În arena credinţei Erich Sauer

Vignette_coperta37

Disponibila

Categorii
ISBN
978-606-8000-11-4
Disponibilă din
07 August 2009
Numar pagini
206
Dimensiuni
14,8 x 21
Preț
15.0 RON

O chemare la o viaţă total consacrată

Cartea este scrisă în cuvinte simple. Scopul acesteia este să-şi prezinte mesajul printr-un limbaj pe care toţi să-l înţeleagă. Este scrisă în aşa fel încât să trezească în minte şi în inimă o nouă râvnă şi dedicare spirituală, o nouă încredere şi speranţă. Fundamentul acestor învăţături constă în adevărurile din Evrei, capitolul 12. Aşadar, la începutul fiecărui capitol, am pus câte un citat relevant din Evrei 12, astfel încât cuvântul Scripturii şi cugetările asupra acestuia să fie strâns legate şi, tot astfel, citirea şi înţelegerea întregii cărţi să fie uşurată.
I. "Să ne uităm ţintă la Isus!"
II. Hristos - model în locul de alergare
III. Vechile piste de curse greceşti şi războiul spiritual
IV. Alergarea care ne stă înainte
V. Alergarea creştină ca o cursă cu obstacole
VI. Alergând spre ţintă!
VII. Privilegii irosite
VIII. Ascultă! Vorbeşte Dumnezeu!
Nevoia cu care ne confruntăm este cea de revitalizare – o trezire spirituală a poporului lui Dumnezeu, o mărturie puternică pentru lume, o nouă viziune şi o experienţă proaspătă a puterii lui Hristos de mântuire şi păstrare prin Cuvântul Său şi prin Duhul Sfânt. Această experienţă este posibilă pentru că Hristos trăieşte şi astăzi! El este biruinţa veşnică, Cel Înălţat, Izvorul vieţii şi Tăria fiecărui om care-şi pune încrederea în El. Hristos nu dezamăgeşte niciodată.

Dar Dumnezeu împarte darurile Sale fără plată, numai acolo unde vede credinţă. Izvoarele lui Dumnezeu vor curge doar acolo unde este încredere şi devotament. El va turna binecuvântările Sale din belşug doar peste o viaţă predată în totalitate Lui.

Acolo unde a avut loc o înfrângere, El poate aduce restaurarea. Toate slăbiciunile pot fi biruite. O bucurie şi o nădejde nouă pot umple inimile noastre.

Acesta este mesajul cărţii de faţă; şi este, în acelaşi timp, şi mărturia mea personală.

Oamenii lui Dumnezeu au nevoie de o nouă trezire! E zguduitor faptul că, în ciuda glasului puternic al lui Dumnezeu din lucrările remarcabile care s-au petrecut în ultimii ani, totuşi nu a fost, până acum, nici o trezire mare, generală, care să dureze, în nici una din ţările europene!

Cum ne putem aştepta ca necreştinii să se trezească, dacă noi înşine nu suntem treziţi? Cum se poate aprinde „focul” dacă noi înşine nu ardem? Cum se va naşte viaţa, dacă noi înşine nu suntem, într-adevăr, umpluţi cu „viaţă”? Lucrurile trebuie să se schimbe. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să se trezească. Tu trebuie să te trezeşti şi eu, de asemenea! Trebuie să ne lăsăm să fim din nou îmbrăcaţi cu putere dătătoare de viaţă, care vine de sus. Hristos cel viu trebuie să fie din nou real pentru sufletele noastre şi să ia în stăpânire tot ceea ce suntem şi avem.

Trebuie să dăm la o parte toată apatia noastră nejustificată şi să intrăm în activitatea sfântă. Trebuie să învăţăm din nou să privim viaţa creştină ca un „loc de alergare”, ca o cursă (1 Corinteni 9:24), ca o „luptă” în „arena credinţei” (vezi Filipeni 3:14, Evrei 12:14). „Eu, deci, alerg” (1 Corinteni 9:26). „Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie cursa” (Faptele Apostolilor 20:24, 2 Timotei 4:7), „că n am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar” (Filipeni 2:16).

„Premiul” aşteaptă să fie câştigat (1 Corinteni 9:24). „Alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:14).

„Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!” (1 Corinteni 9:24).

Dar numai acela care priveşte la Hristos are biruinţa, pentru că şi Hristos a fost un luptător. El a fost şi pioner şi biruitor. De aceea, El este modelul nostru şi sursa noastră de putere, este Arbitrul nostru şi Cel care dă premiul.

Noi nu avem nevoie decât de o viziune proaspătă a persoanei Mântuitorului, de o viziune a crucii şi de o ascultare practică faţă de căile crucii, de o recunoaştere plină de mulţumire a harului lui Dumnezeu care-Şi revarsă binecuvântările din belşug asupra noastră. Noi trebuie să fim stăpâniţi şi inundaţi din nou şi din nou de puterea Duhului Său, aşa încât să putem alerga prin puterea Sa spre ţinta chemării noastre.

Mai exact, lucrul acesta înseamnă că noi trebuie să trecem testul în suferinţă şi necazuri, trebuie să avem puterea de a îndepărta duhul de îngrijorare şi de a birui toată oboseala spirituală şi orice simptom de epuizare; trebuie să fim gata de a fi martori şi să avem un spirit misionar. Dragostea frăţească şi sfinţirea, o viaţă de rugăciune şi de ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne caracterizeze. Toate acestea ne vor da puterea să alergăm neîntrerupt spre cer şi slavă.

Acesta este scopul cărţii. În primul rând, acesta este mesajul capitolului 12 al Epistolei către Evrei. Astfel dar, mesajul lui Dumnezeu în aceste vremuri din urmă, este unul de mustrare şi avertisment, un mesaj de trezire, preluat din trecut pentru oamenii lui Dumnezeu din prezent.

Eu cred că aceste adevăruri au cea mai mare importanţă. De fapt, acesta este pivotul, punctul de sprijin, secretul relaţiei noastre personale şi intime cu Domnul, şi anume: experimentarea personală a Hristosului răstignit şi înviat, credinţa într-o mântuire deplină, prezentă, desăvârşirea poziţiei cereşti a răscumpăraţilor, duhul de recunoştinţă şi bucurie datorat belşugului de binecuvântări pe care noi l-am primit în Hristos, prin Duhul Sfânt.

Pe de altă parte, trebuie să ne mărturisim imperfecţiunile noastre care sunt foarte mari. Trebuie să conştientizăm datoria noastră de a ne strădui să avem o sfinţenie practică; trebuie să vedem necesitatea de a fi gata pentru orice sacrificiu în mărturia misionară, care e vitală, şi de a fi statornici în toate încercările vremurilor de acum. Trebuie să existe o comunicare spirituală cu Domnul, prin rugăciune şi prin Cuvântul Său, prin devoţiune şi dedicare, prin prospeţime în credinţă şi alergare înspre ţintă, prin împlinirea responsabilităţilor, râvnă sfântă şi, în acelaşi timp, prin aşteptarea plină de bucurie a revenirii Sale glorioase.

Toate acestea sunt posibile numai prin El – El Însuşi este Izvorul mântuirii. „De la Mine îţi vei primi rodul” (Osea 14:8). „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8).
Adauga recenzie