Editoriale

Filosofii au observat marea diferenţă dintre oameni şi animale, şi au încercat să găsească acea diferenţă într-o anumită caracteristică distinctivă. De exemplu, ei au spus că omul este animalul gânditor, sau că este animalul care râde, sau doar un animal cu o conştiinţă. Oricum, o caracteristică care distinge pentru totdeauna omul de toate celelalte feluri de viaţă de pe pământ este aceea că e un închinător; el are o înclinaţie spre şi o capacitate de a se închina.

Separat de ...

Binecuvântările spirituale din locurile cereşti care ne aparţin în Hristos pot fi împărţite în trei categorii:

Prima constă în binecuvântările pe care le primim imediat după ce credem spre mântuire, cum ar fi iertarea, justificarea, regenerarea, calitatea de fiu al lui Dumnezeu şi botezul în Trupul lui Hristos. În Hristos noi avem aceste lucruri chiar înainte de a şti că sunt ale noastre, primind cunoaşterea acestui fapt mai târziu, prin studierea Scripturilor Sfinte.

A doua categorie constă în bogăţiile care ...

Există o realitate uriaşă care, pentru noi oamenii, înghite toate celelalte considerente şi dă semnificaţie oricărui lucru pe care îl facem " faptul că rasa umană şi-a părăsit starea iniţială şi este căzută din punct de vedere moral şi spiritual.

De la căderea omului, pământul a fost o zonă de dezastru şi toată lumea trăieşte într-o stare de urgenţă critică. Nimic nu este normal. Totul este greşit şi toată lumea este greşită până când nu este îndreptată de lucrarea răscumpărătoare ...

Dacă Dumnezeu te alege ca să fii un obiect special al harului Său, trebuie să te aştepţi să te onoreze cu o disciplină mai strictă şi o mai mare suferinţă decât sunt chemaţi să îndure aceia mai puţin favorizaţi.

Şi chiar aici, permiteţi-mi să anticipez obiecţia pe care cineva o aduce cu siguranţă, şi anume, că Dumnezeu nu are „preferaţi” între copiii Săi. Scripturile Sfinte şi istoria creştină consimt să arate că are. Stelele diferă unele de altele în glorie ...

Nimic altceva nu ar putea să descopere atât de bine frica şi nesiguranţa dintre oameni ca punctul până la care va merge un om ca să-şi ascundă adevăratul sine de ceilalţi, şi chiar de proprii ochi.

Aproape toţi oamenii trăiesc din copilărie până la moarte în spatele unei perdele semiopace, de unde ies pentru scurt timp când sunt forţaţi de un şoc emoţional, după care se refugiază cât de repede posibil înapoi în ascunzătoare. Rezultatul acestei disimulări este că oamenii ...

Conceptul de spiritualitate variază între diferitele grupuri de creştini. În unele cercuri, persoana foarte gălăgioasă care vorbeşte încontinuu despre religie este considerată a fi foarte spirituală; alţii acceptă exuberanţa zgomotoasă ca un semn al spiritualităţii, iar în unele biserici, cel care se roagă primul, pentru cel mai mult timp şi cel mai tare câştigă reputaţia de cel mai spiritual om din adunare.

Acum, mărturia viguroasă, rugăciunile frecvente şi lauda răsunătoare pot fi în întregime compatibile cu spiritualitatea, însă este important ...

Pentru un creştin, pedeapsa şi purtarea crucii sunt asemănătoare, dar nu identice. Diferă între ele în multe feluri foarte importante. Cele două idei sunt de obicei considerate a fi acelaşi lucru, iar cuvintele care întruchipează aceste idei sunt folosite în mod interschimbabil. Există, totuşi, o distincţie clară între ele. Atunci când le confundăm nu gândim corect; şi când nu gândim corect despre adevăr pierdem un beneficiu de care, altfel, ne-am putea bucura.

Crucea şi nuiaua apar în relaţie strânsă în ...

Cu o generaţie în urmă lucrarea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului a fost redusă cu dibăcie de către anumiţi învăţători biblici la un singur lucru: să acorde putere pentru slujire.

În primul sfert al acestui secol sintagma „putere pentru slujire” apărea pretutindeni în literatura creştinismului evanghelic şi cineva şi-ar putea forma impresia distinctă că [această sintagmă] era menită să slujească drept motiv biblic al prezenţei Duhului Sfânt în biserică, motiv diferit de cel exprimat de sectele carismatice care pe atunci ...

Întâlnirile şi programele multor biserici sunt un spectacol nemaipomenit pentru demoni. Duhurile rele nu mai vin la adunările noastre ca să ne deranjeze, ci ca să se relaxeze, să se distreze. Când vor să-şi ia un concediu, se duc la o adunare „creştină” lumească.

Iată o afirmaţie pe care am auzit-o recent la un program, o afirmaţie care cred că a stârnit o explozie de râsete între demonii spectatori: „Eu cred că Dumnezeu poate face lucruri mai mari prin mine ...

Majoritatea sufletelor mărețe ale lumii au fost singuratice. Se pare că singurătatea este un preț pe care sfântul trebuie să îl plătească pentru sfințenia lui.

În dimineața lumii (sau ar trebui să spunem în întunericul straniu care a venit curând după zorii creaţiei omului) Enoh, acel suflet evlavios, a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost, fiindcă l-a luat Dumnezeu; și, deși acest lucru nu este afirmat în așa de multe cuvinte, concluzia corectă este că Enoh a umblat ...