Eu îi spun erezie A.W. Tozer

Vignette_eu__i_spun_erezie

Disponibila

Categorii
ISBN
978-606-8000-68-8
Disponibilă din
12 Martie 2013
Numar pagini
135
Dimensiuni
14,7 x 21
Preț
12.0 RON

Mesaje din prima Epistolă a apostolului Petru 

Presupun că m-ar plăcea mai mulţi oameni dacă aş declara că predic Biblia şi nimic altceva decât Biblia. Încerc să fac asta, dar onestitatea mă obligă să spun că cel mai bun lucru pe care pot să-l fac este să predic Biblia aşa cum o înţeleg eu. Nădăjduiesc ca, prin rugăciunile voastre şi prin Duhul lui Hristos, înţelegerea mea să fie corectă. Dacă voi vă rugaţi, iar dacă eu mă supun şi mă încred [în Duhul], poate că ceea ce vom extrage din prima epistolă a lui Petru va fi, într-adevăr, aproximativ ceea ce ar spune Petru dacă ar fi aici în persoană. Vom sta cât de aproape se poate de Cuvântul Dumnezeului celui Viu. 

Iubiţi credincioşi, lumea în care trăim noi în acest secol al XX‑lea este aceeaşi lume. Am face bine să-l lăsăm pe apostolul Petru să ne vorbească! 

Indiferent cine eşti, indiferent ce educaţie ai primit, poţi citi această primă epistolă a lui Petru şi să o înţelegi destul de bine, şi îţi poţi spune: „Duhul Sfânt îmi spune mie acest lucru!” 

Când Duhul Sfânt a scris epistolele, prin Petru şi Pavel şi ceilalţi, le-a scris şi le-a adresat anumitor oameni, iar apoi le-a făcut universal aplicabile astfel încât fiecare creştin care le citeşte azi din orice parte a lumii, de orice limbă sau dialect, uită că au fost scrise altcuiva şi spune: „Lucrurile astea mi se adresează mie. Duhul Sfânt S-a gândit la mine atunci. [Cartea] aceasta nu este învechită sau datată. Acesta este Adevărul cel viu pentru mine – acum! Este ca şi cum Dumnezeu tocmai a auzit de necazul meu şi îmi vorbeşte ca să mă ajute şi să mă încurajeze în vremea suferinţei mele!” 

Fraţilor, acesta este motivul pentru care Biblia rămâne veşnic tânără. Acesta este motivul pentru care Cuvântul Domnului Dumnezeu este la fel de proaspăt ca fiecare nou răsărit de soare, la fel de dulce şi îndurător de proaspăt ca roua de pe iarbă dintr-o dimineaţă ce urmează unei nopţi cu cer senin – deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu pentru om! 

Aceasta este minunea inspiraţiei divine şi minunea Cărţii lui Dumnezeu!
1.   Vocea apostolică: Minunea inspiraţiei!
2.   O erezie evanghelică: Un Hristos divizat!
3.   O realitate binecuvântată: Născuţi din nou!
4.   O întrebare cercetătoare: Milă sau dreptate?
5.   O poruncă zilnică: Fiţi sfinţi!
6.   O moştenire divină: Beneficiari ai lui Dumnezeu!
7.   Comoara noastră eternă: Păstrată în ceruri!
8.   Smerenia: O ţinută spirituală!
9.   Adevărata podoabă: Pentru soţi şi soţii!
10. Un cuvânt pentru raţiune: Ţine emoţiile în control!
11. O contradicţie fericită: Bucurie în necazuri!
12. O certitudine biblică: A doua venire a lui Hristos!
Nu, domnule! Este fie Hristos în întregime, fie nimic din Hristos. 

Trebuie să fiu sincer cu privire la sentimentul meu că a luat fiinţă o notabilă erezie prin cercurile noastre creştine evanghelice – conceptul larg acceptat potrivit căruia noi, oamenii, putem alege să Îl acceptăm pe Hristos doar pentru că avem nevoie de El ca Mântuitor şi avem dreptul să amânăm ascultarea noastră faţă de El ca Domn atât cât vrem! 

Nu avem nicio bază să credem că putem veni ocazional şi cu vioiciune la Domnul Isus şi să spunem: „Am venit ca să primesc ceva ajutor, Doamne Isuse. Înţeleg că Tu eşti Mântuitorul, aşa că o să cred şi o să fiu mântuit, apoi o să plec şi o să mă gândesc altădată la celelalte chestiuni ce ţin de domnie, de supunere şi de ascultare.” 
Vă avertizez că nu veţi primi ajutor de la El în felul acesta fiindcă Domnul nu îi va mântui pe aceia pe care nu îi poate stăpâni. 

