentru toţi cei răi. Dar văzând că toate aceste lucruri
trebuie să se întâmple, ce fel de oameni ar trebui să fim noi în
purtarea noastră, aşteptând totdeauna venirea lui Hristos, „când soarele
se va întuneca, luna nu îşi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din
ceruri, puterile cerului vor fi clătinate, trupurile cereşti se vor topi
de mare căldură.” Cine poate asculta toate acestea şi să nu se
cutremure de groază? Oh, cine ar îndrăzni să mănânce, să bea, să doarmă
sau să se odihnească un minut? Fiţi siguri că ziua aceasta va veni.
„Treziţi-vă beţivilor şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci
vi s-a luat mustul de la gură… Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi!
Bociţi-vă, slujitori ai altarului… Vai, ce zi! Da, ziua Domnului este
aproape!”
Acesta este un adevăr evanghelic: Hristos, care a venit în lume ca un
rob, va veni într-o zi ca Judecător, împreună cu îngerii Lui sfinţi. Şi
dacă aşa stau lucrurile, haideţi să ne cercetăm pe noi înşine.
Fie ca toţi să se trezească şi, cât mai avem timp, să ne pregătim
pentru Ziua aceea. Chiar dacă vremea este frumoasă, să facem o corabie
care să ne salveze de potop. Iată că îngerii sunt la porţile Sodomei, şi
Iona este pe străzile cetăţii Ninive! Prorocul plânge şi se tânguieşte:
„O, Iudo, cum să pledez pentru tine?” Iar apostolul se roagă: „Vă rugăm
fierbinte, în Numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu.” Dar aici se
ridică o întrebare: Cum Se va arăta Hristos?
Răspund: El, Cel care odată S-a arătat ca Om ca să fie judecat, Se va
arăta acum ca Om ca să ne judece pe noi. Gândiţi-vă la lucrul acesta
voi, care mergeţi la judecată! Ce confruntare înspăimântătoare va fi
aceasta pentru evreii necredincioşi, pentru Neamurile încăpăţânate şi
pentru creştinii cu numele, „când orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au
străpuns!”
Acesta este Omul, vor spune ei, care a fost răstignit pentru noi şi care
a fost răstignit de noi.
Dar vai! Fiecare păcat este o cruce, fiecare înjurătură este o
suliţă, şi când Ziua aceea va veni, va trebui să-L priviţi pe Omul pe
care L aţi răstignit astfel prin păcatul vostru zilnic. Cu siguranţă, va
fi o confruntare foarte îngrozitoare.
Unde este înjurătorul acela setos de sânge, care îşi bate joc de
rănile, inima şi sângele Lui? În Ziua aceea toate cuvintele acestea vor
fi date pe faţă, inima va fi descoperită, iar trupul şi sufletul vor şti
să facă deosebirea între bine şi rău. Atunci vocea Lui înspăimântătoare
va ieşi din scaunul Lui de domnie: Unde este sângele pe care l-ai
vărsat? Iată că a venit judecata aceea jalnică şi teribilă când tu,
ucigaşul, vei vedea că Omul pe care L-ai ucis va fi Judecătorul. Ce
favor poţi aştepta să primeşti din mâna Celui pe care tu L ai înjosit şi
L-ai sfidat prin păcatele tale zi de zi? Fii sigur că Fiul omului va
veni, după cum este scris, „dar vai de omul acela prin care este vândut
Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” (Matei
26:24)
După cum Hristos Se va arăta ca Om, tot aşa acest Om Se va arăta
într-o formă glorioasă. O, păcătosule! Uită-te în jurul tău; Judecătorul
vine, „Focul arde înaintea Lui şi flacăra arde de jur împrejur;
popoarele tremură şi toate feţele îngălbenesc”. Iată într adevăr o mare
schimbare: Cel care odată a fost judecat, acum şade pe scaunul de domnie
pentru totdeauna. Atunci, Hristos a stat ca un miel înaintea lui Pilat,
acum Pilat stă ca un răufăcător înaintea lui Hristos. Cel care a fost
făcut aşternut al picioarelor vrăjmaşilor Lui, acum trebuie „să judece
până când Îşi va face toţi vrăjmaşii aşternut al picioarelor Lui”. Unde
vor fugi? Cum vor mai căuta crăpăturile stâncilor şi peşterile! Slava
Maiestăţii Sale aprinde un foc în timp ce „pământul şi cerul fug
dinaintea prezenţei acestui Judecător puternic”.
