Atunci când se naşte un copil în această lume, este undeva în univers o imagine a vieţii copilului aşa cum ar trebui să fie şi cum ar putea să fie? Dacă Dumnezeu este Tatăl acelui copil, trebuie să fie, cu siguranţă, în mintea lui Dumnezeu o imagine a ceea ce copilul respectiv, cu natura şi facultăţile lui particulare, poate deveni în viaţă. Când ajunge la maturitate, adevărata întrebare a vieţii lui nu va fi - ce valoare a avut?, ce poziţii a câştigat?, ci - cât de mult din idealul care a fost în mintea lui Dumnezeu când s-a născut a fost realizat, transferat în realităţi vizibile? Cât de mult corespunde cortul pe care l-a construit el cu "chipul" de pe munte?
Ce reflecţii cercetătoare trezesc aceste întrebări!
Când ajunge la sfârşitul acestei scurte existenţe pământeşti şi oamenii îşi dau cu părerea asupra acelei vieţi, cât de posibil este ca ei să aprobe, să aprecieze planul, să laude geniul, să admire arhitectura, să scrie cuvinte de laudă în necrolog, sau să le spună la mormânt, în timp ce Dumnezeu, judecând acea viaţă după conformitatea sau nonconformitatea faţă de "chip", nu are niciun cuvânt de acceptare, de apreciere, doar din cauză că idealul divin nu şi-a găsit niciodată împlinire în realitatea umană...