Isus este biruitor!

1. Tema în Apocalipsa: "Isus este biruitor!"
2. Profeţia în Apocalipsa: "Eu vin curând!"
3. Chemarea din Apocalipsa: "Pocăieşte-te şi fii credincios!"
4. Portretul din Apocalipsa: "Hristos cel veşnic!"
5. Chemarea la închinare din Apocalipsa: "Sfânt, sfânt, sfânt!"
6. Titlul doveditor din Apocalipsa: "Vrednic este Mielul!"
7. Începutul judecăţilor din Apocalipsa: "Cei patru călăreţi"
8. Biruitorii din Apocalipsa: "Afară din marele necaz!"
9. Faptele supranaturale din Apocalipsa: "Sunaţi din trâmbiţe!"
10. Decizia oamenilor din Apocalipsa: "Nu ne vom pocăi!"
11. Porunca din Apocalipsa: "Nici o zăbavă!"
12. Invitaţia din Apocalipsa: "Mănâncă şi digeră Cuvântul lui Dumnezeu!"

Doreşti împreună cu mine, în mod personal, ca Duhul Sfânt să-Şi înmoaie pensula şi să înceapă să picteze pe pânzele sufletelor noastre un portret viu al lui Isus Hristos, desăvârşit cu sânge şi foc? E un gând trist, dar cred că unii creştini vor fi dezamăgiţi când Îl vor vedea în realitate pe Isus. Ideea lor despre El a fost creată de picturile şi imaginile care-L înfăţişau pe Isus ca om. Isus cel strălucitor şi copleşitor prezentat în Apocalipsa este total în afara perspectivei lor.

Privim în jurul nostru şi vedem paharul de nelegiuri al lumii plin ochi. Într-o zi, când va atinge punctul revărsării, Dumnezeu va spune: „Destul! Rupeţi peceţile! Sunaţi din trâmbiţele de judecată!” Dreptatea lui Dumnezeu şi mânia lui Dumnezeu au fost ignorate şi încălcate de atâta vreme şi cu atâta aroganţă încât ziua socotelii trebuie să vină. Fulgerele divine, zgomotul tunetului şi bubuitul judecatei trebuie să iasă din scaunul de domnie.

Ca slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, adaug avertismentul meu la toate avertismentele şi semnalele de alarmă pe care ni le-a dat Dumnezeu. Dacă ne irosim timpul, banii şi energia într-un joc nesăbuit, va fi tragic pentru noi în acel ceas înfiorător care va veni. Mă rog pentru mine însumi. Mă rog să fiu mereu mai detaşat de această lume, de relele şi sistemele ei egoiste. Mă rog să pot recunoaşte acea voce plăcută, mieroasă, înşelătoare care este opusă Domnului nostru Isus Hristos. Mă rog să pot sta în picioare împreună cu biruitorii, chiar dacă aceasta înseamnă ca toţi din jurul meu să-mi fie duşmani, chiar dacă înseamnă martiraj.

Cine va putea sta în picioare? Aceia care au renunţat la fleacurile lor pământeşti fără valoare, aceia care au renunţat să iubească această lume mai presus de orice altceva, aceia care şi-au părăsit speranţa că aici, pe pământ, există ceva trainic şi de valoare, aceia care au ajuns să-şi urască păcatul aşa cum îl urăşte Dumnezeu – ei vor putea sta în picioare!

Ceea ce am făcut pentru slava noastră va fi destăinuit spre ruşinea noastră. Presupusele noastre realizări dobândite fără călăuzirea Duhului Sfânt vor fi arse ca fân lipsit de valoare. În acea zi finală de revizuire şi examinare, numai ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne ca o comoară veşnică.

Nu pot să ştiu când voi muri. Dar sper să nu trăiesc să văd ziua în care Dumnezeu Se va întoarce de la bărbaţii şi femeile care au auzit adevărul Lui sfânt şi s-au jucat cu el, au glumit cu el şi l-au egalat cu distracţie, amuzament şi absurditate religioasă. Nu putem nega faptul că această atitudine se găseşte în mare parte din creştinismul prezent. Ca rezultat, oamenii şi-au împietrit inimile până în punctul în care nu mai aud vocea lui Dumnezeu. Pocăindu-ne şi rugându-ne, ar trebui să strigăm: „Oh, Doamne, am auzit adevărul Tău din nou şi din nou, cu toate acestea, ne este ruşine că ţi-am dat atât de puţin dragostea şi ascultarea noastră!” Dumnezeu să aibă milă de noi!

