Editorial

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?’” Ieremia 2:5

Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, ce rău am făcut Eu vreodată ca să le dau un motiv logic pentru a se depărta de Mine?

Această întrebare este foarte bună pentru acei membri ai bisericii care se simt ofensaţi foarte uşor şi dintre care mulţi au plecat din biserică spunând că “unul şi altul m-a nedreptăţit”, că “pastorul sau alţi membri ai bisericii m-au tratat nedrept, m-au ofensat”. Cred că singura noastră întrebare ar trebui să fie: Ce nedreptate aţi găsit în Dumnezeu, de v-aţi depărtat de El? Dacă tu şi cu mine am avea o relaţie apropiată, ai putea găsi motive să nu-mi vorbeşti cum ar trebui, ai putea găsi sute de motive pentru care să nu îmi fii loial, ai putea găsi motive pentru care să fii supărat pe mine sau dezamăgit; eu aş putea să-ţi dau tot felul de motive deoarece sunt un păcătos, sunt falimentar, sunt în luptă cu firea pamântească; dar ai putea găsi un motiv care să justifice depărtarea ta de Dumnezeu? Ai putea găsi măcar un singur motiv?

Aici trebuie să ne uităm la ceva mai adânc, şi anume: observ că printre creştini şi chiar în mine, în firea mea, noi nu putem spune că am găsit în Cuvant ceva care să nu îmi placă, eu nu aş putea spune că am găsit în Cuvant ceva care să mi se pară nedrept şi nu cred că există vreun creştin care să poată spune următoarele cuvinte cu privire la Cuvantul Domnului – Biblia: “cred că acest lucru nu este corect” sau “nu sunt de acord cu asta”, însă noi procedăm astfel în privinţa providenţei lui Dumnezeu, nu-i asa? Din toate cuvintele lui Dumnezeu, nu există nimic cu care să nu fim de acord, dar de multe ori noi nu acceptăm unele lucruri pe care Domnul le-a rânduit în viaţa noastră, ne luptăm împotriva lor, ne displac şi încercăm să ieşim din aceste situaţii; poate că este vorba de o problemă de sănătate care este rânduită de Dumnezeu, dirijată de El, o slăbiciune în viaţa noastră, o problemă în viaţa noastră pe care nu o dorim, astfel că ne luptăm împotriva ei, încercăm să o facem să dispară şi nu vrem să ne supunem providenţei lui Dumnezeu. Sau poate că e vorba de pierderea unei persoane pe care am iubit-o, de pierderea unui privilegiu sau a unui dar care ne-a fost luat brusc, iar noi ne mâniem şi ne întrebăm de ce? De ce? De ce? Mulţi dintre noi nu am putea afirma că este vreo nedreptate în Dumnezeu, însă de multe ori ne plângem în privinţa voiei Lui pentru noi în loc să ne odihnim în această voie, în Providenţa Lui.

Cu câteva săptămâni în urmă vorbeam cu un pastor referitor la providenţa lui Dumnezeu. Pastorul acesta era paralizat de la gât în jos şi spunea: “La 16 ani eram un bun atlet, foarte inalt, căpitan al echipei de fotbal şi de basebal, dar într-o zi am observat că picioarele mele au început să slăbească”; apoi, la scurt timp, la câteva săptămâni şi-a pierdut capacitatea de a-şi mişca întreg corpul. Aţi crede că asta ar fi de ajuns, nu-i aşa? Însă anul trecut, băiatul lui de 22 ani, la fel de puternic ca şi el, a avut un accident de maşină şi a paralizat de la gât în jos. Iar acest pastor spunea: “ce aş putea sa fac? Să mă răzvrătesc?” Şi a început să citeze din cartea Iov, din ultimele capitole. “Să vorbesc eu împotriva acestui Dumnezeu?”

De multe ori, Dumnezeu va face lucruri pe care dacă le privim din partea aceasta a veşniciei, ele vor avea semnul întrebării şi vom încerca să găsim motive pentru care aceste lucruri nu ar fi trebuit să se întâmple, dar când ajungem la miezul problemei, putem noi să avem încredere în Dumnezeu? Ne putem noi odihni în El, în cine este El şi în ce a rânduit El pentru noi?

Thomas Watson spunea că unul dintre cele mai bune mijloace de a-L glorifica pe Dumnezeu este să acceptăm cu bucurie providenţa Lui în viaţa noastră, să-o acceptăm plini de pace. Probabil vei spune că poţi face acest lucru acum, pentru că eşti creştin, dar atunci când erai departe de El nu ai fi putut spune aşa ceva. Crezi că cei pierduţi nu se află sub providenţa lui Dumnezeu? Orice lucru din viaţa ta este providenţa lui Dumnezeu şi nu este nici o nedreptate în Dumnezeu.

Un alt lucru foarte important pentru mine din acest verset este “au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic, goi”. Când cineva vine la mine şi îmi spune că se simte gol, îl întreb: ”umbli dupa nimicuri?”. Ce înseamnă să mergi după nimicuri? Cred că Domnul Isus este cel care clarifică cel mai bine Vechiul Testament. El a spus: ”Eu am o mâncare de mâncat pe care voi nu o cunoaşteţi. Mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu care M-a trimis”. Domnul Isus a fost sărac, a suferit multe lucruri, dar nu S-a simţit niciodată gol. De ce? Pentru că El nu a umblat niciodată după goliciune, nu a umblat după nimicuri. De ce nu a făcut aşa ceva niciodată? Deoarece El a umblat întotdeauna dupa voia Tatalui. Trebuie să fim foarte atenţi deoarece în biserică există unii oameni a căror teologie este definită de erezie. Ce vreau să spun este că un eretic va spune întotdeauna lucruri greşite despre Duhul Sfânt şi din această cauză noi apucăm fugind în altă direcţie sau ne este teamă de Duhul Sfânt. Alţii vorbesc despre promisiuni ale lui Dumnezeu care nu sunt decât presupuneri, astfel că noi nici nu mai credem promisiunile lui Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că Dumnezeu ne promite plinătate şi, din câte înţeleg eu, din Scriptură, El promite o plinătate constantă. El nu ne făgăduieşte o viaţă uşoară sau lungă, ci ne promite încercări şi persecuţie – în cazul în care suntem evlavioşi, ne promite multe lucruri grele, dar nu spune niciodată: “Vă voi lăsa goi”. De aceea, Paul Washer poate conta pe faptul că dacă el se simte gol pe dinăuntru, aceasta este din cauză că el umblă după nimicuri.

Eşti gol? S-ar putea să umbli după nimicuri. Poate că vei spune: “Dar studiez Cuvântul, studiez teologia...” Cu toate acestea, poţi fi gol. Poţi fi gol dacă persoana lui Isus nu este centrul a tot ceea ce faci. Nu uitaţi că un cuvânt (adevarat) al lui Dumenzeu, nu poate fi separat de Dumnezeul Cuvântului. Aceasta este o persoană. Eu nu pot să preţuiesc scrisorile de dragoste ale soţiei mele şi să o ignor pe ea – persoana în cauză. Nu pot preţui promisiunile şi să ignor Persoana. Putem avea o căutare după lucruri bune, religioase, dar nu o căutare după Isus şi astfel, devenim goi. Eşti gol? Atunci goliciunea ta de datorează faptului că umbli după nimicuri. Şi este vorba de o goliciune religioasă. Căutare după goliciune religioasă. Căutare dupa goliciune...