Cookies ne ajuta la livrarea serviciului. Folosind serviciul nostru, consemnati la utilizarea cookies-urilor. Mai multe

Ţara Galilor invadată de Duhul Sfânt prin Evan Roberts James A. Stewart

Vignette_tara_galilor_web

Disponibila

Categorii
ISBN
978-606-8895-10-9
Disponibilă din
26 Noiembrie 2018
Numar pagini
86
Dimensiuni
14,8 x 21
Preț
7.0 RON

Relatarea trezirii din Ţara Galilor din 1904,1905
1. Când Duhul a venit
2. Mişcarea Duhului
3. O, Doamne, despică cerurile!
4. Zorii unei noi zile     
5. Săptămâna tăcerii
6. Trezirea răspândită peste tot
7. O întâlnire de trezire
8. Efectele trezirii
9. De ce s-a pogorât focul?
10. Un mesaj al lui Evan Roberts Scrisoarea lui Dr.R.A.Torrey, către Evan Roberts
Imnul preferat al lui Evan Roberts
Trezirile spirituale profunde, fie în bisericile locale sau în ţări întregi, încep cu oameni disperaţi ca Ana. Dumnezeu răspunde doar creştinilor disperaţi – creştini care s-au săturat de „serviciile” mecanice reci înaintea lui Dumnezeu: creştini care au inima zdrobită pentru moartea bisericilor care se află sub un ordin religios şi pentru păcătoşii care merg într-un iad nesfârşit, creştini care sunt disperaţi din cauza stării lor spirituale. Este adevărat că trezirea aduce „bucurie negrăită şi strălucită”, însă nu poate fi vorba despre această bucurie şi în zilele de pregătire. Atunci nu se aud cântări, ci mai degrabă suspine; nu este zâmbet, ci numai lacrimi.

Într-o întâlnire de rugăciune de duminică dimineaţă, pastorul a chemat patru tineri care să împărtăşească din experienţele lor spirituale. Câţiva au încercat să vorbească despre diferite subiecte, dar el i-a oprit. La sfârşit, o fetiţă care se numea Florrie Evans şi care fusese mântuită într-un mod extraordinar cu câteva zile înainte, s-a ridicat, şi cu o voce tremurândă a spus: – „ÎI IUBESC PE ISUS HRISTOS – CU TOATĂ INIMA MEA.” Aceste cuvinte simple, au transmis un fior în fiecare persoană prezentă. Focul s-a aprins acolo, iar flăcările acestuia s-au răspândit la Blaenanerch, New Castle-Emlyn, Capel Drindod şi Twrgwin. Acesta a fost începutul manifestării vizibile al exploziei Duhului în râuri de viaţă, care mai apoi, au atins mii de suflete.

Nu mai puţin de 40.000 de credincioşi disperaţi, care în majoritatea cazurilor nu se cunoşteau unul pe celălalt, veniţi din diferite părţi ale ţării, Îl aşteptau pe Domnul şi erau foarte aproape de a vedea o manifestare măreaţă a puterii nemăsurate a lui Dumnezeu. Într-adevăr, era o zi întunecoasă. Peste tot, barurile şi bufeturile prosperau. Fotbalul, „lupta de cocoşi”, competiţia de box cu premii, cursa de porumbei, pariurile şi jocurile de noroc dominau peste tot în ţară, în special printre cei din clasa muncitoare.

Printre vasele alese pe care Dumnezeu le-a pregătit în ascuns, era un tânăr miner nu foarte educat, care urma să fie glasul cel mai de seamă al generaţiei sale. Nu se ştie dacă el a fost omul cel mai folosit de Dumnezeu sau nu, dar a fost de departe, cel mai recunoscut predicator în această trezire puternică. Evan Roberts s-a născut pe data de 8 Iunie 1878, într-o casă obişnuită de la ţară a unui muncitor, numită „Casa insulă”, în orăşelul Loughor, la o distanţă de aproximativ 210 mile de Londra, 50 de Cardiff şi 8 de Swansea. Este o casă modestă cu opt camere foarte mici. Timp de cincizeci şi nouă de ani a fost un loc de perelinaj pentru oamenii plăcuţi lui Dumnezeu din toată lumea pentru că în această casă s-au deschis cerurile înaintea acestui tânăr.

