Editorial

Oricine caută alte obiective, nu pe Dumnezeu, este pe cont propriu; dacă este în stare, poate atinge acele obiective, dar nu Îl va avea niciodată pe Dumnezeu. El nu este niciodată găsit din întâmplare. „Mă veţi căuta, şi mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

Oricine Îl caută pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a ajunge la scopurile dorite nu Îl va găsi. Dumnezeul măreț, Creatorul cerului și al pământului, nu va fi una dintre multele comori, nici măcar cea mai mare dintre ele. El va fi totul în toate sau nu va fi nimic. Dumnezeu nu Se va lăsa folosit. Mila și harul Lui sunt infinite și înțelegerea Lui răbdătoare este peste măsură de mare, dar nu îi va ajuta pe oameni în alergarea lor egoistă după un câștig personal. El nu va ajuta oamenii să atingă scopuri care, atunci când sunt obținute, uzurpă locul pe care El, prin dreptul Lui ar trebui să îl ocupe în interesul și în afecțiunea lor. 

Totuși, unul dintre cele mai eficiente argumente ale creștinismului popular este ideea că Dumnezeu există pentru a-i ajuta pe oameni să înainteze în această lume. Dumnezeul omului sărac a devenit Dumnezeul unei societăți îmbelșugate. Hristos nu mai refuză să fie un judecător sau un separator între frații înfometați după bani. Acum poate fi convins să îl sprijine pe fratele care L-a acceptat pentru a obține ce are mai bun fratele care nu L-a acceptat. 

Un exemplu cras al efortului modern de a-L folosi pe Dumnezeu în scopuri egoiste este cunoscutul comedian care, după eșecuri repetate, i-a promis cuiva pe care l-a numit Dumnezeu că dacă îl va ajuta să prospere în lumea spectacolului Îl va răsplăti donând cu generozitate pentru îngrijirea copiilor bolnavi. În scurt timp a dat lovitura în cluburile de noapte și în televiziune. S-a ținut de cuvânt și strânge mari sume de bani pentru a construi spitale de copii. El simte că aceste contribuții pentru caritate sunt un mic preț pe care îl plătește pentru succesul în unul dintre cele mai murdare domenii ale eforturilor umane. 

Cineva poate scuza fapta acestui comedian ca fiind ceva de așteptat pentru un păgân din secolul al XX-lea; dar acea mulțime de evangheliști din America de Nord care chiar crede că Dumnezeu a avut o parte în această afacere nu trebuie trecută cu vederea așa ușor. Această perspectivă vulgară și falsă asupra divinității este o cauză majoră pentru popularitatea imensă de care se bucură Dumnezeu în aceste zile printre occidentalii bine hrăniți. 

Învățătura Bibliei este următoarea: Dumnezeu Însuși este scopul pentru care a fost creat omul. „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?” striga psalmistul, „şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmul 73:25). Prima și cea mai mare poruncă este să Îl iubim pe Dumnezeu cu toată puterea întregii noastre ființe. Unde există o dragoste precum aceasta, nu mai poate exista loc pentru un alt obiect. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu atât cât ar trebui, cu siguranță că nu putem visa la un obiect iubit mai presus de El pe care să ne poată ajuta să îl obținem. 

Bernard de Clairvaux își începe micul tratat strălucit despre dragostea lui Dumnezeu cu o întrebare și un răspuns. Întrebarea este: De ce ar trebui să Îl iubim pe Dumnezeu? Deoarece El e Dumnezeu, este răspunsul. El dezvoltă mai departe ideea, dar pentru inima iluminată nu mai este nevoie să se zică prea multe. Ar trebui să Îl iubim pe Dumnezeu deoarece El este Dumnezeu. Dincolo de aceasta îngerii nu pot gândi.

Fiind ceea ce este, Dumnezeu trebuie să fie iubit de dragul Lui Însuşi. El este motivul pentru care Îl iubim, așa cum El este motivul pentru care ne iubește și pentru orice alt lucru pe care l-a făcut, îl face sau îl va face de acum și până în veac. Motivul de bază al lui Dumnezeu pentru orice lucru este propria Sa bună plăcere. Căutarea altor motive secundare este nejustificată și inutilă. Ea oferă o mare preocupare teologilor și adaugă pagini la cărțile care tratează doctrina, dar este puțin probabil că aduce vreo explicație adevărată.

Dar este în natura lui Dumnezeu să împărtăşească. Acțiunile sale mărețe de creare și răscumpărare au fost făcute pentru buna Sa plăcere, dar plăcerea Lui se extinde la toate lucrurile create. Nu trebuie decât să privești la un copil sănătos care se joacă sau să asculți cântecul unei păsări la asfințit și vei ști că Dumnezeu a creat universul pentru a fi voios.

Cei care au fost echipați din punct de vedere spiritual pentru a-L iubi pe Dumnezeu din pricina Lui Însuși vor găsi o mie de izvoare care țâșnesc din scaunul de domnie înconjurat de un curcubeu și vor aduce comori nenumărate care trebuie să fie primite cu o mulțumire reverențioasă ca fiind revărsarea dragostei lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Fiecare dar este un bonus de har de care, din pricina faptului că nu a fost căutat pentru el însuși, te poţi bucura fără să ţi vatămi sufletului. Acestea includ binecuvântările simple ale vieții cum ar fi sănătatea, o casă, o familie, prieteni apropiați, mâncare, adăpost, bucuriile pure ale naturii sau plăcerile mai artificiale ale muzicii și ale artei.

Efortul de a găsi aceste comori printr-o căutare directă separat de Dumnezeu a fost principala activitate a omenirii de-a lungul secolelor; și aceasta a fost povara și of-ul omului. Efortul de a le câștiga acceptându-L pe Hristos cu acest motiv ascuns, poate fi ceva nou sub soare; dar fie că este nou sau vechi, este un rău care în final duce doar la judecată.

Dumnezeu vrea să Îl iubim doar din pricina Lui Însuși, fără alte motive, să ne încredem că El este tot ceea ce are nevoie natura noastră. Domnul nostru a spus aceasta mult mai bine: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).