Memorii

1. Naşterea şi educaţia timpurie
2. Convertirea la Cristos
3. Începutul lucrării
4. Educaţia mea dogmatică şi alte experienţe la Adams
5. Predicând ca misionar
6. Trezirea de la Evans'Mills şi rezultatele ei
7. Observaţii asupra educaţiei pastorale
8. Trezire la Antwerp
9. Întoarcerea la Evans'Mills
10.Trezire la Gouverneur
11.Trezire la Kalb
12.Trezire la Western
13.Trezire la Rome
14.Trezire la Utica
15.Trezire la Auburn în 1825
16.Trezire la Troy şi New Lebanon
17.Trezire la Stephentown
18.Trezire la Wilmington şi Philadelphia
19.Trezire la Reading, Pensylvenia
20.Trezire în Columbia şi oraşul New York
21.Trezire la Rochester în 1830
22.Trezire în Auburn, Buffalo, Providence şi Boston
23.Lucrarea din oraşul New York în anul 1832 şi după
24.Lucrarea timpurie de la Oberlin
25.Lucrarea din Boston şi Providence
26.Trezire la Rochester în 1842
27.Altă iarnă în Boston
28.Prima vizită în Anglia
29.Lucrare în Moorfields, Londra
30.Lucrare în Hartford şi Syracuse
31.Lucrare în Western şi Rome
32.Trezire la Rochester în 1855
33.Trezire la Boston în anii 1856, 1857 şi 1858
34.A doua vizită în Anglia
35.Lucrare în Anglia şi Scoţia
36.Lucrarea de acasă

Trezirile trebuie să crească în curăţie şi putere, aşa cum creşte şi cunoştinţa. Convertiţii din timpul apostolilor erau fie evrei, cu prejudecăţile şi ignoranţa lor, fie neamuri păgâne. Arta tiparului nu fusese încă descoperită. Nimeni nu avea copii ale Vechiului Testament, Cuvântul scris al lui Dumnezeu, cu excepţia celor bogaţi, care îşi permiteau să cumpere manuscrise copiate. Creştinismul nu avea literatură accesibilă maselor. Mijloacele de instruire nu erau la îndemână. Cu atâta întuneric şi ignoranţă, cu atâtea false noţiuni de credinţă, cu atâtea erori şi pervertiri şi atât de puţine facilităţi de susţinere a informaţiei religioase, nu te puteai aştepta ca trezirile religioase să fie curate şi lipsite de greşeli.

Noi avem, şi predicăm, aceeaşi Evanghelie pe care au predicat-o apostolii. Avem toate facilităţile de a ne feri de eroare în teorie şi practică, şi de a asigura corectitutinea religiei evanghelice. Oamenii în mijlocul cărora au loc aceste treziri sunt oameni inteligenţi şi cultivaţi. Nu au doar mijloace seculare, ci şi educaţie religioasă îndestulătoare. Aproape fiecare biserică are un pastor educat, capabil şi credincios. Aceşti pastori sunt în stare să judece corectitudinea şi înţelepciunea unui evanghelist, de a cărui lucrare doresc să se bucure. Sunt capabili să judece corectitudinea metodelor folosite. Dumnezeu şi-a pus sigiliul asupra doctrinelor predicate şi asupra mijloacelor folosite pentru înaintarea acestei lucrări măreţe, într-un mod remarcabil şi uimitor. Rezultatele se pot vedea în toate regiunile ţării. Cei care s-au convertit în urma acestor treziri trăiesc încă, şi lucrează pentru Cristos şi pentru suflete în toate statele acestei Uniuni. Este drept să spui că ei se numără printre cei mai inteligenţi şi folositori creştini de aici şi din alte ţări.

Fiindcă am muncit mult în ţara aceasta şi în Marea Britanie, şi nu s-a împotrivit nimeni metodelor mele, s-a presupus şi s-a declarat că, după opoziţia doctorului Beecher şi a domnului Nettleton, m-am schimbat şi am renunţat la toate metodele de care s-au plâns ei. Această părere este total greşită. Am folosit întotdeauna şi pretutindeni aceleaşi măsuri pe care le-am utilizat în primele treziri, şi adeseori am adăugat alte metode noi, acolo unde le-am considerat necesare. Nu am văzut niciodată necesitatea unei reforme în privinţa aceasta. Dacă aş lua viaţa de la capăt, cred că, cu experienţa celor patruzeci de ani de lucrare, aş folosi din nou aceleaşi măsuri pe care le-am folosit atunci, dacă împrejurările ar fi aceleaşi.