Dar dacă Judecătorul este aici, unde este garda Lui? Priviţi-L venind
de sus, cu mare putere şi slavă. Îl veţi recunoaşte? Într adevăr, El
este îmbrăcat cu Maiestate. Îi veţi recunoaşte pe însoţitorii Lui? Sunt
ei o oştire de îngeri sfinţi? Da, dar este un alai mult mai mare.
Împreună cu îngerii sunt sufletele sfinţilor ce coboară din locurile lor
imperiale şi Îl însoţesc pe Miel cu mare slavă. Niciodată nu a mai
existat un asemenea Domn-Judecător care a făcut un astfel de drum:
„Aşternutul picioarelor Lui este pe nori, scaunul Lui de domnie este
înconjurat cu un curcubeu, judecătorii Lui sunt sfinţii, iar ofiţerii
Lui sunt îngerii şi arhanghelii.”
Trâmbiţa anunţă o tăcere în timp ce, din gura Lui, iese o sentinţă
dreaptă pentru toată lumea. Astfel vedem judecata începând: „Mă uitam la
aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un
Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul
capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte
flăcări de foc şi roatele Lui ca un foc aprins.” (Daniel 7:9)
Acesta este Judecătorul a cărui venire este atât de înspăimântătoare,
anunţată de un nor de foc, îmbrăcat într-un alb ca zăpada, purtat pe
acest drum de roţi aprinse şi însoţit de mii şi mii de mii. O, evreilor!
Iată Omul pe care înainte L-aţi răstignit ca pe un răufăcător.
Priviţi-L pe scaunul Său de domnie pe Cel despre care aţi spus că
„ucenicii Lui au venit noaptea şi L-au luat din mormânt” (Matei 28:13).
Priviţi-L în maiestatea Lui, pe Cel la care nu aţi vrut să priviţi în
smerenia Lui. El este Acela la a cărui venire popoarele pământului se
vor boci. Vederea maiestăţii Lui este urmată de un asemenea strigăt de
mânie încât peşterile vor răsuna, dealurile vor răsuna, pământul se va
cutremura, cerurile vor trece şi vor fi distruse.
Atunci cei răi se vor jeli, atunci vor plânge şi se vor tângui, dar
lacrimile lor nu le vor sluji la nimic; păcatele lor trecute îi vor
trăda, ruşinea lor îi va condamna, iar chinurile ce vor veni îi vor
zăpăci. Aşa îşi vor deplânge cei păcătoşi starea lor mizerabilă,
naşterea lor nefericită şi sfârşitul blestemat. O, ce Judecător de
temut, cumplit ca o oştire sub steagurile ei! Împăraţii pământului vor
fi uimiţi şi orice ochi îşi va vedea Judecătorul şi va tremura la
vederea Lui. Imaginaţi-vă un păcătos vinovat venind la judecata sa...
Oare hainele roşii ale acestui Judecător nu îi vor face inima să
sângereze, văzând că sângele acestui Judecător s-a vărsat odată pentru
păcatele lui, iar el a călcat în picioare acest sânge?
I. Gândeşte-te acum, o, păcătosule! Care va fi răsplata ta când Îl
vei întâlni pe acest Judecător? Curvarul se poate măguli cu frumuseţea
lui pentru un timp, cei care înjură îşi pot da aere cu înjurături,
beţivii îşi pot săruta paharele şi îşi pot distruge sănătatea, până când
îşi ruinează sufletele prin băutură; dar fie ca ei să-şi aducă aminte
că „pentru toate aceste lucruri, îi va chema Dumnezeu la judecată”. Vor
primi o mângâiere a mâniei la sfârşit. Cum îşi va mai satisface poftele
curvarul când va sta întins pe un pat de flăcări? Cel care înjură va fi
plin de răni şi de sânge când diavolul îi va chinui trupul şi îi va
distruge sufletul în iad. Beţivul va avea pahare de băut din plin când
plumb încins va fi turnat pe gâtul lui şi nările lui vor trage flăcări
de foc în loc de aer. Aşa cum este păcatul tău, aşa va fi şi pedeapsa
ta. Acest Judecător va da o măsură dreaptă în cântarul mâniei şi
indignării Lui.