Din ce în ce mai mulţi suferă de boli mentale mai degrabă decât de boli fizice grave. Suntem egoişti şi centraţi pe sine. Vrem prea multe plăceri şi prea puţine responsabilităţi. Cei care suntem credincioşi avem tendinţa să credem că vom auzi la timp trâmbiţele de nenorocire pentru a face ceva în privinţa aceasta. Dar atunci, va fi prea târziu!

Oamenii preferă logica lor şi puterea lor de raţiune. Chiar şi atunci când Dumnezeu vorbeşte, ei refuză să-I recunoască vocea. Nu vor să recunoască faptul că Dumnezeu a vorbit prin Isus Hristos, Fiul veşnic. Când Dumnezeu îi confruntă cu păcatul lor, oamenii consultă un psihiatru şi speră „să-şi pună la punct” personalitatea. Dar într-o zi viitoare, orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn.

Cred că Ioan purta în inimă durerea rasei umane. De aceea Dumnezeu l-a ales pe el pentru a primi Revelaţia. Dumnezeu binecuvintează întotdeauna bărbaţii şi femeile care au în inimă suficientă grijă încât să aibă lacrimi de dragoste şi compasiune în ochi. Avem multe moduri de a preda Biblia şi teologia – şi cred în acestea. Însă trebuie să insist asupra faptului că Duhul Domnului va descoperi ceva din tainele lui Dumnezeu numai celor care ştiu ce înseamnă să ai o inimă zdrobită de dragul lui Isus şi pentru omenirea pierdută.

Nu cumva uităm, în generaţia noastră avansată, că toţi oamenii vor trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru deciziile pe care le-au luat în viaţă, fie că au primit, fie că au respins lumina spirituală pe care Dumnezeu le-a dat-o? Uităm cumva că judecata morală a lui Dumnezeu va cădea peste indivizi şi peste naţiuni potrivit cu lumina pe care aceştia au primit-o?

Ceea ce voi spune acum este o opinie personală, dar nu cred că moartea va schimba atitudinea şi dispoziţia noastră. Dacă în această viaţă, nu ne simţim în largul nostru să vorbim şi să cântăm despre cer, mă îndoiesc că moartea ne ve preschimba în entuziaşti. Dacă închinarea şi adorarea lui Dumnezeu sunt plictisitoare acum, vor fi plictisitoare şi după ceasul morţii. Nu cred că Dumnezeu ne va lua cu forţa în cerul Lui. Mă îndoiesc că va spune vreunuia dintre noi: „Cât timp ai fost pe pământ, nu ai fost niciodată interesat să te închini înaintea Mea, dar aici, în cer, voi face ca aceasta să fie ocupaţia ta necontenită şi interesul tău cel mai mare!”Controversat? Poate. Dar încerc să vă tulbur, să vă încurajez să vă găsiţi plăcerea într-o viaţă de laudă şi biruinţă spirituală!

Nu putem fi niciodată prea slabi ca Domnul să ne folosească – dar putem fi prea puternici, dacă este vorba de puterea noastră. Nu putem fi niciodată prea neştiutori ca Domnul să ne folosească – dar putem fi prea înţelepţi în îngâmfarea noastră. Nu suntem niciodată prea mici ca Domnul să ne folosească, dar, cu siguranţă, putem deveni prea mari şi putem sta în calea Lui.

O mare parte a teologiei creştine accentuează mai degrabă utilitatea crucii pe care a murit Isus, decât Persoana care a murit pe acea cruce pentru păcatele noastre.

Există o întrebare care ar trebui pusă în fiecare biserică creştină: Îl onorăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? Adică, Îi dăm voie să facă ce vrea în mijlocul nostru astăzi?

Adaugă o recenzie

Numele dumneavoastră*

Recenzia dumneavoastră*

Trimite recenzia