Mărturisire: Cu o zi înainte m-am uitat cu atenţie la multe nevoi care m-au convins că sunt peste puterile mele pentru a fi acoperite şi am ajuns oarecum descurajat şi deznădăjduit. Dimineaţa citeam din Ioan 14. Versetele 12, 13 şi 14 au început să-mi vorbească. Pe de o parte eram mustrat pentru sărăcia mea, pe de altă parte eram încurajat şi îndemnat să vin cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi să cer lucruri mari. Apoi am început să mă rog. Duhul Sfânt a făcut reală prezenţa Tatălui şi a Fiului şi m-a învăţat să mă rog cu o îndrăzneală de care m-am mirat şi eu după ce m-am rugat. Dar în timp ce mă rugam, Domnul mi-a zis: „Tu nu ai dreptul să fii descurajat.” 

 Şi acum, aş vrea şi eu să încurajez pe cei care nu au dreptul să fie descurajaţi, însă înainte de a face acest lucru, trebuie să descurajez pe cei ce nu au dreptul să fie încurajaţi. Nu sunt un om care să încurajeze pe oricine şi cred că astăzi este nevoie de mai multă descurajare decât de încurajare; şi după cum Pavel a zis ca cine are darul vorbirii în alte limbi să se roage să aibă şi darul tălmăcirii limbilor, spun şi eu ca cine are darul încurajării să se roage să aibă şi darul discernământului ca să ştie pe cine să încurajeze, dar şi darul descurajării care este atât de necesar în aceste zile (unii se vor grăbi să spună că acest dar nu este nici în 1Corinteni 12, nici în Romani 12, nici în Efeseni 4 şi nici în 1Petru 4 – voi spune doar că într-o vreme de apostazie Ieremia a fost chemat mai întâi să smulgă, să taie, să dărâme şi să nimicească şi apoi să zidească şi să sădească). 

Descurajare: Dacă eşti din numărul acelora mulţi, mulţi care trăiesc pentru ei înşişi, nu ai dreptul să fii încurajat. Dacă eşti înrolat în armata celor care luptă pentru numele lor, pentru reputaţia lor, pentru averea lor, pentru casa lor (tot mai mulţi părinţi se luptă sub steagul „casa mea”, scuzând sau mângâind cu tandreţe păcatele copiilor lor ca Eli de odinioară); dacă te lupţi fluturând steagul denominaţiei tale, al organizaţiei sau al bisericii tale, nu ai dreptul la nicio încurajare. Atât de mulţi oameni trudesc pentru denominaţia lor şi se luptă pentru păstrarea identităţii cultului lor; poate se şi roagă pentru trezire, dar nu ca Numele lui Dumnezeu să fie înălţat, ci, ca prin acea trezire Dumnezeu să spună celorlalţi că ei au cea mai bună doctrină şi să se plece înaintea lor. Au dreptul aceşti oameni să fie încurajaţi? Nicidecum! Va intra Dumnezeu în asemenea bătălii? Niciodată! 

Desigur, astăzi în această tabără sunt mulţi care încearcă să-i încurajeze pe aceşti oameni, cum s-au găsit şi printre filisteni atunci când aceştia luptau împotriva poporului lui Dumnezeu („Întăriţi-vă şi fiţi oameni Filistenilor...”), dar finalul este deja cunoscut: „Sfârşitul lor va fi pierzarea!” 

Ce să spun acestei mari mulţimi de oameni? O, de ai ajunge deprimat! O, de ai cădea la pământ! O, de ţi-ar slăbi puterea! O, de ai fi doborât deodată! O, de te-ai întâlni cu unul din vitejii lui David care să-ţi dea una astfel încât sa nu mai fie nevoie de a doua! O, de te-ar frânge Dumnezeu şi să nu mai lupţi în veci în asemenea bătălii! Amin! Amin! 

Încurajare: Dacă te-ai lepădat de tine însuţi, de ambiţiile tale, de reputaţia ta (asta înseamnă că nu-ţi mai pasă ce cred şi spun oamenii despre tine), dacă ai intrat sub steagul Domnului Isus şi lupţi sub lozinca „pentru ca Numele Lui să fie proslăvit” ca să dărâmi întăriturile diavolului, să iei prada celui puternic şi să dai drumul celor apăsaţi; dacă rugăciunea ta este cu adevărat „sfinţească-se Numele Tău, vie Îmărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer şi pe pământ”, atunci îţi spun că nu ai dreptul să fii descurajat! Nu ai dreptul să fii deprimat! Este ilogic să fii. Gândeşte-te! Eşti într-un război în care nu este nicio incertitudine cu privire la victorie. Domnul Isus este biruitor şi împreună cu El toţi cei ce sunt de partea Lui. Pe cât este de sigur că cei răi vor fi nimiciţi pe atât este de sigur că cei drepţi vor birui. Da, suntem mai mult decât biruitori şi pe egiptenii aceştia pe care-i vedem astăzi, nu-i vom mai vedea. Prin faptul că tu ai trecut de partea lui Dumnezeu, Dumnezeu a trecut de partea ta. Eşti lumina ochilor lui Dumnezeu, cine se atinge de tine are de a face cu El. Când te loveşte cel rău, nu trebuie să te aperi tu, căci El va fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi. Resursele firii sunt păcătoase şi slabe, resursele Duhului sunt sfinte şi inepuizabile. Ce, ai obosit? Te-a doborât cel rău? Ai căzut? Eşti rănit? Ai nevoi mari? Cere ajutor! Citeşte aceste versete şi apoi spune-mi ce-ţi lipseşte: 

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” 

Nu există niciun motiv, absolut niciunul, pentru care, noi, cei din vremea aceasta să nu vedem aceste lucrări „mai mari” despre care a vorbit Domnul nostru Isus Hristos. De fapt este unul... necredinţa!

„Nu aveţi pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4: 2,3)