Editoriale

Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4:28-29) Citește în continuare

Anunţul naşterii lui Hristos a venit ca o izbucnire de bucurie într-o lume în care necazul şi durerea sunt cunoscute tuturor, iar bucuria vine rareori şi niciodată nu zăboveşte mult.

Bucuria pe care a adus-o îngerul păstorilor pătrunşi de teamă şi uimire nu avea să fie un mănunchi imaterial de emoţii religioase, care cresc şi descresc ca sunetul unei harpe eoliene în funcţie de intensificarea şi scăderea vântului. Mai degrabă era şi este o stare de bucurie trainică ce rezultă ...

Citește în continuare

Deşi natura umană aşa cum o ştim noi acum este decăzută şi degenerată din punct de vedere moral, totuşi ea este în vârful ordinii creaţiei lui Dumnezeu. Despre nicio altă fiinţă nu s-a mai spus: „l-a făcut după chipul Său.” 

Citește în continuare

Asemenea unui doctor cu un pacient bolnav a cărui boală ocoleşte diagnosticul, liderii religioşi sunt conştienţi de câţiva ani că ceva este în neregulă în cel mai serios mod cu evanghelismul şi, cu toate acestea, încă nu au fost în stare să pună degetul pe problema exactă. Ei au descoperit simptomele din belşug, însă cauza din spatele lor este greu de identificat. În general, ne petrecem timpul corectând simptomele, având mereu sentimentul de nelinişte că remediile noastre nu au pătruns ...

Citește în continuare

În multe feluri, aceasta este doctrina cea mai practică dintre cele pe care le-am tratat. Iar aici, vai, mă voi simţi constrâns să spun lucruri care nu se aplică în cazul oamenilor pe care i-am avut până acum, în special, în vedere, cei care neagă autoritatea Scripturii şi cei care resping doctrina păcatului şi a ispăşirii. Aici, vai, va trebui să spunem lucruri, în privinţa cărora, mi se pare, mulţi evanghelici sunt la fel de vinovaţi. Afirm aceasta, în consecinţă, ...

Citește în continuare

În Noul Testament, mântuirea şi ucenicia sunt atât de strâns legate încât sunt indivizibile. Nu sunt identice, dar ca şi cu gemenii siamezi, sunt unite de o legătură care poate fi ruptă numai cu preţul morţii.

Cu toate acestea, ele sunt separate în cercurile evanghelice de azi. În crezul practic al creştinului obişnuit, mântuirea este considerată a fi imediată şi automată, în timp ce ucenicia este văzută ca ceva opţional pe care creştinul o poate amâna la nesfârşit sau să ...

Citește în continuare

Faptul că religia constă în voinţă este o axiomă a teologiei. Nu cum ne simţim, ci ceea ce vrem determină direcţia noastră spirituală. O poezie veche exprimă acest lucru:

O corabie călătoreşte spre est şi alta spre vest
Cu aceleaşi vânturi ce suflă;
Ridicarea pânzelor,
Şi nu vânturile puternice,
Ne dictează încotro mergem.
– Ella Wheeler Wilcox

Deşi nu auzim multe despre ea în această epocă a religiei fără coloană vertebrală, totuşi în Biblie se vorbeşte mult despre locul hotărârii ...

Citește în continuare

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Matei 16:24)

Este ceva caracteristic Domnului să agaţe o lume de nimic şi să o facă să stea acolo. Aici, El ia acest microcosmos minunat şi misterios pe care îl numim sufletul uman şi face ca binele sau nenorocirea lui să depindă de un singur cuvânt – „dacă”. „Dacă vrea cineva”, spune El şi, în acelaşi timp, dă învăţături despre caracterul ... Citește în continuare

Pericole ale tinereţii – Hristos, cel mai bun Medic – Patru remedii împotriva îndoielii – Tânjiri după onoarea lui Hristos

Mult onoratule şi preaiubitule în Domnul, – Harul, îndurarea şi pacea să fie cu tine. Scrisorile tale dau o lovitură leneviei mele de a scrie.

Trebuie să-ţi spun în primul rând că între tine şi cer nu există o cale mai sticloasă, mai glacială şi mai alunecoasă decât tinereţea; şi experienţa mă susţine în ceea ce spun şi pecetluieşte ce ... Citește în continuare

Pe 9 Ianuarie 1885, în jurul orei 9 dimineaţă, Dumnezeu a sfinţit sufletul meu. Eram în camera mea în acel moment, dar câteva minute mai târziu am ieşit afara, am întâlnit un om şi i-am spus ce a făcut Dumnezeu pentru sufletul meu. Următoarea dimineaţă m-am întâlnit cu un alt prieten pe stradă şi i-am povestit şi lui binecuvântata întâmplare. El a strigat şi L-a lăudat pe Dumnezeu şi m-a îndemnat fierbinte să predic mântuirea deplină şi să mărturisesc despre ...

Citește în continuare