Întorc vorba diavolului

1. Întorc vorba diavolului!
2. Creştinism - jocuri şi distracţie?
3. Întotdeauna frânăm brusc
4. Nu poţi fi un prunc toată viaţa
5. V-aţi oprit brusc din mers?
6. Si denominaţiile pot decădea!
7. Noaptea întunecată, întunecată a sufletului!
8. Dumnezeu l-a auzit pe Ilie pentru că Ilie L-a auzit pe Dumnezeu!
9. Nu-ţi azvârli capul - vei avea nevoie de el!
10. Uită că ţi-au spus să-ţi ţii gura închisă
11. Atenţie: voinţa proprie te va scărpina pe spate
12. Cât de mult Îl mai poţi nesocoti pe Hristosul lui Dumnezeu?

Fraţilor, Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca noi să fim loviţi ca o minge de fotbal. El vrea ca noi să fim smeriţi şi să-L lăsăm pe El să ne pedepsească atunci când este necesar. Dar când diavolul începe să se atingă de tine, îndrăzneşte să i te opui! Susţin credinţa în Dumnezeu şi sfidarea diavolului, iar Dumnezeului nostru Îi place să vadă un astfel de curaj în mijlocul poporului Său. Dacă încă eşti înfofolit în haine mortuare şi ai multe temeri, e timpul să îndrăzneşti să te ridici; şi, printr-o credinţă dulce în Isus Hristos cel înviat, să spui răspicat: „De acum încolo, nu voi mai purta toate acestea. Sunt un copil al lui Dumnezeu – de ce trebuie să umblu jelindu-mă toată ziua?”

Dacă este durere în cer, cred că aceasta este cauzată de faptul că noi vrem darurile lui Dumnezeu, dar nu vrem ca Însuşi Dumnezeu să fie mediul nostru în care să trăim.

Aţi contribuit şi voi la această devalorizare a Evangheliei, cosiderându-L pe Dumnezeu slujitorul vostru? Aţi lăsat ca sărăcia să vină în sufletul vostru pentru că v-aţi aşteptat ca Dumnezeu să vină cu un coş la voi şi să vă împartă cadouri?

A existat vreodată o cruce confortabilă? A existat vreodată o moarte uşoară? Eu nu am auzit de nici una şi nici judecata nu va fi ceva confortabil! Cu toate acestea, noi căutăm în jur comoditatea, gândindu-ne că putem ajunge în vârful muntelui uşor, fără să avem parte de necazuri şi pericole.

Unul din şiretlicurile vechi ale Satanei este să descurajeze sfinţii, făcându-i să se uite înapoi la ceea ce au fost. Nimeni nu va înainta cu Dumnezeu dacă nu-şi ridică ochii, încetând să se mai uite la sine. Noi nu trebuie să ne pierdem timpul uitându-ne înapoi şi înlăuntrul nostru; ni s-a spus să privim înainte! Domnul nostru este mai mult decât capabil să se îngrijească de trecutul nostru. El iartă pe loc şi şterge complet păcatele. Sângele Lui ne face vrednici; tot ce suntem şi tot ce avem e prin dragostea iertătoare a lui Dumnezeu! Bunătatea lui Dumnezeu este infinit mai minunată decât am putea noi vreodată să pricepem. Dacă rădăcina problemei se află în tine, iar tu eşti născut din nou, Dumnezeu este pregătit să înceapă cu tine din locul în care eşti şi El nu te va umili pentru anii tăi de creştinism obişnuit!

Dacă ai acceptat o poziţie mediocră în viaţa spirituală şi dacă nu ai nici dorinţă adâncă pentru El, nici un om nu ţi-o poate da. Până când nu vrei ca Dumnezeu să ia controlul şi să accepţi voia Sa, nu vei avea niciodată aventuri spirituale asemănătoare cu a celor care au fost exploratori în Împărăţia lui Dumnezeu.

