Editoriale

Biblia ne avertizează cu privire la infatuare, numai că îi spune altfel; o numeşte a fi „îngâmfat”. 

Vânturile de toamnă suflă iarăşi. 

The Associated Press a spus o poveste interesantă, chiar deprimantă întrucâtva, despre un nobil englez din Londra care a murit cu câteva zile înainte să împlinească nouăzeci și nouă de ani. Fiind un om cu posibilități și cu o anumită poziție, nu a trebuit să își câștige traiul muncind ca noi, așa că atunci când a murit, acumulase șaptezeci de ani de maturitate în care fusese liber să facă orice vroia, să urmeze orice chemare dorea sau să lucreze orice ...

Lecţia pe care ne-a dat-o Isus despre paiul şi bârna din ochi (Matei 7:3) este, pentru cei mai mulţi dintre noi, cel puţin la fel de familiară precum Ioan 3:16 sau Regula de aur. Adesea se citează, nu doar la întâlnirile din biserică, ci şi în multe conversaţii şi discuţii aprinse care se încheie brusc cu mustrarea: „Nu judeca!” Totuşi, aşa cum o melodie frumoasă poate fi distorsionată de prea multă amplificare, tot astfel accentuarea excesivă a celui mai precis ...

„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică” (Ioan 12:25). Aici, cuvântul viaţă este exprimat de doi termeni greceşti care au un înţeles destul de diferit. Unul, după cum sugerează explicaţiile ediţiei revizuite a Bibliei, poate fi tradus ca „suflet”; este grecescul psycheşi se referă la viaţa noastră de jos, viaţa sufletească, a sinelui; al doilea cuvânt se referă la viaţa mai înaltă, viaţa divină. Dacă ...

Dorinţa de aprobare socială este unul dintre cele mai puţin dezgustătoare păcate ale sinelui. Nu are nimic din ofensiva, ca să spunem aşa, dragostei de sine sau a neprihănirii de sine. În unele cazuri, poate fi chiar o virtute, fiindcă dacă lumea ar fi populată de bărbaţi şi femei ale căror inimi sunt curate şi ale căror vieţi sunt sfinte, atunci ar fi bine şi firesc să doreşti să trăieşti în aşa fel încât să câştigi aprobarea lor. 

Dumnezeu, fiind ceea ce este, trebuie căutat întotdeauna pentru cine este El, niciodată ca un mijloc de a obține altceva.

E mai mult decât probabil că în toată istoria ţării noastre nu a mai fost niciodată atât de multă activitate religioasă ca astăzi. Şi este de asemenea foarte probabil că nu a mai fost niciodată mai puţină spiritualitate adevărată.