Calea lui Dumnezeu, nu a noastră

Există un pericol foarte real: creştinii, din cauză că sunt oameni buni, trăiesc o viaţă morală și s-ar putea să nu cunoască mai nimic din ceea ce se petrece în jurul lor, în lume. Din pricina faptului că ei nu fac anumite lucruri sau nu privesc la anumite lucruri, nu sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă. Dar realitatea este că noi trăim într-o societate care se dezintegrează în jurul nostru; trăim într-o vreme de decădere morală care avansează cu o rapiditate extraordinară. Realizăm noi acest lucru? Conştientizăm noi că doar o revărsare puternică a Duhului lui Dumnezeu ne poate scoate din această stare? Mi-e teamă că tendinţa noastră este să continuăm cu programele noastre frumoase duminică de duminică, să avem o părtăşie plină de bucurie, poate, ocazional, să facem un efort special, dar în general, să avem sentimentul că totul este bine. Citind revistele religioase, îţi poţi imagina că toate lucrurile merg bine. Acestea nu conţin nimic sau foarte puţin despre trezire, totul pare să meargă bine! Dar iată că societatea se prăbuşeşte înaintea ochilor noştri, se degradează într-o mocirlă morală înfiorătoare. 

Noi trebuie să conştientizăm adevărul; trebuie să realizăm faptul că problema este de aşa natură, încât numai o intervenţie a lui Dumnezeu poate reabilita situaţia – orice altceva este prea puţin. Am încercat toate posibilităţile, am fost organizaţi şi foarte ocupaţi, dar starea în care ne aflăm se deteriorează din ce în ce mai mult şi problema se agravează! Oare copiii lui Dumnzeu realizează aceste lucruri? Dacă nu, repet, este din cauză că ei nu au conştientizat adevărul cu privire la adâncimea păcatului, aşa cum îl expune Isaia în aceste versete. 

 Conştientizăm că păcatul este ceva rău, dar oare ne opreşte acest lucru din a mai păcătui? Bineînţeles că nu! Din contră, ne conduce înspre a păcătui şi mai mult. Citim cărţi despre moralitatea sexuală pentru a evita greşelile din acest domeniu. Este o minciună. Le citim pentru că ne plac şi ne fac să ne simţim bine, dar după ce le terminăm de citit, suntem într-o stare mai rea decât înainte. Nimeni nu a fost vindecat de imoralitate prin citirea cărţilor care ne învaţă cum să controlăm acest instinct – nu a fost nimeni înainte şi nici nu va fi. Acestea înrăutăţesc starea noastră, fac ca rana să se descompună şi să se adâncească mai mult pe măsură ce nebunia noastră creşte. Toate acestea se întâmplă pentru că păcatul este o putere foarte mare, iar omenirea este roaba neajutorată a acestuia. Fiecare din noi ne aflăm sub această putere cu mintea, inima şi voinţa, cu trupul, sufletul şi duhul. 

 Oh, vreau cu adevărat să te fac să înţelegi acest lucru. Chiar dacă eşti unul dintre cei mai mari păcătoşi, sunt mândru şi bucuros că pot să-ți spun că păcatele tale pot fi iertate pe deplin și fără plată, la fel ca păcatele cele mai bune persoane. Poate că ai atins toate adâncimile iadului; poate ai comis toate păcatele posibile de care s-a auzit vreodată, păcatele tale pot fi precum cârmâzul, dar te asigur în Numele lui Dumnezeu, că dacă le recunoşti, dacă le mărturisești şi renunţi la ele, apoi crezi în Fiul lui Dumnezeu, toate păcatele tale se vor face albe precum zăpada. Toate vor fi îndepărtate, printr-o iertare deplină, fără plată, absolută. Iată ce oferă El!