„Priveşte la El şi lasă-L pe El să lucreze, lasă-L numai pe El”. Ţine-ţi mâinile pe lângă corp şi încetează să mai încerci să-I spui lui Dumnezeu unde să taie. Nu mai încerca să găseşti diagnosticul în locul lui Dumnezeu. Nu-I mai spune lui Dumnezeu ce să-ţi dea. EL este Medicul! Tu eşti pacientul.

Insist asupra faptului că e ceva foarte periculos să asociezi lucrarea lui Dumnezeu cu prosperitatea şi succesul nostru de pe pământ. Eu nu pot promite că dacă tu Îl vei urma pe Domnul, vei fi în curând prosper din punct de vedere financiar, pentru că El nu a promis lucrul acesta ucenicilor Lui.

Mulţi au cunoscut vremea întunericului şi a apăsării în timp ce căutau să umble cu Dumnezeu şi să fie umpluţi cu plinătatea Lui. L-aţi crezut pe Dumnezeu şi v-aţi încrezut în Hristos. Indiferent dacă aţi simţit sau nu, aţi mers înainte, aţi crezut şi aţi ascultat. V-aţi rugat, fie că aţi simţit să faceţi asta sau nu. Aţi îndreptat lucrurile şi v-aţi pus în ordine relaţiile acasă şi la muncă. Aţi renunţat la lucrurile rele – cele care vă împiedicau – fie că aţi simţit sau nu. Aceasta este credinţa: o dorinţă pură faţă de Dumnezeu; şi eu trebuie să vă spun ceva: din întunericul nostru şi din întristarea noastră de piatră, Dumnezeu va ridica un Betel. Din mormânt, te va ridica la cer. Din întuneric, te va ridica la lumină! Asta înseamnă să-L iubeşti pe Isus, să-L cunoşti pe El doar pentru ceea ce este El. Mă rog mult ca, în această vreme, să avem din nou parte de slava frumuseţii lui Isus pe care alţi oameni au cunoscut-o.

Da, există o noapte întunecată a sufletului. Puţini creştini vor să intre în acestă noapte întunecoasă şi de aceea sunt aşa puţini care intră în lumină. E imposibil pentru ei să cunoască vreodată dimineaţa pentru că ei nu vor să îndure noaptea.

Motivul pentru care mulţi oameni sunt încă tulburaţi, în căutare, făcând puţin progres spiritual este că aceştia nu au ajuns să moară. Noi încă mai dăm câteva ordine şi încă intervenim în lucrarea lui Dumnezeu din lăuntrul nostru.

Ne străduim să menţinem aparenţele, uitând faptul că Dumnezeu spune că cel mai important lucru pentru noi este să fim blânzi şi smeriţi, aşa după cum Hristos ne-a dat exemplu. Se pare că creştinii sunt obsedaţi să menţină aparenţele. Noi spunem că vrem să mergem în cer după moarte, să vedem râul Iordanului, dar noi petrecem majoritatea timpului nostru şi aproape toată energia noastră doar construind faţade. Se pare că mulţi dintre noi Îi spun lui Dumnezeu, ceea ce a spus apostatul rege Saul înaintea noastră: „Oh, Dumnezeule, onorează-mă acum înaintea acestor oameni!”

Vrem să avem şi noi puţină autoritate. Nu putem fi de acord cu faptul că ultima cheie din viaţa nostră trebuie să fie predată lui Isus Hristos. Fraţilor, noi vrem să avem control dublu: lasă-L pe Domnul să conducă, dar ţine şi o mână pe cârmă, în caz că Domnul va da greş!

Nimeni nu vrea să moară pe o cruce, până când nu ajunge în punctul în care să fie disperat după voia supremă a lui Dumnezeu în slujba lui Isus Hristos.