William Davies, un diacon de la capela Moriah, pe care o frecventa tânărul Evan, l-a avertizat să nu piardă întâlnirile de rugăciune, pentru ca nu cumva să lipsească dacă Duhul venea. Astfel că, în fiecare luni seară, el mergea la întâlnirea de rugăciune de la Moriah, marţea la Pisgah, miercurea la Moriah, iar joia şi vinerea participa la alte întâlniri de rugăciune şi studii biblice. TIMP DE TREISPREZECE ANI, EL S-A RUGAT PENTRU CA DUHUL SFÂNT SĂ-I VIZITEZE ÎNTR-UN MOD DEOSEBIT, CU MARE PUTERE.

„Am căzut pe genunchi şi, cu mâinile mă ţineam de scaunul din faţa mea, iar lacrimile îmi curgeau în neştire. Am strigat: «FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-NE!» Ceea ce «m-a frânt» a fost faptul că Dumnezeu Şi-a arătat dragostea Lui, iar eu nu puteam să văd nici un motiv pentru care El să-Şi arate dragostea.” Duhul Sfânt a venit şi a topit întreaga sa fiinţă prin descoperirea inimii lui înaintea dragostei de la Calvar. De aceea, tema acestei treziri a fost „Dragostea de la Calvar”. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8) Apoi a continuat: „SUDOAREA ÎMI ACOPEREA FAŢA, IAR LACRIMILE CURGEAU FĂRĂ OPRIRE PÂNĂ CÂND SIMŢEAM CĂ SÂNGELE PLESNEA! NU DUPĂ MULT TIMP, DOAMNA DAVIES A VENIT SĂ-MI ŞTEARGĂ SUDOAREA. ÎN TIMP CE EU TRĂIAM ACESTE STĂRI, CEI DIN SALĂ CÂNTAU CU ÎNFLĂCĂRARE: «EU VIN, VIN LA TINE, DOAMNE! » ATUNCI, A VENIT PESTE MINE O POVARĂ MARE PENTRU MÂNTUIREA SUFLETELOR PIERDUTE.”

În acea seară, subiectul lui a fost IMPORTANŢA ASCULTĂRII. El a accentuat următoarele: „Încredinţez această întâlnire în mâinile Duhului Sfânt. Aduceţi-vă aminte că Duhul Sfânt nu este „ceva”, ci este o Persoană. Prin faptul că încredinţez întâlnirea în mâinile Sale, o las în mâinile unei PERSOANE.” La încheierea mesajului, aproape şaizeci de tineri au fost mântuiţi. Apoi, i-a învăţat pe oameni să se roage: „DE DRAGUL LUI HRISTOS, TRIMITE DUHUL SFÂNT, ACUM”.

11 NOIEMBRIE
Moriah este din nou supraaglomerată cu aproape 800 de oameni care se îmbulzesc în capela veche. Mulţi au rămas în genunchi un timp îndelungat, recunoscându-şi durerea şi agonia sufletului. O tânără de 13-14 ani a strigat: „Oh, oare cum va fi în Cer dacă aici jos este atât de minunat!”

În zilele acelea, fiecare om vedea clar că Dumnezeu a răspuns rugăciunilor arzătoare ale poporului Său şi a trimis o transformare spirituală puternică. Prezenţa Domnului putea fi simţită pretutindeni – în case, pe străzi, în mine, în fabrici, şcoli şi chiar în baruri. Sentimentul prezenţei Sale era atât de puternic încât, până şi locurile de distracţie şi de petreceri fuseseră umplute de o teamă sfântă. De multe ori s-a întâmplat ca bărbaţii să intre în bar, să comande băuturi şi apoi să se întoarcă ruşinaţi, lăsându-le neatinse. Până atunci, Ţara Galilor era în prinsoarea pasiunii fotbalului; acesta era singurul lucru la care se gândeau şi era singurul subiect de discuţie a zeci de mii de bărbaţi din clasa. De asemenea, pariau pentru scorurile meciurilor. Dar când a venit trezirea, chiar şi cei mai faimoşi jucători de fotbal erau convertiţi şi participau la întâlnirile din aer liber pentru a mărturisi despre lucrurile extraordinare pe care Domnul le făcuse pentru ei. Multe echipe au fost desfiinţate din cauză că jucătorii erau mântuiţi, iar stadioanele erau goale. Sub pământ, minerii se întâlneau să se închine şi să studieze Biblia, înainte de a se împrăştia prin mină. Chiar şi copiii din şcoli fuseseră fermecaţi de Dumnezeu.