Dacă sunteţi slujitori ai lui Dumnezeu, iubiţi ai acestui Judecător,
vă spun pentru mângâierea voastră că aceasta este ziua când Satan va fi
zdrobit sub picioarele voastre, şi tu, împreună cu Învăţătorul tău,
Hristos, veţi intra în Sfânta sfintelor. Vă veţi aduce aminte cum toţi
oamenii lui Dumnezeu, în durerile lor cele mai mari de aici de jos, au
primit mângâiere prin ochii credinţei; la acest munte a privit Iov când
era aruncat în gunoi, şi a ştiut că Răscumpărătorul lui trăia, şi că Îl
va vedea ridicându-Se la urmă pe pământ. Tot aşa evanghelistul Ioan a
tânjit şi a strigat: „Vino, Doamne Isuse, vino repede!” (Apocalipsa
22:20). „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El; pentru ca atunci când Se
va arăta El, să avem îndrăzneală, şi la venirea Lui să nu rămânem de
ruşine şi depărtaţi de El. Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este
aceasta: viaţa veşnică.” (1 Ioan 2:28, 25)
Persoanele care vor fi judecate sunt o mulţime de oameni buni şi răi, aleşi şi lepădaţi.
În primul rând, se face o somaţie; şi fiecare om va trebui să o audă.
Acesta este glasul ultimei trâmbiţe: Sculaţi-vă, morţilor, şi veniţi la
judecată. Oh, ce glas teribil şi înfiorător va fi acesta pentru toţi
cei stricaţi! Cum vor tremura când vor auzi acest glas, care va face
pământul să se cutremure! La această voce mormintele morţilor se vor
deschide şi fiecare suflet se va reuni cu trupul lui. Groapa întunecată a
iadului va fi scuturată când sufletul îngrozit îşi va părăsi locul său
de chin pentru a intra din nou în hoitul lui împuţit ca să primească o
mare condamnare. Glasul lui Hristos este puternic: „Cei din morminte vor
auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor
învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”
(Ioan 5:28, 29)
Aceasta este somaţia pe care o vei auzi, şi fiecare om va trebui să
se arate. Moartea va trebui să dea înapoi tot ce a luat din lume. Ce
privelişte înfiorătoare şi şocantă va fi să vezi toate mormintele
deschizându-se, să vezi oameni morţi ridicându-se din mormintele lor; să
vezi ţărâna împrăştiată zburând pe aripile vântului până când se
întâlneşte împreună într un singur trup. Oasele uscate ale lui Ezechiel
vor trăi (Ezechiel 37:6). Priviţi puterea Dumnezeului
Atotputernic! Din acest mormânt şi din această ţărână a pământului, din
aceste camere ale morţii şi întunericului se vor ridica trupurile celor
îngropaţi. „Şi am văzut pe morţi”, spune sfântul Ioan, „mari şi mici,
stând în picioare înaintea lui Dumnezeu. Şi marea a dat înapoi pe morţii
care erau în ea; şi moartea şi locuinţa morţilor au dat înapoi pe
morţii care erau în ele. Şi fiecare a fost judecat după faptele lui”
(Apocalipsa 20:12, 13). Acela care a spus gropii: „Tu eşti tatăl meu; şi
viermilor: voi sunteţi mama mea şi sora mea”, a spus de asemenea: „ştiu
că Răscumpărătorul meu este viu… şi ochii mei Îl vor vedea”. Oh!
Dumnezeule bun, cât de minunată este puterea Ta! „Grăbiţi-vă şi veniţi!
Să se scoale Neamurile şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo
voi şedea să judec toate Neamurile de primprejur.” (Ioel 3:11,12)
Iată că morţii au fost înviaţi şi aduşi împreună. Dar acum trebuie
să-i despărţim; oile vor fi puse la dreapta şi caprele la stânga. Şi
acum, priviţi-i pe cei de la dreapta şi pe cei de la stânga somaţi,
înviaţi, adunaţi şi separaţi. Nu este vorba de o mulţime de oameni care
să fie judecată într-o singură zi. Dar toate limbile, toate naţiunile şi
popoarele pământului se vor arăta într-o singură zi; atunci îl vom
vedea pe fiecare fiu al lui Adam, iar Adam îşi va vedea toţi urmaşii.