Sunt bărbaţi şi femei care-L imploră pe Dumnezeu şi-L roagă fierbinte să fie umpluţi cu El, pentru că ei ştiu că aceasta le-ar face bine, dar apoi ei se împotrivesc cu încăpăţânare, cum fac copiii noştri răsfăţaţi când nu se simt bine şi vor ca noi să-i ajutăm. Tu încerci să iei temperatura copilului, să-i dai medicamente sau să chemi un doctor, iar el se va împotrivi şi va ţipa în gura mare. În următoarea secundă, el va implora ajutor: „Mama, sunt bolnav!” Dar el nu va lua nimic, nu te va lăsa să-l ajuţi. Copilul e încăpăţânat şi răsfăţat.

Luăm noi în serios, în mod activ şi voluntar, poruncile lui Dumnezeu, făcând schimbări pozitive în vieţile noastre, după cum ne călăuzeşte Dumnezeu, pentru a aduce întreaga noastră viaţă în concordanţă cu Noul Testament? Aceasta este partea activă a voii lui Dumnezeu pe care aş recunoaşte-o drept reformare în biserică şi, cu siguranţă, ar avea ca urmare trezirea.

Cum putem avea şi cum putem cunoaşte intimitatea binecuvântată cu Domnul Isus, dacă noi nu vrem să mergem pe drumul pe care ni L-a arătat El? Nu o avem pentru că noi refuzăm să punem voia lui Dumnezeu în legătură cu crucea. Toţi sfinţii mari erau obişnuiţi cu crucea, chiar şi cei care au trăit înainte de Hristos. De fapt, ei erau familiarizaţi cu crucea deoarece ascultarea le-o adusese. Toţi creştinii care trăiesc în ascultare deplină, vor experimenta crucea şi vor vedea că sunt deseori încercaţi în duhul lor. Dacă-şi cunosc inimile, ei vor fi pregătiţi să-şi poarte crucea, atunci când timpul acesteia va veni.

Trebuie să evidenţiez aici greşeala de a crede că urmându-L pe Isus, noi putem foarte uşor să urcăm Calvarul şi să murim – pur şi simplu! Recunosc că atunci când Isus era aici pe pământ, cea mai uşoară şi cea mai ieftină cale de a ieşi basma curată, era să-L urmezi pe El în mod fizic. Oricine ar fi putut să renunţe la muncă şi să-şi ia rămas bun de la toţi, cu explicaţia: „Mă duc să-L urmez pe Isus”. Mulţimi de oameni au făcut lucrul acesta. Ei au mers trupeşte după El, dar din punct de vedere spiritual, nu înţelegeau nimic cu privire la Persoana Sa. Aşadar, în vremea aceea, cea mai uşoară şi cea mai ieftină cale de a scăpa de cruce, era să o porţi trupeşte. Dar, fraţilor, luarea crucii noastre nu va însemna actul fizic de a-L urma pe Isus pe un drum plin de praf. Nu vom urca dealul unde sunt deja două cruci, ca să fim răstigniţi între acestea. Crucea noastră va însemna orice durere, orice suferinţă şi orice necaz care va veni peste noi din pricina ascultării noastre faţă de voia lui Dumnezeu. Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu au purtat totdeauna mărturie cu privire la faptul că ascultarea cu toată inima aduce crucea la lumină mai repede decât orice altceva.

Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie gata pentru tot ce aduce crucea sau, în caz contrar, vom pica testul cu siguranţă! Este dorinţa lui Dumnezeu să se ocupe astfel de noi în privinţa tuturor lucrurilor pe care lumea le admiră şi le înalţă, pentru ca noi să le putem vedea în lumina adevărată. El ne va trata fără milă pentru că vrea să ne ridice fără măsură, aşa cum a făcut cu Fiul Său pe cruce!