Şi de asemenea, când o recoltă spirituală depinde aproape în întregime de un singur om, atunci ştim că nu este o trezire adevărată. Adevărul gorios şi caracteristica remarcabilă a trezirii puternice din Ţara Galilor a fost că prezenţa Domnului putea fi simţită peste tot, în toate colţurile ţării, nu doar acolo unde era Evan. Slavă lui Dumnezeu! Nu prezenţa lui Evan Roberts era cea care conta, ci prezenţa puternicului Dumnezeu. Evan era doar unul din vasele frânte pe care Duhul lui Dumnezeu le-a folosit.

În Amlych, cea mai mare capelă era supraaglomerată. Subiectul mesajului era din Isaia capitolul 6. Toţi cei prezenţi au fost cuprinşi de un sentiment foarte puternic al convingerii de păcat. Ascultătorii erau zdrobiţi până la disperare. Strigătul cel mai puternic era: „Poate Dumnezeu să ierte? Poate Dumnezeu să curăţească? Când predicatorul a ajuns la cuvintele care vorbesc despre „un cărbune aprins pe care-l luase cu claştele de pe altar” – focul curăţitor din locul unde a curs sângele, la Calvar – şi când a spus despre cărbunele aprins care atinge buzele necurate care şi-au mărturisit păcatele, efectul a fost electrizant. Cineva care a fost prezent la acea întâlnire a spus că era efectiv de nedecris; nu se putea folosi nici o metaforă. Toţi erau ca un singur om, în prima fază, cu un oftat de durere şi apoi, cu un strigăt extaziat de bucurie, întreaga audienţă de 1200 de oameni a sărit în picioare strigând: „DIOLCH IDDO!” (Mulţumiri fie aduse Lui). Slava lui Dumnezeu strălucea aşa de tare deasupra amvonului, încât evanghelistul a fugit imediat în sacristie, fiind total copleşit. Nu putea sta înaintea strălucirii gloriei lui Dumnezeu.

Aceştia erau îmbătaţi cu vinul nou al Duhului, uitând de orice altceva în afara binecuvântatului lor Domn, Isus. La fel ca şi tinerii convertiţi din cartea Faptelor Apostolilor, ei mergeau peste tot predicând Cuvântul fără să fie autorizaţi de oameni, ci având ordinarea Duhului. Chiar şi copiii mici au câştigat multe suflete pentru Hristos. Unii cititori pot critica un asemenea entuziasm şi-l pot numi sentimentalism religios, şi totuşi, aceeaşi critici cred în expresia totală a emoţiilor pe stadionul de fotbal. Din perioada în care începusem o carieră de fotbal profesionist, eu însumi cunosc nebunia şi delirul zecilor de mii de oameni care aglomerează stadioanele din Marea Britanie până la refuz. Aceştia erau hipnotizaţi şi îmbătaţi cu sport. Ei aglomerau stadioanele în orice condiţii meteorologice, ca să nu mai vorbim de alţi factori. Cu toate acestea, observ că mulţi oameni de acest fel mă critică pentru faptul că sunt „întristat”, atunci când îi rog fierbinte să-L accepte pe Hristos ca Salvator. Oamenii cred în emoţia exprimată în LUME, dar nu şi în BISERICĂ.