Să nu vă închipuiţi că mă încred în mine însumi. Nu este adevărat. Nu înţelepciunea mea m-a călăuzit. Am fost făcut să-mi simt ignoranţa şi dependenţa, şi condus să privesc mereu la Dumnezeu pentru călăuzire. Nu m-am îndoit atunci, şi nu mă îndoiesc nici acum de faptul că Dumnezeu m-a condus prin Duhul Său ca să acţionez aşa cum am făcut-o.

Sper că fraţii vor vedea în tot ceea ce am spus sincerul meu interes pentru bunăstarea lor. Le-am primit întotdeauna cu bunăvoinţă criticile, şi am crezut întotdeauna că aveau intenţii bune. Acum sunt om bătrân, şi multe din rezultatele părerilor şi metodelor mele sunt cunoscute de public. Nu mi se cuvenea oare să vorbesc liber cu pastorii despre acest subiect? Drept răspuns la obiecţiile lor, le-am citat uneori spusele unui judecător al curţii supreme de justiţie.

Pastorii, mi-a spus el, nu dau dovadă de bun-simţ atunci când se adresează oamenilor. Se tem să nu se repete. Folosesc un limbaj care nu este înţeles de oamenii de rând. Exemplele lor nu sunt luate din viaţa de zi cu zi. Scriu într-un stil prea elevat, citesc fără să repete, şi nu sunt înţeleşi de oameni. Dacă avocaţii ar proceda la fel, s-ar ruina pe ei şi procesele lor. Când mă aflam la bară, şi aveam în faţa mea un juriu format din oameni respectabili, obişnuiam să repet ideile principale după numărul persoanelor din juriu. Am văzut că, dacă nu făceam aşa, ilustrând şi repetând, şi luând-o de la capăt, pierdeam cauza. Obiectivul nostru este să facem juriul să se hotărască înainte de ieşi din sală, nu să vorbim într-un limbaj pe jumătate înţeles de ei, să ne lansăm în nişte ilustraţii care le depăşesc înţelegerea, să ne dovedim arta oratorică şi apoi să-i lăsăm să plece. Trebuie să obţinem un verdict. Ţinta noastră este să ne facem înţeleşi. Trebuie să-i convingem; dacă au îndoieli în privinţa legii, trebuie să le clarificăm. Pe scurt, aşteptăm să dea un verdict, şi insistăm asupra acestui punct; astfel încât, când vor ieşi din sală, să ne fi înţeles, şi să fi fost convinşi de fapte şi argumente. Dacă nu ne forţăm să lămurim fiecare gând şi fiecare cuvânt, în fiecare punct, astfel încât să-i convingem pe deplin, vom pierde cu siguranţă procesul.

Trebuie să le învingem prejudecăţile; trebuie să le risipim ignoranţa; trebuie să încercăm să le biruim chiar şi interesele împotriva clientului nostru, dacă au vreunul. Acum, spunea el, dacă pastorii ar face aşa ceva, efectul predicilor lor ar fi total diferit. Ei intră în camera de studiu şi scriu o predică; apoi se urcă la amvon şi o citesc, iar cei care îi ascultă nu înţeleg decât o mică parte. Sunt multe cuvinte pe care enoriaşii nu le cunosc, aşa că trebuie să meargă acasă şi să caute în dicţionar. Pastorii nu se adresează oamenilor ca să-i convingă, şi să obţină verdictul lor în favoarea lui Cristos. Ei nu caută aşa ceva. Mai degrabă par să dorească să elaboreze producţii literare fine, să-şi dovedească elocvenţa şi să folosească un limbaj cât mai ornamentat.

Adaugă o recenzie

Numele dumneavoastră*

Recenzia dumneavoastră*

Trimite recenzia