Gândiţi-vă la lucrul acesta, voi, cei ce sunteţi înălţaţi sau smeriţi,
bogaţi sau săraci, vorbiţi unul cu altul despre asta, căci înaintea lui
Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
Ascultă, o, cerşetorule! Chiar dacă a cere milă este considerat acum
un lucru demodat, nu trebui să te temi, căci în această zi ţi se va face
dreptate: toate cazurile vor fi ascultate şi tu, chiar dacă eşti sărac
şi dispreţuit în lume, trebuie să-ţi primeşti sentinţa împreună cu
ceilalţi. Ascultă, o, fermierule, semănatul şi seceratul s-au sfârşit
acum. Astăzi este noul seceriş al Judecătorului, care adună grâul în
grânar şi arde pleava într-un foc care nu se stinge. S-au dus
favorurile, rugăciunile şi lacrimile; şi potrivit cu ceea ce ai făcut,
ţi se va da sentinţa. Ascultă, bogatule! Sunt oare proprietăţile şi
moştenirile tale veşnice? Această zi este sfârşitul tuturor lucrurilor.
Şi ce nefericit va fi sufletul tău dacă nu ai un pământ mai bun decât o
stâncă aridă după care să te ascunzi şi care să te adăpostească de
Prezenţa Judecătorului. Ascultă, o, căpitanule! Cât de deşartă este
speranţa omului să fie mântuit prin mulţimea oştirii! Chiar dacă ai
comanda toate armatele de pe pământ, nu poţi să rezişti puterii cerului.
Ascultă! Trâmbiţa răsună cu putere şi semnalul de alarmă te cheamă să
vii; toţi trebuie să vină: cerşetorul, fermierul, căpitanul, prinţul, şi
cei mari monarhi ai lumii, da, toţi îşi vor primi răsplata după faptele
lor.
II. Ziua aceea de judecată este pentru groaza celor păcătoşi: fiecare
om trebuie să se înfăţişeze; oh, de-ar cugeta fiecare om la aceasta!
Vreţi să ştiţi care este omul ce va fi binecuvântat în Ziua cea mare?
Este acela care se gândeşte la această zi şi se pregăteşte pentru ea.
Oh, de aceea vă implor, meditaţi în fiecare zi la faptul că voi şi orice
om trebuie să vă înfăţişaţi într-o zi înaintea Judecătorului celor vii
şi al celor morţi ca să primiţi după faptele voastre.
Şi acum, după ce condamnaţii sunt aduşi la judecată, trebuie să vă
spun cum va fi această judecată. Va fi o judecată a faptelor noastre.
Credinţa este cea care îndreptăţeşte, însă noi suntem judecaţi după
fapte. Nu mă înţelegeţi greşit; fiecare om va fi judecat după faptele
sale, ca şi cum faptele ar fi cel mai bun martor al neprihănirii sale
interioare. Dar ca să ne familiarizăm mai bine cu această judecată,
trebuie să ne gândim la felul în care vor fi arătate faptele tuturor
oamenilor, şi cum vor fi examinate faptele lor de Dumnezeu.
Arătarea faptelor fiecărui om: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici,
stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost
deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi
morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în
cărţile acestea” (Apocalipsa 20:12). Adu-ţi aminte de acest lucru, oh,
păcătosule uituc; tu poţi comite păcat după păcat şi-ţi poţi înmulţi
păcatele, dar fii sigur că Dumnezeu ţine o evidenţă dreaptă; căci
niciunul dintre păcatele tale, indiferent cât de ascuns este, nu va fi
uitat. Există o carte a amintirilor lui Dumnezeu, numită O CARTE DE
ADUCERE AMINTE: „o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui,
pentru cei ce se tem de Domnul şi cheamă Numele Lui” (Maleahi 3:16).
Aceasta va da la iveală toate tainele; va descoperi toate faptele, fie
bune, fie rele. În aceste registre se găsesc consemnate în detaliu
jertfa lui Abel şi crima lui Cain; rebeliunea lui Absalom şi devoţiunea
lui David, cruzimea evreului şi inocenţa profetului. Nimic nu va fi
ascuns când cartea aceasta se va deschide, fiindcă toţi vor putea alerga
să citească în ea. „Dumnezeu va aduce la judecată orice faptă, şi
judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine,
fie rău” (Eclesiastul 12:14). Tânguiţi-vă, voi, stricaţilor, tremuraţi
plini de uimire! Acum, păcatele voastre făcute în ascuns trebuie să fie
aduse la lumină, şi greşelile voastre personale dezvăluite.