Citate din ziare:
HOLYHEAD În acest oraş important, un om beat este ceva de domeniul trecutului, iar cei de la poliţie nu au prea multe de făcut. Până acum, sunt 500 de convertiţi.

AMMANFORD Şase tineri nu se pot întâlni din întâmplare pe stradă fără să se unească în laudă. Nu cu mult timp în urmă, un grup de copii s-a întâlnit în locul numit Crucea şi au început să cânte şi să se roage. Spre final, li s-au alăturat şi bărbaţi şi femei, iar rezultatul a fost o mare întâlnire de rugăciune în aer liber. Ammanford este un oraş nou. Tineri plini de entuziasm merg frecvent trei sau patru mile pe munţi să ajungă la sate, ferme şi cătune pentru a ţine întâlniri.

VALEA RHONDA În fiecare dimineaţă, la ora 5, are loc o scenă care se petrece la multe din intrările în minele de cărbune din partea de sud a Ţării Galilor. Zeci de mineri se întâlnesc la părtăşie, înainte de a merge la casele lor de la schimbul de noapte. Supraveghetorul dă tonul la o cântare: „În oceanul mare şi adânc” şi apoi groapa răsună de ecouri. Un bătrân, al cărui păr cărunt este îmbâcsit cu praf de cărbune, cade în genunchi să se roage. Alţii fac la fel. Acest „serviciu religios” atrage bărbaţi de la diferite lucrări din mină şi multe licăriri de lumini apar în apropierea templului improvizat. Un tânăr miner strigă: „Acum, băieţi, cei care-L iubesc pe Hristos, SĂ-ŞI RIDICE LAMPA!” Într-o secundă, zeci de lumini licăresc în sus, iar mina răsună de o altă cântare de mulţumire.

MAESTEG Un agent de asigurări i-a spus unui reporter că în fiecare casă în care a intrat în perioada de după Crăciun, a fost întâmpinat de soţie cu un zâmbet larg şi cu următoarele cuvinte: „Acesta este cel mai fericit Crăciun de care am avut parte vreodată.” Bărbaţii lor fuseseră mântuiţi şi nu mai risipeau banii la jocuri de noroc şi în beţii.

Cineva a spus o istorioară frumoasă despre un copil de patru ani dintr-o clasă pregătitoare care şi-a ridicat mâna să atragă atenţia învăţătoarei:
–Ei bine? Ce s-a întâmplat?, a întrebat învăţătoarea.
Imediat s-au auzit cuvintele:
 –Vă rog doamna învăţătoare, Îl iubiţi pe Isus? Săgeata a ajuns la ţintă. Atunci şi acolo, învăţătoarea s-a întors la Domnul şi mai târziu, a plecat în India ca misionară.

Cineva a auzit o conversaţie dintre doi copii:
–Ştii ce s-a întâmplat în Rhos?
–Nu, nu ştiu decât că acum, în fiecare zi e duminică acolo!
–Nu ştii?
–Nu, nu ştiu.
–Isus Hristos a venit acum să locuiască în Rhos.

Întâlnirile politice au trebuit să fie amânate, întrucât membrii Casei Parlamentului participau la întâlnirile de trezire. Companiile de teatru ştiau că nu pot merge în Ţara Galilor pentru că ar fi dat faliment cu siguranţă. În multe locuri, magistraţii se prezentau în haine albe, ca un simbol al faptului că nu arestaseră pe nimeni. Închisorile erau goale. Chiar şi în universităţi, scenele trezirii erau ceva obişnuit zi după zi, o perioadă de mai multe luni.

