Cărarea rugăciunii Samuel Chadwick

Vignette_coperta38

Disponibila

Categorii
ISBN
978-606-8895-01-7
Disponibilă din
04 Iulie 2017
Numar pagini
116
Dimensiuni
14,8 x 21
Preț
12.0 RON

Îmi doresc să mă fi rugat mai mult, chiar dacă aş fi muncit mai puţin; şi din adâncul inimii mele, îmi doresc să mă fi rugat mai bine.

Am scris din experienţa vieţii mele de rugăciune cu speranţa că ceea ce mi-a fost mie de ajutor poate ajuta şi pe alţii.

"Cărarea rugăciunii" nu a fost scrisă pentru critici, nici pentru erudiţi, ci pentru oameni necomplicaţi care sunt foarte religioşi şi simpli în mod sincer în credinţa pe care o au.

Dumnezeu şi rugăciunea sunt inseparabile. Credinţa în Dumnezeu şi credinţa în rugăciune sunt esenţiale şi intuitive.

Rugăciunea este un fapt de experienţă şi de-a lungul tuturor veacurilor, mărturia celor care s-au rugat a fost că Dumnezeu aude şi răspunde la rugăciunile copiilor Lui.(Samuel Chadwick)
I. Semnul rugăciunii
II. Învăţând să ne rugăm
III. Rugându-ne în ascuns
IV. Odăiţa şi uşa închisă
V. Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciunea
VI. Rugându-ne în Numele
VII. Rugându-ne în Duhul
VIII. Rugându-ne lui Dumnezeu, Tatăl nostru
IX. Stăruinţa rugăciunii
X. Răsplata rugăciunii
XI. Puterea rugăciunii
XII. Rugăciunea şi banalul
XIII. Rugăciunea credinţei
XIV. Rugându-ne "unii pentru alţii"
XV. Rugându-ne pentru vindecare divină
XVI. Problema rugăciunii neascultate
Nu trebuie să faci reclamă unui foc. Focul îşi face singur reclamă.

Domnul i-a învăţat pe oameni să se roage lui Dumnezeu ca Tată. Acesta este faptul central al învăţăturii Lui. "Când vă rugaţi să spuneţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri". El mustră orice paradă şi orice prefăcătorie în rugăciune. Trebuie să fie în locul tainic, iar uşa trebuie să fie închisă. În locul tainic trebuie să fie simplitate şi sinceritate. Ipocrizia nu poate exista acolo unde mulţimea vorbelor şi exprimarea impresionantă sunt interzise. Taţii şi copiii nu-şi fac discursuri unul altuia. Dumnezeu nu este departe. Este aproape. Nu are nevoie să fie informat, căci Isus a spus: "căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi". El nu trebuie să fie nici convins; căci dacă "voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!" Nimic nu poate fi mai simplu, mai natural, mai sigur. "Cereţi şi vi se va da", "căci ori şi cine cere, capătă."

Se pare că cel mai mare lucru din universul lui Dumnezeu este un om care se roagă. Există un singur lucru şi mai uimitor - ca omul, ştiind toate acestea, să nu se roage.

Rugăciunea este plină de contradicţii aparente. Este atât de simplă încât şi un copil se poate ruga şi este atât de profundă încât nici cel mai înţelept nu-i poate explica misterul. Este atât de uşoară încât cei care nu au putere se pot ruga şi este atât de istovitoare că solicită toate resursele de energie, inteligenţă şi putere. Este atât de naturală încât nu este nevoie să fie învăţată şi este atât de mult dincolo de natură încât nu poate fi învăţată în şcoala înţelepciunii acestei lumi.

Minţii moderne nu îi place ideea că rugăciunea este o agonie şi o implorare, o argumentare şi o luptă, un război şi o stăruinţă.

E destul de clar că rugăciunea nu este acel lucru uşor ce pare a fi implicat în simplitatea de a cere Tatălui nostru ceresc ceea ce vrem şi de a primi lucrul cerut. Este trudă în ea. Este muncă în ea. Este implorare în ea. Este stăruinţă în ea.

Răsplata rugăciunii este puterea. Ne ia foarte mult să învăţăm că rugăciunea este mai importantă decât organizarea, mai puternică decât armatele, mai influentă decât bogăţiile, mai tare decât orice cunoştinţă. Rugăciunea care biruieşte face oamenii invincibili. Aceia care biruiesc în locul tainic al Celui Prea Înalt nu pot fi înfrânţi nicăieri. Toate lucrurile sunt posibile rugăciunii în ascuns.

Nimic nu poate întoarce o naţiune la Dumnezeu atât de repede şi atât de sigur ca o biserică ce se roagă şi biruieşte. Lumea nu va crede niciodată într-o religie în care nu există putere supranaturală. O credinţă raţionalizată, o biserică socializată şi o evanghelie moralizată pot obţine aplauze, dar nu trezesc nicio convingere şi nu câştigă niciun convertit.

Există multe probleme în privinţa rugăciunii, dar acestea sunt dincolo de faptul şi experienţa rugăciunii, şi în afară de a ne ruga, nu există nici o soluţie pentru ele.

În evaluarea lui Dumnezeu, rugăciunea este mai minunată decât toate minunile cerului, mai glorioasă decât toate misterele pământului, mai puternică decât toate forţele creaţiei. Rugăciunea este privilegiul fiilor şi testul calităţii de fiu. Este ca şi cum Dumnezeu a împărţit toţi oamenii în clasificarea simplă a celor care se roagă şi a celor care nu se roagă. E un test foarte simplu, dar este decisiv şi separator.

