Biblia are multe de spus despre bogăție. Domnul nostru a tratat problema deschis, așa cum au făcut-o și Pavel și alți scriitori ai Noului Testament. Ceea ce au spus ei este cunoscut în istorie și merită un studiu mai atent decât cel pe care îl fac majoritatea creștinilor.

Bogăția, bineînțeles, poate exista sub multe forme și la mai multe nivele. Un lucru poate fi valoros prin sine însuși, sau poate fi fără valoare intrinsecă, dar poate avea o valoare care îi este atașată arbitrar și astfel să devină un lucru căutat mult printre oameni. De exemplu, s-ar putea să fie greu să concepi că există ceva care să aibă o valoare intrinsecă mai mică decât o scoică cowry; totuși, de comun acord, acea scoică lipsită de valoare se dă la schimb pentru porci sau cartofi dulci, lucruri ce au cu adevărat valoare pentru oamenii care trebuie să se întrețină cu ele. Și, cu siguranță, nimeni nu își imaginează că o bancnotă, un ordin de plată sau un cec are vreo valoare în sine în afară de cea care îi este atribuită prin lege sau prin obișnuință.

O formă de bogăție căreia nu i se poate găsi prea multă justificare constă în lucruri fără valoare cărora li s-a atașat o valoare cu totul artificială, lucruri precum antichități, autografe și prime ediții. Toate acestea înseamnă avere în mințile puținor oameni, dar fiindcă cei mai mulţi oameni de felul acesta sunt bogaţii blazaţi, suprasaturaţi de orice, aceste fleacuri demodate se vând deseori pentru niște sume fabuloase.

O altă formă de bogăție constă în acele obiecte umile care sunt necesare vieții umane pe pământ – cereale, petrol, legume, fructe, lână, apă, cherestea; acestea nu trebuie disprețuite nici chiar de persoana care gândește în cei mai cerești termeni. Ele sunt daruri de la Dumnezeu și trebuie să fie primite cu umilință și mulțumire.

Alte comori mai rafinate sunt cele care aparțin constituției noastre fizice, ca sănătatea, vederea, auzul; comori ale minții ca libertatea, prietenia, dragostea, liniștea; comori estetice ca muzica, literatura și toate lucrurile bune și frumoase.

Mai presus de toate acestea și incomparabil mai mari decât oricare dintre ele sau decât toate sunt comorile eterne din ceruri despre care Hristos a vorbit în predica Sa de pe munte și pe care apostolul Petru le-a descris ca pe o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veşteji. Acestea devin mai reale pentru noi în timp ce înaintăm într-o unire conștientă cu Dumnezeu, și cele mai joase forme ale bogăției își pierd valoarea proporțional cu aceasta.

Domnul nostru a identificat cea mai înaltă formă de bogăție ca pe „împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”. Aceasta cuprinde tot ceea ce pot dori oamenii răscumpărați de-a lungul anilor veșniciei. Totuși, în învățăturile lui Hristos nu s-a găsit nicio urmă de pauperism voluntar care consideră că bunurile pământești sunt rele. Aceasta s-a dezvoltat mai târziu printre călugării creștini și printre sihaștri. A apărut în urma unei interpretări greșite ale cuvintelor Domnului nostru sau a fost împrumutată din Budism. Hristos a recunoscut în mod deschis valoarea hranei, a băuturii și a îmbrăcămintei. El le-a numit „toate aceste lucruri”, i-a asigurat pe cei care Îl urmează că Tatăl știe că ei au nevoie de ele, și a promis că le va da ca bonus celor care caută mai întâi bogăția superioară (Matei 6:25 33).

Cunoscând tendința inimii omului de a deveni atașată excesiv de bunurile pământești, Hristos a avertizat cu privire la acest lucru. „Lucrurile” pe care le dă Tatăl trebuie să fie percepute ca fiind doar temporare, și nu trebuie să fie considerate niciodată ca fiind adevărata noastră comoară.

Inima se întoarce întotdeauna la adevărata ei comoară, și dacă un om consideră că grânele sunt o formă adevărată a bogăției, inima lui va fi acolo unde sunt și grânele lui. Mulți bărbați își au inima închisă într-un seif din bancă și multe femei își au inima închisă în cutia cu bijuterii sau depusă la negustorul cu blănuri. Este o mare tragedie morală atunci când ceva atât de minunat ca inima omului ajunge să se odihnească pe pământ și nu reușește să se ridice la locul ei adecvat, în Dumnezeu și în cer.

Apropo, comoara poate fi descoperită prin acest test cu patru laturi: (1) Este ceea ce prețuim noi cel mai mult. (2) Este ceea ce urâm cel mai mult să pierdem. (3) Este subiectul spre care se îndreaptă gândurile noastre cel mai frecvent atunci când suntem liberi să ne gândim la ceea ce vrem. (4) Este ceea ce ne oferă cea mai mare plăcere. Unul dintre meritele religiei creștine este că dragostea și credința pot transforma valorile josnice în valori înalte. Posesiunile pământești pot fi transformate în comori cerești.

E ceva de genul acesta: o bancnotă de 20 de dolari, nefolositoare în sine, poate fi transformată în lapte, ouă și fructe pentru a hrăni copii flămânzi. Puterile fizice și mentale, valoroase în ele însele, pot fi transformate în valori și mai înalte, cum ar fi o casă și o educație pentru o familie în creștere. Vorbirea umană, un adevărat dar al lui Dumnezeu pentru omenire, poate deveni o consolare pentru cel lipsit sau o speranță pentru cel nemângâiat; şi se poate ridica chiar mai sus și poate sfârși în rugăciune și laudă către Dumnezeul Preaînalt.

Un lucru josnic așa cum sunt de multe ori banii poate fi transformat într-o comoară veșnică. Poate fi transformat în hrană pentru cel flămând și în haine pentru cel sărac; poate ține pe un misionar activ în câștigarea oamenilor pierduți pentru lumina Evangheliei și poate să se transforme astfel în valori eterne.

Orice posesiune temporară poate fi transformată într-o bogăție eternă. Orice îi este dat lui Hristos este imediat atins de nemurire. Osana lui Dumnezeu în locurile preaînalte!