Acum, vine liniştit Evan Roberts, făcându-şi drum prin mulţimea înghesuită care supraaglomerează coridorul şi întreaga capelă, iar apoi se apleacă peste Biblia mare de pe amvon. Aşteaptă un timp de tăcere şi apoi începe să se roage: Doamne Isuse, ajută-ne acum, prin Duhul Sfânt, să stăm faţă în faţă cu crucea. Orice obstacol ar putea fi, Îţi dăm Ţie serviciul din această seară. Du-ne pe toţi sub Sânge. O, Doamne, pune Sângele Tău peste tot trecutul nostru de până acum. Îţi mulţumesc pentru Sânge. În Numele lui Isus Hristos, leagă-l pe diavol în acest moment. Noi arătăm spre Crucea lui Hristos. Este Crucea noastră şi noi avem parte de biruinţa ei. Revelează-ne Crucea prin Numele lui Isus. Oh, deschide Cerurile. Pogoară-Te acum peste noi. Loveşte inimile noastre – loveşte – fă-ne să vedem Calvarul în aşa fel încât, inimile noastre să fie zdrobite. Oh, Doamne, coboară acum… acum… Deschide inimile noastre să primim inima care a sângerat pentru noi. Dacă trebuie să fim nebuni – fă-ne nebuni pentru Tine. Ia-ne duh, suflet şi trup. SUNTEM AI TĂI. Ne-ai cumpărat. Arată-ne Crucea de dragul lui Isus – Crucea care trebuie să biruiască asupra lumii. Du-ne sub Sânge. Nu îngădui să avem gânduri despre ce vor crede oamenii cu privire la noi. Oh, vorbeşte – vorbeşte – vorbeşte, Doamne Isuse. Cuvintele Tale sunt „vinul adevărat”. Oh, descoperă-ne Crucea, iubite Isus – crucea în toată gloria ei. Domneşte în fiecare inimă de dragul lui Isus. Doamne, ajută-ne să-L vedem pe Mântuitorul murind. Fă-ne să-L vedem cum biruie oştile întunericului. Doamne, rosteşte victoria cum, de dragul Fiului Tău. El este vrednic să fie victorios. TU EŞTI ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU. OH, DECLARĂ VICTORIA. Vom da toată slava Numelui Tău. Nimeni altul nu are drept la slavă decât Tu – ia-o, Doamne. Glorifică-Ţi Fiul în această întâlnire. OH, DUHULE SFÂNT – FĂ-ŢI LUCRAREA ÎN ŞI PRIN NOI ACUM. Vorbeşte cuvântul Tău cu putere de dragul Numelui Tău. Amin – şi amin!

De ce a căzut focul lui Dumnezeu peste Ţara Galilor? Răspunsul este simplu: FOCUL CADE PESTE MATERIALUL CARE POATE FI ARS ŞI CARE ÎL POATE RĂSPÂNDI. Duhul Sfânt a fost recunoscut şi onorat ca o Persoană divină. Ei L-au ascultat cu promtitudine şi fără rezerve. Astfel, au primit ungeri sfinte şi au fost purtaţi ca o armată victorioasă. OH, DUMNEZEULE, TRIMITE FOCUL ÎNCĂ O DATĂ!
Monik Nastasoiu, 07 Decembrie 2012, 09:00
Domnul sa faca sa traim o astfel de cercetare si trezire aici si acum in Romania, e tot ce-mi doresc...si de ce sa nu inceapa cu noi? El sa va binecuvinteze pt toate cartile pretioase care le editati!
Lilian, 07 Decembrie 2012, 09:08
Tot ce s-a intamplt a fost datorita rugaciunii si numai rugaciunii. Nu putem astepta trezirea uitandu-ne la TV. Felicitari pentru initiativa de a scrie astfel de carti.
Marius de la Bistrita, 07 Decembrie 2012, 09:09
Ce am invatat de la acest sfant EVAN ROBERTS pe langa dorinta dupa o trezire a fost smerenia lui. Nu cauta sa se inalte singur astepta vocea Duhului singurul lucru pe care-l dorea era acesta. SLAVA LUI DUMNEZEU!
Geo, 07 Decembrie 2012, 09:09
Prima data am auzit de acest om,citind cartea Experiente cu Duhul Sfant. Sunt dornic sa aflu cat mai multe despre acea perioada, din istoria Tarii Galilor.Dar mai mult imi doresc sa vad intamplandu-se lucruri ca acestea si in tara noastra, in vremurile de acum. Stiu ca sunt oameni care se roaga pentru aceasta demult; Domnul sa-si arate Slava si in tara noastra, in zilele noastre.
Adauga recenzie