Andrew Murray

În 1838, când Murray avea 10 ani, a plecat cu fratele lui John să studieze în Scoţia. Au plecat cu unchiul lor Rev. John Murray, cu trenul. În primăvara anului 1840 omul folosit de Dumnezeu în trezire, William C. Burns, a vorbit în Aberdeen, Scoţia. Burns a făcut o impresie profundă asupra lui Andrew. Stătea în casa unchiului său şi petreceau serile împărtăşind despre lucrarea lui Dumnezeu. Burns a fost instrumentul folosit de Dumnezeu în marea trezire din Kilsyth în 1839. Inima lui era frântă pentru cei pierduţi şi plângea şi se ruga ore în şir pentru mântuirea lor. Andrew asculta cu uimire în timp ce Burns predica, şi a văzut un model a ceea ce ar fi vrut să ajungă şi el. Andrew şi John au mers la Colegiul Marischal şi au absolvit în 1844. 

Cei doi fraţi au plecat apoi în Utrecht, Olanda, pentru a continua studiile teologice. Au ajuns să fie parte din grupul zelos numit "Sechor Dabar" (Adu-ţi aminte de Cuvânt). Aici, au găsit pe alţii cu aceeaşi pasiune pentru cei pierduţi şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Veştile despre o trezire care se desfăşura în  Mottlingen, Germania, prin Johann Blumhardt, au ajuns până la ei. A început printr-o eliberare extraordinară care a dus la trezire, vindecări şi minuni. Andrew şi John s-au dus să se întâlnească cu el şi au văzut cu ochii lor manifestarea puterii lui Dumnezeu în zilele lor.

În 1848, cei doi fraţi au fost ordinaţi şi s-au întors în Africa de Sud. Andrew trebuia să călătorească mult, călare pe cal, câteodată săptămâni, pentru a ţine întâlniri fermierilor vorbitori de limbă germană din Africa de Sud. A fost un timp de adâncă cercetare de sine şi de înflăcărare a focului pentru rugăciune şi pentru Evanghelie. În 1856 s-a căsătorit cu Emma Rutherford, fiica unui pastor englez. În 1860 Andrew a acceptat un pastorat în Worcester. A ajuns la această biserică în acelaşi timp cu o întâlnire pe tema trezirii şi a misiunii care fusese programată. Acolo s-a împărtăşit despre treziri din America de Nord şi din Europa. Strigătul pastorilor a fost ca trezirea să vină şi în Africa de Sud. Şi trezirea a venit, dar nu aşa cum o aştepta Andrew. I se părea că aduce dezordine, dar Dumnezeu l-a făcut pe Andrew să înţeleagă că aceasta era lucrarea Lui. Andrew a avut o perspectivă complect diferită asupra trezirii după acea experienţă. 

În 1877 a călătorit în Statele Unite şi a vorbit la întâlnirile pe tema sfinţeniei în toată ţara.Viaţa lui Murray era să predice şi să dea învăţătură. Apoi, tragedie! În 1879 s-a îmbolnăvit şi gâtul lui a fost afectat. Şi-a pierdut vocea şi au început cei doi "ani de tăcere". Aceşti ani l-au format pe Murray într-un mod nou. A predat totul lui Dumnezeu. A ajuns într-un loc al umilinţei adânci, a dragostei pentru Dumnezeu şi pentru ceilalţi. În 1881 s-a dus în Londra la Bethshan, unde a fost vindecat complet şi nu a mai avut probleme cu gâtul din nou.  

Murray a început din nou să călătorească şi să vorbească. De două ori a avut accident cu maşina şi l-a lăsat şchipătând. Dumnezeu nu a ales să-l vindece de data asta. Dar aşa a ajuns să scrie mai mult. Între 1858 şi 1917 a scris peste 240 de cărţi. Multe dintre ele sunt considerate clasice şi se găsesc şi astăzi. Cărţile lui au atins o mare muţime de oameni. Pe 18 Ianuarie 1917, Andrew Murray a plecat lăudându-L pe Dumnezeu.