În urmă cu câţiva ani, înainte de a experimenta toate aceste lucruri, am scris câteva cuvinte, care mult timp au fost rugăciunea mea, fără încetare: „Oh, Dumnezeule, lasă-mă să mor corect, decât să mă laşi să trăiesc greşit. Păzeşte-mă, Doamne, să mă împietresc vreodată aşa mult, încât să ajung să fiu doar un alt creştin obişnuit. Doamne, aş vrea mai degrabă să ajung undeva sus şi apoi să mor, decât să trăiesc o viaţă săracă şi nefolositoare, la un nivel scăzut.” Fiecare în parte, spunem de multe ori că aşteptăm trezirea. Trezirea va veni la noi şi în noi când o vrem cu adevărat şi când plătim preţul. Aţi ajuns în locul cercetării inimii, în locul agoniei în Duhul, în locul necazului şi durerii binecuvântate, de dragul lui Isus? Fără această decizie şi fără această predare, te poţi ruga pentru trezire până în ziua morţii. Te poţi alătura unor grupuri, poţi sta treaz ca să te rogi pentru trezire toată noaptea, dar nu vei câştiga decât experienţă şi probabil singura pierdere va fi somnul! Noi trebuie să îndrăznim să ne rugăm: „Oh, Dumnezeule, răstigneşte-mă din cap până în picioare; aştern în ţărână slava vieţii ca fiind moartă!” Aceasta este reforma de care avem nevoie!

Oh, o inimă care plânge mereu după Cel pe care-L iubeşte, e mai bună decât inima care s-a mulţumit cu puţinul pe care-l ştie deja!

Fraţilor, Dumnezeu aşteaptă credinţa şi dragostea voastră şi nu vă întreabă ce interpretare a Scripturii aţi acceptat. Noul Testament vorbeşte despre credincioşi care se întâlneau şi se rugau împreună, cei mai tari luau poverile celor mai slabi şi toţi se rugau pentru cei care căzuseră. Locul unde erau adunaţi se cutremura şi toţi erau umpluţi cu Duhul Sfânt. „Interpreţii” ne-au spus: „Nu daţi atenţie acestui lucru. Nu este pentru voi”. Astfel, interpretarea a eliminat acest lucru, iar binecuvântatul Porumbel a fost forţat să-şi strângă aripile şi să tacă. Inimile noastre ne spun că aceşti cărturari moderni care sunt experţi în interpretare, sunt pe o cale greşită în duhul lor. Sufletele noastre flămânde ne spun că sfinţii din vechime, scriitorii de imnuri şi giganţii evlavioşi aveau dreptate!

Unii vor continua să se târască în uscăciune, ţinându-se strâns de interpretare! Dar unii dintre noi, vor binecuvântarea lui Dumnezeu, vor ca El să-i mişte şi-şi doresc tot ce are Dumnezeu mai bun pentru ei cu orice preţ! Noi avem Cuvântul Mântuitorului care spune că Duhul Sfânt a venit la noi în această lume. El este al meu şi al vostru, moştenirea noastră minunată! Nici un om nu poate stabili limita maximă a cât putem avea din Dumnezeu. Însuşi Domnul a promis că atât cât ţine de El, este gata să întreţină candelele sufletelor noastre ca să ardă cu putere!

Cât trebuie să dureze până când ne vom preda în totalitate şi fără rezerve, Acestuia care a fost făcut Domn şi Hristos şi care totuşi este în continuare acelaşi Isus care ne iubeşte cu o iubire veşnică?

De fiecare dată când faci un pas înainte pentru Dumnezeu, diavolul va avea câteva mijloace de a-ţi comunica faptul că Dumnezeu este mândru de tine şi că tu eşti minunat! În momentul în care el te-a corupt destul ca tu să poţi spune: „Da, cred că este adevărat”, ai încurcat-o, frate!