Fără ascultare, nu poate exista mântuire, fiindcă mântuirea fără ascultare este o imposibilitate contradictorie. Esenţa păcatului este rebeliune faţă de autoritatea divină. 

Avem puterea să minţim, dar niciun om nu are dreptul să mintă. 
Eu am puterea să fur – m-aş putea duce să-mi fac rost de o haină mai bună decât cea pe care o am acum. Aş putea ieşi tiptil pe o uşă laterală şi să fug cu haina. Am această putere, dar nu am dreptul! Am puterea să folosesc un cuţit, un brici sau o armă ca să ucid o altă persoană – dar nu am dreptul să o fac! Am doar puterea de a o face. 
De fapt, noi avem doar dreptul de a fi buni – niciodată nu avem dreptul să fim răi deoarece Dumnezeu este bun. Avem doar dreptul de a fi sfinţi; niciodată nu avem dreptul de a fi nesfinţi. Dacă eşti nesfânt, te foloseşti de un drept care nu este al tău. Adam şi Eva nu aveau niciun drept moral de a mânca din pomul binelui şi răului, dar au mâncat şi au uzurpat dreptul care nu era al lor. 

Trebuie să ne amintim că Dumnezeu este Cel ce este, iar noi suntem ceea ce suntem. Dumnezeu este suveran, iar noi suntem creaturile. El este Creatorul şi de aceea, are dreptul să ne poruncească, iar noi avem obligaţia să ascultăm. 

Văd şi aud tot felul de lucruri pe care le fac unii creştini. În timp ce îi urmăresc cum acţionează în cadrul credinţei creştinismului, îmi pun întrebarea dacă au fost cu adevărat convertiţi. 

Când se întâmplă să vorbim despre viitor, vorbim despre escatologie în loc să vorbim de cer. Când găsesc câte un creştin care poate trăi şi munci şi sluji aici, şi care se poate cuibări în lume aşa cum mâna se potriveşte într‑o mănuşă veche şi uzată, sunt îngrijorat pentru el. Trebuie să mă întreb dacă a fost vreodată născut din nou. 

Poate că nu sunteţi de acord cu mine, dar eu trebuie să cred că atunci când Dumnezeu înfăptuieşte un miracol în pieptul omenesc cerul devine imediat căminul creştinului, şi el este atras către el aşa cum primăvara, pasărea începe să zboare către nord, spre patria ei de vară. 

Nu trebuie să vă spun că în multe biserici creştine te simţi de parcă ai fi într-o morgă, şi nu în Biserica Dumnezeului celui Viu. 

Când Dumnezeu Se opune unui om din cauza păcatelor lui de duh şi atitudine, va avea loc o degenerare lentă, interioară ca semn al judecăţii sosite. O împietrire lentă care vine din lipsa de disponibilitate de a ceda va rezulta în cinism. Bucuria creştină va dispărea şi roadele Duhului nu vor mai fi. Omul acela se va înăcri aşa cum se înăcreşte un borcan cu fructe – şi nu este o exagerare dacă spunem că omul care şi-a câştigat împotrivirea lui Dumnezeu va continua să se înăcrească amarnic în propriu-i suc. 

Una dintre marile noastre slăbiciuni ca bărbaţi şi femei creştine este insistenţa noastră continuă de a fi scăpaţi înainte ca încercarea să se sfârşească. Dumnezeu a spus că vrea să ne încerce şi să ne testeze şi, atunci când încercarea se va sfârşi, El Însuşi va da verdictul: „Testat – şi găsit vrednic!” 

Sunt convins că unele studii biblice nu sunt nimic altceva decât un mijloc prin care oamenii devin şi mai înrădăcinaţi în prejudecăţile lor religioase. 

Daţi-mi voie să vă avertizez că mulţi predicatori şi învăţători biblici vor trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu într-o zi pentru faptul că au încurajat speculaţiile curioase despre întoarcerea lui Hristos şi au eşuat să accentueze necesitatea de a „iubi venirea Lui”!

Cei care Îl aşteaptă pe Domnul Isus Hristos să vină şi care anticipează acea venire clipă de clipă, şi care tânjesc după acea venire vor fi ocupaţi curăţindu-se. Ei nu se vor deda la speculaţii ciudate – ei vor fi în pregătire, curăţindu-se pe ei înşişi!
Adauga recenzie