Mai întâi vor fi aduse la lumină adulterul, invidia, blasfemia,
beţia, înjurăturile, violenţa, crima, încălcarea Zilei Domnului,
minciuna, şi fiecare păcat de la început la sfârşit, de la naşterea până
la moartea ta.
Dar mai este o carte care va da o evidenţă mai înspăimântătoare decât
cea anterioară; este cartea conştiinţei fiecărui om, secretarul
sufletului omului. Niciun om nu poate comite păcat fără ca sufletul,
care este implicat în acest fapt, să nu îl scrie în această carte. În ce
stare jalnică va fi biata ta inimă atunci? De ce groază puternică va fi
stăpânită atunci când cartea aceasta va fi deschisă şi păcatele tale
vor fi descoperite! Probabil, acum cartea este închisă şi pecetluită;
dar în ziua judecăţii va fi deschisă, şi ce dovezi va aduce ea, ce se va
găsi scris în ea? Există o şedinţă secretă ce se ţine în pieptul
fiecărui păcătos; memoria este arhivarul, adevărul este legea,
condamnarea este judecata, iadul este închisoarea, diavolii sunt
temnicerii, iar conştiinţa este atât martorul cât şi Judecătorul care
îţi dă sentinţa. Ce speranţe poate avea la judecata generală cel a cărui
conştiinţă l-a condamnat înainte ca El să Se arate? Gândeşte-te la
acest lucru, o, tu, păcătosule nepocăit!
Dar mai este încă o carte despre care citim şi aceasta este Cartea
Vieţii, în care sunt scrise toate numele aleşilor lui Dumnezeu, de la
începutul lumii până la sfârşitul ei. Aceasta este CARTEA SCUMPĂ A
CERULUI în care, dacă suntem scrişi, nici toate puterile întunericului,
nici moartea, nici diavolii nu ne pot şterge din ea. De aceea, haideţi
să facem câteva aplicaţii folositoare:
a. Gândeşte-te acum, o, păcătosule, ce cărţi vor fi puse într-o zi
înaintea ta! Vine vremea când fiecare cuvânt al gurii tale, fiecare
privire a ochilor tăi, fiecare clipă a timpului tău, fiecare predică pe
care ai auzit-o, fiecare lucru pe care l-ai lăsat nefăcut, toate vor fi
văzute şi descoperite înaintea oamenilor, a îngerilor şi a diavolilor.
Atunci vei fi oribil şi veşnic ruşinat. De aceea nu încerca niciodată să
comiţi vreun păcat noaptea, sau cu uşile încuiate, crezând că păcatul
va fi ascuns şi va rămâne nedescoperit, căci în acea zi măreaţă totul va
fi adus la lumină.
b. Dacă doriţi binele sufletului vostru, îndreptaţi-vă vieţile;
chemaţi-vă singuri la judecată atâta vreme cât se zice astăzi; cercetaţi
vă şi examinaţi-vă fiecare gând, cuvânt şi faptă; prosternaţi-vă
înaintea lui Dumnezeu cu inima zdrobită şi sângerândă; rugaţi-vă ca
numele vostru să fie scris în Cartea Vieţii; şi dacă faceţi aşa,
Dumnezeu nu va fi nedrept ca să uite truda dragostei voastre şi toate
faptele voastre bune; căci în ziua cea măreaţă cărţile vor fi deschise,
faptele noastre vor fi dezvăluite şi vom primi răsplata după ceea ce am
făcut, căci atunci „El va răsplăti fiecăruia după faptele lui”.
Să recapitulăm puţin: Condamnaţii sunt judecaţi, verdictul este
rostit, acuzaţiile sunt cunoscute şi acum Judecătorul cercetează pentru a
da viaţă şi moarte, fiind gata să pronunţe sentinţa cu ochi
scânteietori. Să dea Domnul ca atunci când va veni această zi sentinţa
să fie în favoarea noastră şi noi să fim mântuiţi, pentru mângâierea
noastră veşnică.