Rugăciunea face toate lucrurile posibile deoarece leagă sufletul care se roagă de omnipotenţa lui Dumnezeu.

Nu există nicio altă cale de a învăţa cum să te rogi decât rugându-te. Nicio filozofie argumentată a rugăciunii nu a învăţat vreodată un suflet să se roage. Subiectul acesta este asaltat de probleme, dar pentru omul care se roagă nu există nicio problemă de rugăciune. Toate sunt întâmpinate de realitatea rugăciunilor ascultate şi de bucuria părtăşiei cu Dumnezeu.

A ne ruga aşa cum vrea Dumnezeu să ne rugăm este cea mai mare realizare de pe pământ.

În aceste zile, nu este timp pentru rugăciune; însă fără timp, fără mult timp, nu vom învăţa niciodată să ne rugăm. Ar trebui să fie posibil să-I dăm lui Dumnezeu o oră din cele douăzeci şi patru doar Lui. Oricum, haideţi să pornim în disciplina antrenării în rugăciune punând deoparte un timp stabilit în fiecare zi pentru exerciţiul rugăciunii. Trebuie să ne hotărâm cu seriozitate în inimile noastre să învăţăm să ne rugăm. "Să te rogi cu toată inima ta, cu toată puterea ta, cu raţiunea şi cu voinţa, să crezi cu intensitate că Dumnezeu va asculta glasul tău prin Hristos şi că faci cu adevărat ceea ce Îi face plăcere - acesta este ultima şi cea mai mare realizare a războiului creştinului pe pământ."

Motivul pentru care atât de mulţi oameni nu se roagă este din cauza preţului ei. Preţul nu constă atât de mult în sudoarea rugăciunii agonizante, cât în fidelitatea zilnică faţă de viaţa de rugăciune. Acesta este testul doveditor al consacrării.

Şcoala rugăciunii are condiţiile şi cererile ei. Este un loc interzis tuturor, cu excepţia celor care au un scop stabilit şi o inimă hotărâtă.

Şcoala rugăciunii este pentru aceia care vor să se roage cu adevărat.

Ipocriţii nu se roagă niciodată în ascuns. Rugăciunile care sunt o prefăcătorie necesită audienţă. Sunt menite să fie auzite de oameni şi îşi au răsplata în măiestria exprimării, în etalarea fervorii şi în reputaţia de pietate. Lucrurile acestea nu contează pentru Dumnezeu. Ele nu pot rezista în prezenţa Lui. Rugăciunea este numai între suflet şi Dumnezeu.

Visarea nu este meditaţie. Moţăiala nu este gândire. A-ţi plânge de milă nu înseamnă rugăciune. Rugăciunea în locul tainic cere totdeauna ca fiecare facultate să fie în cea mai bună formă.

Nu există un cuvânt mai adevărat ca acesta: "nu ştim cum trebuie să ne rugăm". Nu există niciun domeniu în care ajungem atât de repede la capătul cunoştinţelor noastre, ca în domeniul rugăciunii. Cererile noastre insistă asupra unor dorinţe care sunt imediate, evidente şi urgente. Noi nu putem vedea suficient de adânc sau suficient de departe pentru a şti care este nevoia adevărată. Majoritatea oamenilor şi-ar dori sănătate bună, confort în casa proprie, condiţii plăcute, prietenii fericite, ceva mai mulţi bani şi un succes mai mare. Dar cine poate spune dacă toate acestea sunt pentru binele lor final? Dumnezeu vede mai adânc şi mai departe şi s-ar putea să dorească altceva.

Nu vom fi niciodată oameni adevăraţi ai rugăciunii în cel mai bun sens până când nu suntem "umpluţi cu Duhul Sfânt". Aşadar, Doamne, învaţă-ne să ne rugăm în Duhul!
Leonard Ravenhill, 05 Decembrie 2012, 10:53
Sunt mereu recunoscător pentru faptul că Samuel Chadwick a scris "Cărarea rugăciunii"; sunt mai recunoscător că l-am auzit vorbind despre rugăciune; dar cel mai mult, sunt recunoscător pentru că el s-a rugat. A fost un mare teolog. A devenit un mare învăţător la amvon. Cu toate acestea, asemenea Învăţătorului său, a fost în primul rând un om al rugăciunii.
Jim Cymbala, 05 Decembrie 2012, 10:54
"Cărarea rugăciunii" este o carte foarte specială despre un subiect vital. Majoritatea cărilor despre rugăciune doar informează mintea, dar Samuel Chadwick nu doar instruieşte intelectul, dar inspiră şi inima pentru a-L întâlni pe Dumnezeu la tronul harului. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această carte preţioasă deoarece mi-a influenţat foarte mult viaţa şi lucrarea.
Marius de la Bistrita, 07 Decembrie 2012, 09:55
Am inceput sa citesc aceasta carte este o binecuvantare pt.ca e scrisa sub ungerea DUHULUI SFANT la fel ca si celelalte carti. Studii despre rugaciune multi pot sa tina si sa scrie dar cati traiesc rugaciunea ca acest om a lui DUMNEZEU SAMUEL CHADWICK?
Adauga recenzie