Eu îi spun erezie
-
Categorii
-
ISBN978-606-8000-68-8
-
Disponibilă din12 martie 2013
-
Număr pagini135
-
Dimensiuni14,7 x 21
-
Tip copertăBroșată
-
Carte audio
Cărți din aceleași categorii
Mesaje din prima Epistolă a apostolului Petru
Presupun că m-ar
plăcea mai mulţi oameni dacă aş declara că predic Biblia şi nimic altceva decât
Biblia. Încerc să fac asta, dar onestitatea mă obligă să spun că cel mai bun
lucru pe care pot să-l fac este să predic Biblia aşa cum o înţeleg eu.
Nădăjduiesc ca, prin rugăciunile voastre şi prin Duhul lui Hristos, înţelegerea
mea să fie corectă. Dacă voi vă rugaţi, iar dacă eu mă supun şi mă încred [în
Duhul], poate că ceea ce vom extrage din prima epistolă a lui Petru va fi,
într-adevăr, aproximativ ceea ce ar spune Petru dacă ar fi aici în persoană.
Vom sta cât de aproape se poate de Cuvântul Dumnezeului celui Viu.
Iubiţi
credincioşi, lumea în care trăim noi în acest secol al XX‑lea este aceeaşi
lume. Am face bine să-l lăsăm pe apostolul Petru să ne vorbească!
Indiferent
cine eşti, indiferent ce educaţie ai primit, poţi citi această primă epistolă a
lui Petru şi să o înţelegi destul de bine, şi îţi poţi spune: „Duhul Sfânt îmi
spune mie acest lucru!”
Când Duhul Sfânt a scris epistolele, prin Petru şi
Pavel şi ceilalţi, le-a scris şi le-a adresat anumitor oameni, iar apoi le-a
făcut universal aplicabile astfel încât fiecare creştin care le citeşte azi din
orice parte a lumii, de orice limbă sau dialect, uită că au fost scrise
altcuiva şi spune: „Lucrurile astea mi se adresează mie. Duhul Sfânt S-a gândit
la mine atunci. [Cartea] aceasta nu este învechită sau datată. Acesta este
Adevărul cel viu pentru mine – acum! Este ca şi cum Dumnezeu tocmai a auzit de
necazul meu şi îmi vorbeşte ca să mă ajute şi să mă încurajeze în vremea suferinţei
mele!”
Fraţilor, acesta este motivul pentru care Biblia rămâne veşnic tânără.
Acesta este motivul pentru care Cuvântul Domnului Dumnezeu este la fel de
proaspăt ca fiecare nou răsărit de soare, la fel de dulce şi îndurător de
proaspăt ca roua de pe iarbă dintr-o dimineaţă ce urmează unei nopţi cu cer
senin – deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu pentru om!
Aceasta
este minunea inspiraţiei divine şi minunea Cărţii lui Dumnezeu!
1. Vocea apostolică:
Minunea inspiraţiei!
2. O erezie evanghelică: Un Hristos divizat!
3. O realitate
binecuvântată: Născuţi din nou!
4. O întrebare cercetătoare: Milă sau dreptate?
5. O
poruncă zilnică: Fiţi sfinţi!
6. O moştenire divină:
Beneficiari ai lui Dumnezeu!
7. Comoara noastră eternă: Păstrată în ceruri!
8. Smerenia: O ţinută
spirituală!
9. Adevărata podoabă: Pentru soţi şi soţii!
10. Un cuvânt pentru raţiune: Ţine emoţiile în
control!
11. O contradicţie fericită: Bucurie în necazuri!
12. O certitudine biblică: A doua venire a lui
Hristos!
Nu, domnule! Este fie
Hristos în întregime, fie nimic din Hristos.
Trebuie să fiu sincer cu privire
la sentimentul meu că a luat fiinţă o notabilă erezie prin cercurile noastre
creştine evanghelice – conceptul larg acceptat potrivit căruia noi, oamenii, putem
alege să Îl acceptăm pe Hristos doar pentru că avem nevoie de El ca Mântuitor
şi avem dreptul să amânăm ascultarea noastră faţă de El ca Domn atât cât vrem!
Nu
avem nicio bază să credem că putem veni ocazional şi cu vioiciune la Domnul
Isus şi să spunem: „Am venit ca să primesc ceva ajutor, Doamne Isuse. Înţeleg
că Tu eşti Mântuitorul, aşa că o să cred şi o să fiu mântuit, apoi o să plec şi
o să mă gândesc altădată la celelalte chestiuni ce ţin de domnie, de supunere
şi de ascultare.”
