Ridicarea pânzelor

2. Puterea tăcerii

3. Cel mai puternic aliat al adevărului

4. Suntem dedicaţi întregului mesaj

5. "Cred în comuniunea sfinţilor"

6. Trebuie să testăm duhurile

7. Orientaţi spre ambele direcţii

8. Ce folos avem din rugăciune?

9. Adevăratul sfânt este diferit

10.Credinţa se bazează pe caracterul lui Dumnezeu

11.Mântuirea umblă pe pământ

12.Dragostea lui Dumnezeu şi a noastră

13.DOMNUL dă cunoştinţă

14.Îndemnul de a împărtăşi

15.Dedicare faţă de ce?

16.Formarea unui om

17.Avem nevoie de gânditori sfinţiţi - I

18.Avem nevoie de gânditori sfinţiţi - II

19.Adevărul este o mare comoară

20.Binecuvântarea unei inimi de neclintit

21.Cum călăuzeşte DOMNUL

22.Trebuie să ne ocupăm cu Dumnezeu

23.Trebuie să depindem de Duhul Sfânt

24.Păziţi-vă de profeţii liniştitori

25.Hristos este tot ceea ce avem nevoie

26.Avem nevoie să ne înălţăm perspectiva

27.Suveranitatea adevărului - I

28.Suveranitatea adevărului - II

29.Cum rămâne cu etica lui Isus

30.Ne-am pierdut drumul

31.Cinci tipuri de căutători

32.Controversa poate avea foloasele ei sfinte

33.Adevărata motivaţie a conduitei creştine

34.Credinţa este indispensabilă

35.Patul lui Procust

36.Importanţa stării devoţionale

37.Creştine! Nu iubi lumea!

38.Substitute ale uceniciei

39.Semnele aleşilor lui Dumnezeu

40.Pierderea conceptului de adunare din creştinism

41.Ce a stabilit naşterea lui Hristos?

42.Calitate versus cantitate, în religie

43.Folosirea onestă a cuvintelor religioase

44.Atitudinea corectă faţă de liderii noştri spirituali

45.Folosirea adecvată a Bibliei

46.Adaptat: Dar la ce?

Este regretabil faptul că actualul creştinism pare să ofere doar două alegeri: o orthodoxie monotonă şi palidă sau un liberalism care, în efortul său de a scăpa de sufocare, a sărit peste bord şi s-a înecat în vârtejul necredinţei.

Pentru a ne feri de implicaţiile personale ale purtării crucii, am devenit experţi în a găsi sau a crea proiecte religioase care să ne calmeze conştiinţa şi să facă în aşa fel încât lucrurile să pară bune. Printre acestea pot fi numite evanghelismul şi misiunile străine.

Adevăratul urmaş al lui Hristos nu va întreba: „Dacă îmbrăţişez acest adevăr, ce mă va costa?” Ci mai degrabă, va spune: „Acesta este adevărul; Dumnezeu să mă ajute să umblu în el, indiferent ce înseamnă asta!”

Este mult mai important să gândim gânduri evlavioase şi să voim să facem voia lui Dumnezeu decât să ne simţim „spirituali”. Sentimentele religioase pot varia şi variază atât de mult de la o persoană la alta, sau chiar în aceeaşi persoană pot varia atât de mult de la o clipă la alta, încât nu este niciodată sigur să te încrezi în ele. Haideţi ca printr-un act hotărât de credinţă să ne fixăm gândurile asupra lucrurilor de sus şi Dumnezeu va avea grijă de restul.

Inima care a simţit greutatea propriului păcat şi, împreună cu aceasta, a văzut puritatea de temut a Dumnezeului Prea Înalt nu va crede niciodată că mesajul iertării fără transformare este un mesaj de veste bună. A ierta trecutul unui om fără a-i transforma prezentul înseamnă să violezi sinceritatea morală a propriei sale inimi. La un asemenea de lucru, Dumnezeu nu va lua parte!

Acele instituţii social-religioase, cu care suntem cu toţii prea familiarizaţi, unde închinarea este o formă, predica un eseu, iar rugăciunea o adresare jenantă către cineva care nu e acolo, cu siguranţă că nu se califică drept biserici în termenii biblici cu care suntem obişnuiţi.

Elementele unei adevărate biserici sunt puţine şi uşor de avut. Acestea sunt: un grup de credincioşi, DOMNUL, Duhul şi Cuvântul Dumnezeului cel Viu. Fie ca DOMNUL să primească închinarea, Duhul să fie ascultat, Cuvântul expus şi urmat ca fiind singura regulă pentru credinţă şi comportament, şi puterea lui Dumnezeu va începe să se manifeste aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Samson în tabăra lui Dan.

Dumnezeu a pus eternitatea în inimile noastre, iar noi am ales timpul în schimbul ei. El încearcă să ne trezească interesul pentru un mâine glorios, iar noi ne mulţumim cu un astăzi lipsit de glorie. Noi suntem afundaţi în interese locale şi am pierdut din vedere scopurile eterne. Improvizăm şi umblăm de colo-colo, sperând să avem parte de cer la sfârşit, dar nu arătăm nicio dorinţă de a ajunge acolo, fiind corecţi în doctrină, dar obosiţi de rugăciune şi plictisiţi de Dumnezeu.

Distragerile trebuie biruite, altfel ele ne vor birui pe noi. Aşa că haideţi să cultivăm simplitatea; haideţi să dorim mai puţine lucruri; haideţi să umblăm în Duhul; haideţi să ne umplem minţile cu Cuvântul lui Dumnezeu şi inimile cu laudă. În felul acesta, putem trăi în pace chiar şi într-o lume atât de agitată ca aceasta. „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea.”

Aceasta este epoca laodiceenilor. Marea zeiţă Numere primeşte închinare cu o devoţiune arzătoare şi toate lucrurile religioase sunt aduse înaintea ei pentru a fi examinate. Vechiul ei Testament este raportul financiar, iar Noul ei Testament este registrul de membri. La acestea face ea apel ca fiind nişte judecători ai tuturor problemelor, ca fiind testul creşterii spirituale şi dovada succesului sau eşecului a fiecărei strădanii creştine.