Oh! acum ridicaţi vă capetele voi, toţi sfinţii Dumnezeului
Preaînalt, căci aceasta va fi o zi binecuvântată pentru voi fiindcă
atunci veţi auzi dulcele glas ceresc al lui Hristos spunând: „Veniţi
binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost
pregătită.” Nu pot spune ce bucurie va fi pentru cei neprihăniţi, când
Îl vor auzi pe Hristos spunând: Vino, suflet binecuvântat care ai fost
scăldat în lacrimi de pocăinţă. Iată aici o sentinţă în stare să
trezească morţii, cu cât mai mult pe cei îndureraţi din cauza păcatelor
lor! Îţi pare rău acum de păcatele tale? Lasă-le puţin şi cugetă
împreună cu mine la melodia viitoare. Ascultă! Acolo este corul de
îngeri care cântă Judecătorului în timp ce El pronunţă sentinţa ta. Acum
este ziua încoronării tale; acum vei fi absolut fericit, şi aceasta pe
veci. Veniţi, spune Hristos, voi cei care aţi suferit pentru Mine; acum
vă veţi primi răsplata: sufletele voastre vor fi umplute ochi cu o
bucurie negrăită şi plină de slavă.
Dar trebuie să mă întorc la stânga şi să vă arăt o altă mulţime,
pregătită pentru o altă sentinţă. Şi, oh, toate urechile se înroşesc, se
încălzesc şi palpitează. „Buzele Lui”, spune profetul, „sunt pline de
urgie şi limba Lui este ca un foc mistuitor” (Isaia 30:27). Ce foc este
mai fierbinte ca acea sentinţă aprinsă? „Duceţi vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi
îngerilor lui.” (Matei 25:41)
1. Ei trebuie să se ducă. Lucrul acesta pare acum neînsemnat pentru
cei stricaţi. Acum ei sunt mulţumiţi să se ducă, au mai multă plăcere în
păcat decât în slujba lui Dumnezeu. Dar unde trebuie să se ducă? De la
Mine. Dacă se duc de la Mine atunci se depărtează de toate îndurările
Mele, de gloria Mea şi de mântuirea Mea. Dar unde, o, Doamne, se vor
duce cei blestemaţi de la Tine? Unde vor ajunge? Ce stăpân vor sluji? A
fi izgonit de pe pământul natal este considerat a fi o mare pedeapsă. Ce
trebuie să însemne atunci să fii izgonit dinaintea Dumnezeului
Atotputernic? Dar unde trebuie să se ducă ei? În focul cel veşnic? O, ce
pat este acesta? Nu este făcut din pene, ci din foc; fără prieteni, cu
duşmani; nu în tihnă, ci în lanţuri; fără lumina zilei, în întuneric;
fără niciun ceas ca sa simţi că timpul trece, ci eternitate fără
sfârşit. – Foc de nesuportat, care arde totdeauna şi care nu se stinge
niciodată. O, cine poate sta lângă nişte flăcări veşnice! Nu se va
stinge nici zi, nici noapte! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor.
Cei stricaţi vor fi îngrămădiţi precum cărămizile în cuptorul de foc.
Dar pentru cine a fost pregătit focul? Pentru diavolul şi îngerii lui.
Aceştia trebuie să fie tovarăşii tăi. Ultima sentinţă este acum
pronunţată. Care este aceasta? Plecaţi. Cine? Voi, blestemaţilor, în
focul cel veşnic; la o ceată de demoni. O, luaţi seama să trăiţi în
teamă de Dumnezeu, ca nu cumva părăsind slujba Lui, El să vă dea această
răsplată: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor”.
2. Cugetă apoi la teama cutremurătoare care va pune stăpânire pe sufletele ce au primit sentinţa flăcărilor veşnice:
O, în ce parte se vor întoarce? Cum vor scăpa de mânia Celui
Atotputernic? Să se întoarcă înapoi este imposibil; să meargă înainte
este intolerabil. După ce ajutor vor râvni? Dumnezeu este Judecătorul
lor, cerul vrăjmaşul lor, sfinţii îşi bat joc de ei, îngerii îi urăsc.
Doamne bun, ce grămadă de nenorociri a pus stăpânire pe sufletele lor
nenorocite. Executorii lor sunt diavolii, temniţa lor iadul; pământul se
despică şi cuptorul este încins, gata să-i primească. O! cum se vor
cutremura şi cum vor tremura aceste biete suflete! Fiecare parte a
trupului lor va avea o parte în poemul lor de jale: vor plânge cu ochii,
vor strânge din pumni, vor striga cu glasurile lor, se vor bate în
piept, inimile lor vor sângera. – Acum, o, omule de pe pământ, la ce îţi
va folosi bogăţia? Un strop de apă care să-ţi răcorească limba în
flăcări va fi mai de preţ decât toate plăcerile din lume.