Vă avertizez că nu veţi primi ajutor de la El în felul acesta
fiindcă Domnul nu îi va mântui pe aceia pe care nu îi poate stăpâni.
Fără
ascultare, nu poate exista mântuire, fiindcă mântuirea fără ascultare este o
imposibilitate contradictorie. Esenţa păcatului este rebeliune faţă de
autoritatea divină.
Avem puterea să minţim, dar niciun om nu are dreptul să
mintă.
Eu am puterea să fur – m-aş putea duce să-mi fac rost de o haină mai
bună decât cea pe care o am acum. Aş putea ieşi tiptil pe o uşă laterală şi să
fug cu haina. Am această putere, dar nu am dreptul! Am puterea să folosesc un
cuţit, un brici sau o armă ca să ucid o altă persoană – dar nu am dreptul să o
fac! Am doar puterea de a o face.
De fapt, noi avem doar dreptul de a fi buni –
niciodată nu avem dreptul să fim răi deoarece Dumnezeu este bun. Avem doar
dreptul de a fi sfinţi; niciodată nu avem dreptul de a fi nesfinţi. Dacă eşti
nesfânt, te foloseşti de un drept care nu este al tău. Adam şi Eva nu aveau
niciun drept moral de a mânca din pomul binelui şi răului, dar au mâncat şi au
uzurpat dreptul care nu era al lor.
Trebuie să ne amintim că Dumnezeu este Cel
ce este, iar noi suntem ceea ce suntem. Dumnezeu este suveran, iar noi suntem
creaturile. El este Creatorul şi de aceea, are dreptul să ne poruncească, iar
noi avem obligaţia să ascultăm.
Văd şi aud tot felul de lucruri pe care le fac
unii creştini. În timp ce îi urmăresc cum acţionează în cadrul credinţei
creştinismului, îmi pun întrebarea dacă au fost cu adevărat convertiţi.
Când se
întâmplă să vorbim despre viitor, vorbim despre escatologie în loc să vorbim de
cer. Când găsesc câte un creştin care poate trăi şi munci şi sluji aici, şi
care se poate cuibări în lume aşa cum mâna se potriveşte într‑o mănuşă veche şi
uzată, sunt îngrijorat pentru el. Trebuie să mă întreb dacă a fost vreodată
născut din nou.
Poate că nu sunteţi de acord cu mine, dar eu trebuie să cred că
atunci când Dumnezeu înfăptuieşte un miracol în pieptul omenesc cerul devine
imediat căminul creştinului, şi el este atras către el aşa cum primăvara,
pasărea începe să zboare către nord, spre patria ei de vară.
Nu trebuie să vă
spun că în multe biserici creştine te simţi de parcă ai fi într-o morgă, şi nu
în Biserica Dumnezeului celui Viu.
Când Dumnezeu Se opune unui om din cauza
păcatelor lui de duh şi atitudine, va avea loc o degenerare lentă, interioară
ca semn al judecăţii sosite. O împietrire lentă care vine din lipsa de
disponibilitate de a ceda va rezulta în cinism. Bucuria creştină va dispărea şi
roadele Duhului nu vor mai fi. Omul acela se va înăcri aşa cum se înăcreşte un
borcan cu fructe – şi nu este o exagerare dacă spunem că omul care şi-a
câştigat împotrivirea lui Dumnezeu va continua să se înăcrească amarnic în
propriu-i suc.
Una dintre marile noastre
slăbiciuni ca bărbaţi şi femei creştine este insistenţa noastră continuă de a
fi scăpaţi înainte ca încercarea să se sfârşească. Dumnezeu a spus că vrea să
ne încerce şi să ne testeze şi, atunci când încercarea se va sfârşi, El Însuşi
va da verdictul: „Testat – şi găsit vrednic!”
Sunt convins că unele studii biblice nu sunt nimic
altceva decât un mijloc prin care oamenii devin şi mai înrădăcinaţi în
prejudecăţile lor religioase.
Daţi-mi voie să vă avertizez că mulţi predicatori şi învăţători biblici
vor trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu într-o zi pentru faptul că au
încurajat speculaţiile curioase despre întoarcerea lui Hristos şi au eşuat să
accentueze necesitatea de a „iubi venirea Lui”!
Cei care Îl aşteaptă pe Domnul Isus Hristos să
vină şi care anticipează acea venire clipă de clipă, şi care tânjesc după acea
venire vor fi ocupaţi curăţindu-se. Ei nu se vor deda la speculaţii ciudate –
ei vor fi în pregătire, curăţindu-se pe ei înşişi!