Pe parcursul lucrării mele, rareori am fost învinuit de răceală atunci când cu adevărat eram rece. Oamenii nu vin la pastor să-i spună: „Nu mai ai căldură în suflet; ce s-a întâmplat cu viaţa ta spirituală?” Am tras concluzia că poţi fi căzut şi nimeni din rândurile creştinilor evanghelici nu-şi va da seama. Nu va fi nici o mustrare. Pe de altă parte, ei vor sări la gâtul tău şi te vor acuza că faci pe grozavul de când ai început să-L cauţi pe Dumnezeu cu seriozitate şi de când ai început să ai biruinţă şi binecuvântare! Pare într-adevăr ciudat că noi putem fi în credinţa creştină şi totuşi, unghiile degetelor noastre să sângereze şi genunchii să ne fie răniţi la fiecare centimetru de pământ luat de la diavol!

Aceasta este descoperirea mea: nu există nimic din tot ce a făcut Isus pentru ucenicii Săi, pe care El să nu-l facă pentru oricare alt ucenic! De unde şi-au luat învăţătura lor „cei care fragmentează Cuvântul Adevărului” că toate darurile Duhului s-au sfârşit odată cu moartea ultimului apostol? Ei nu au nici o bază biblică pentru afirmaţia aceasta. Când unii oameni îşi ridică Bibliile ca să demonstreze că ei rămân credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să li se amintească că ei rămân credincioşi interpretării pe care ei o dau Cuvântului. Eu nu găsesc nimic în Biblie care să spună că Isus S-a schimbat. El are aceeaşi dragoste, acelaşi har, aceeaşi milă, aceeaşi putere şi are aceleaşi dorinţe pentru a-Şi binecuvânta copiii. Va trebui să-mi demonstrezi, dacă spui că Isus Hristos nu vrea să facă pentru tine ceva ce a făcut pentru oricare altul din ucenicii Săi! El este exact acelaşi faţă de oricine şi orice.

E timpul să li se spună artiştilor moderni care pictează imagini cu Isus, că El nu era fiinţă plăpândă, cârlionţat şi drăguţ. Ar trebui să li se spună adevărul: că El este Hristosul lui Dumnezeu şi va veni călărind un cal alb pe norii cerului şi cu o sabie în mână. El va judeca lumea şi toţi se vor pleca înaintea Lui şi-L vor onora pentru maiestatea Sa, pentru puterea şi curăţia Sa şi pentru însăşi creaţia Sa.

Vă mărturisesc că am vorbit cu Dumnezeu mai mult decât am vorbit cu oricine altcineva, am discutat cu Dumnezeu şi am avut conferinţe mai lungi cu El decât cu oricine altcineva. Şi ce I-am spus? Printre alte lucruri, I-am spus: „Acum, Doamne, dacă voi face lucrurile care ştiu că trebuie să le fac şi dacă voi spune tot ce ştiu în inima mea că trebuie să spun, voi avea probleme cu oamenii şi cu adunările – altă cale nu există! Nu voi avea probleme doar pentru că îmi susţin punctul de vedere cu credinţă şi sinceritate, dar cu siguranţă voi ajunge în situaţia în care voi fi ispitit puternic de diavol!” Apoi, după ce m-am mai rugat Domnului şi am mai vorbit cu El, am spus: „Dumnezeule Atotputernic, accept lucrul acesta cu ochii deschişi! Ştiu cum stau lucrurile şi ştiu ce se poate întâmpla, dar accept. Nu voi fugi. Nu mă voi ascunde. Nu mă voi târî sub covor. Voi îndrăzni să rămân în picioare şi să lupt pentru că eu sunt de partea Ta  şi ştiu că atunci când sunt slab, sunt tare!” Aşa că nu voi lăsa pe nimeni să mă laude şi încerc să nu dau atenţie celor care acuză. Eu cred că acest lucru nu este ceva dificil pentru că eu sunt doar slujitorul celui mai sfânt om care a umblat vreodată pe străzile Ierusalimului şi ei L-au numit diavol! Aşa am învăţat eu să rămân tare pentru Hristos şi pentru tot ceea ce este El pentru ai Săi!

Adaugă o recenzie

Numele dumneavoastră*

Recenzia dumneavoastră*

Trimite recenzia