Iată deci sentinţa celor drepţi şi a celor stricaţi. Acum,
Judecătorul Se ridică de pe tronul Lui glorios; sfinţii Îl însoţesc, şi
condamnaţii osândiţi sunt trimişi la temniceri; ţipete de spaimă se aud.
Ce vai-uri şi plângeri se vor auzi când diavolii şi lepădaţii şi toată
mulţimea condamnată a iadului va fi condusă în iad ca să nu se mai
întoarcă niciodată de acolo. Ei merg urlând, ţipând şi scrâşnind din
dinţi. Lumea îi părăseşte; pământul îi abandonează; iadul îi primeşte;
acolo trebuie să trăiască şi să moară: şi cu toate acestea, nici nu
trăiesc, nici nu mor; ci murind trăiesc, şi trăind mor.
O! ce nenorociţi trebuie să fie aceia! Dacă nimicirea lumii vechi,
înghiţirea lui Core şi arderea Sodomei cu pucioasă au fost însoţite cu
asemenea terori şi strigăte înfiorătoare, cu cât mai mult, infinit mai
mult, dincolo de toate posibilităţile de imaginaţie, de exprimare şi de
crezare, va fi confuzia şi tremurul acelei zile de foc aprins? Într-un
cuvânt, ce tânguiri, ce plângeri, ce răcnete, şi ce ţipete vor umple
cerul, pământul şi iadul! O, cei mai nenorociţi mizerabili! „Luaţi-i şi
aruncaţi-i în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea
dinţilor” (Matei 22:13). Cu adevărat, întuneric! Ei vor fi lipsiţi
pentru totdeauna de priveliştea cerului. Nicio rază de soare nu trece de
aceşti pereţi; aici nu este nimic decât fum – răsplata celor stricaţi.
Ca să adun toate lucrurile într-un singur cuvânt de mângâiere pentru
sfinţii lui Dumnezeu: priviţi în sus şi veţi vedea binecuvântata voastră
companie.
După ce stricaţii sunt aruncaţi în iad, Hristos şi sfinţii
binecuvântaţi se înalţă la cer de la scaunul de judecată. Hristos Se va
scula cu toţi îngerii glorioşi din cer şi vor mărşălui către cerul
cerurilor, cu cântări de triumf: „Iată glasul străjerilor Tăi răsună; ei
înalţă glasul şi strigă toţi de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se
întoarce Domnul în Sion” (Isaia 52:8). Aici este cu adevărat o victorie!
Soldaţii aşezaţi în rânduri mărşăluiesc şi triumfă: Hristos este în
fruntea lor. Heruvimii Îl însoţesc, serafimii ard în dragoste; îngeri,
arhangheli, căpetenii, puteri, patriarhi, profeţi, preoţi, evanghelişti
şi martiri, toţi îl însoţesc pe Judecătorul şi Domnul slavei, cântând
asemenea melodii de care urechea nu a auzit niciodată; bucurându-se fără
măsură, aşa cum inima n-a putut niciodată să o facă… O, binecuvântat
alai! Fiecare ţine în mână o ramură de palmier în semn de biruinţă;
fiecare poartă pe cap o cunună de slavă. Biserica militantă este acum
triumfătoare; în ultima bătălie au înfrânt toţi diavolii şi acum trebuie
să se bucure de Dumnezeu, de viaţă şi de cer.
În timp ce ei mărşăluiesc, cerul se deschide înaintea lor. O,
infinită bucurie! Spune-mi, o, suflete, ce ceas fericit va fi acesta,
când vei intra pentru prima oară pe porţile cerului! Atunci,
Binecuvântata Trinitate te va primi cu bucurie. Te va saluta cu un:
„Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău”. Toţi
îngerii şi sfinţii se vor bucura de sosirea ta în portul cerului. Acesta
este sfârşitul celor evlavioşi. Aceasta este răsplata sfinţilor. Ce pot
să spun? Trăieşte în teamă de Dumnezeu şi Domnul te va răsplăti. Da,
aşa va face El, căci „El va răsplăti fiecăruia după faptele Lui”.
Craciun Valentin, 21 Decembrie 2012, 18:15
Exceptional de clara si biblica!
Sper sa mai o tipariti.