Editoriale

Multe se pot afla despre oameni observând ce şi pe cine anume imită ei. De exemplu, cei slabi îi imită pe cei puternici; niciodată invers. Săracii îi imită pe bogaţi. Cei siguri de sine sunt imitaţi de cei timizi şi nesiguri, cel sincer este imitat de prefăcut, şi toţi oamenii tind să imite ceea ce admiră. Prin definiţia aceasta, puterea este astăzi în mâinile lumii, nu în ale bisericii, fiindcă lumea este cea care iniţiază, iar Biserica cea care imită ...

Citește în continuare

Atunci când se naşte un copil în această lume, este undeva în univers o imagine a vieţii copilului aşa cum ar trebui să fie şi cum ar putea să fie? 

Citește în continuare

Mărturisire: Cu o zi înainte m-am uitat cu atenţie la multe nevoi care m-au convins că sunt peste puterile mele pentru a fi acoperite şi am ajuns oarecum descurajat şi deznădăjduit. Dimineaţa citeam din Ioan 14. Versetele 12, 13 şi 14 au început să-mi vorbească. Pe de o parte eram mustrat pentru sărăcia mea, pe de altă parte eram încurajat şi îndemnat să vin cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi să cer lucruri mari. Apoi am început să mă ... Citește în continuare

Niciun păcat nu este privat. Poate că este secret, dar nu este privat.

Este o mare eroare să crezi, aşa cum cred unii, că purtarea fiecărui om este treaba lui atâta vreme cât faptele lui nu violează drepturile altora. „Libertatea mea se sfârşeşte acolo unde începe a ta” este adevărat, dar nu conţine tot adevărul. Nimeni nu are vreodată dreptul de a comite un act rău, indiferent cât este de secret. Dumnezeu vrea ca oamenii să fie liberi, dar nu ...

Citește în continuare

Alegeţi cu grijă cărţile pe care le citiţi; Sfintele Scripturi trebuie să aibă preeminenţa, apoi acele tratate solide, pline de viaţă şi cereşti care expun şi aplică cel mai bine Scripturile, apoi relatările credibile, mai ales cele ale Bisericii… dar luaţi seama la învăţătorii falşi care vor să corupă înţelegerea voastră. 

Citește în continuare

Dacă vrem să înţelegem, trebuie să fim şi să facem

Datorită grijii şi zelului anumitor edituri, în ultimii ani mulţi din marii clasici ai religiei din trecut au fost readuşi la viaţă şi puşi la dispoziţia publicului creştin sub forma unor ediţii atrăgătoare. În principal, acestea au fost de două feluri, şi anume, lucrările teologilor puritani şi cele ale teologilor mistici şi ale scriitorilor devoţionali începând de la sf. Augustin şi până la John Woolman.

Marii scriitori puritani şi aceia ... Citește în continuare

Citind pentru iscusinţa verbală

Dumnezeu a onorat vorbirea umană folosind-o drept mijloc prin care să-Şi exprime mesajul mântuirii, mai întâi în Scriptura insuflată şi după aceea, în mii de limbi şi dialecte printre naţiunile omenirii. Limba este orga puternică la care se poate cânta oratoriul plin de bucurie al răscumpărării spre binecuvântarea oamenilor şi înalta onoare a lui Dumnezeu.

Printre nenumăratele daruri ale lui Dumnezeu date nouă, unul dintre cele mai preţioase este frumoasa şi expresiva noastră limbă română. Faptul ...

Citește în continuare

Viteza şi memorarea

O carte este un rezervor în care este stocat materialul brut pentru gândire; sau dacă o privim altfel, este un canal prin care ideile trec de la o minte la alta. Prin urmare, nu este un scop, ci doar un mijloc. În ea însăşi, nu este decât cerneală, material şi câteva grame de hârtie, şi suma tuturor acestora poate fi cumpărată de oriunde cu câţiva lei.

Este necesar să înţelegem lucrul acesta deoarece unii oameni confundă mijlocul ...

Citește în continuare

Cărţi bune şi cărţi rele

Dr. Samuel Johnson a spus că dacă un tânăr vrea să dobândească multe cunoştinţe ar trebui să citească cinci ore pe zi orice simte că trebuie să citească. Acesta nu este un citat exact, dar este un rezumat bun al cuvintelor lui.

În contextul lui istoric şi literar, acesta ar fi putut fi un sfat înţelept, dar dacă, printr-o străfulgerare de inspiraţie profetică, marele doctor ar fi putut să prevadă potopul de materiale tipărite care ...

Citește în continuare

Cu ce ar trebui să ne ajute o carte?

A spune că o carte ni s-a părut atât de interesantă încât „n-am lăsat-o din mână până n-am terminat-o” este un compliment îndoielnic adresat cărţii respective. O carte astfel citită s-ar putea să nu fie cea mai utilă.

Cea mai bună carte este cea care dă aripi gândirii noastre şi ne duce departe de şi dincolo de cartea în sine. Câteodată un singur paragraf sau o singură propoziţie va reuşi să ... Citește în continuare