„Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion?” „Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce m-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” – Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

Crăciunul a trecut, anul s-a isprăvit şi noi tot nu suntem mântuiţi. Câţi dintre noi am stat înaintea Domnului să ne întrebăm ce fel de jertfă am adus noi anul trecut Domnului? Oare ne-am întrebat ce fel de jertfă i-am dat de „Crăciun”? Ce fel de jertfă avem de gând să-I dăm Domnului în acest an nou? – Dumnezeu nu este cuprins în timp ca şi noi, este nemărginit; timpul şi spaţiul sunt în Dumnezeu, El cuprinde totul; dar viaţa noastră este limitată, mărginită şi încadrată în ore, zile, săptămâni, luni şi ani care sunt doar un abur care se arată puţintel şi apoi trece.

În Judecători 13: 8-23, Îngerul Domnului, adică Hristos, i se arată lui Manoah pentru a-i vesti naşterea unui judecător în Israel, pe nume Samson. Manoah spune: „Îngăduieşte-mi să Te opresc, şi să-Ţi pregătesc un ied”, iar Îngerul Domnului îi răspunde: „Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului.” Manoah voia să-I pregătească un ied, vroia să-i dea ceva din ceea ce avea el, ceva ce probabil, nu l-ar fi costat prea mult. Ceva ce nu i-ar fi schimbat viaţa în mod radical, pentru totdeauna: un ied. Ce este acest ied în zilele noastre?

Crăciunul a trecut, dar mulţi dintre noi i-am adus doar un program de crăciun. În anul care a trecut mulţi i-am adus, probabil, ceva din belşugul nostru, dar nu I-am dat niciodată ultimii doi bănuţi. Domnul ne spune astăzi şi nouă în Isaia 1:10-15. Iată iedul nostru! Probabil ca dacă am fi venit fără ied, am fi reci; dar cu mâna pe funia iedului, suntem căldicei ceea ce este cel mai grav.

Asta facem astăzi în bisericile noastre şi asta facem la nivel personal mulţi dintre noi. Zi de zi aducem Domnului jertfe, întâlniri şi poate că ni se pare că alergăm de dimineaţa până seara pentru Domnul, dar, probabil am fi şocaţi să aflăm că toate aceste lucruri. în loc să-L cinstească pe Domnul, umplu paharul mâniei Lui. În tot acest context, ei îşi mai întindeau mâinile către Domnul şi se rugau. Privind la noi, la mulţimea programelor noastre de biserică, la întinsul mâinilor noastre spre cer, chiar la rugăciunile noastre şi la jertfele pe care pretindem că le facem pentru Domnul, ar părea un scenariu perfect de laudă şi închinare iar Dumnezeu ar trebui să aplaude, dar dimpotrivă, în loc să ne asculte, nu ne mai poate suferi pentru că El nu poate vedea nelegiuirea unită cu sărbătoarea, nu poate privi din sfinţenia Sa mâinile noastre pline de sânge, nu poate privi la oameni predaţi doar pe jumătate, nu poate privi la păcatele noastre care nouă ni se par fapte bune. Hristos S-a scârbit să te vadă umblând după voia ta, urmărind planurile tale pentru viaţa ta şi, în acelaşi timp, asigurându-te că Dumnezeu este de partea ta şi te iubeşte (ceea ce ţi se spune de la amvon în fiecare duminică). Este adevărat că El te iubeşte, dar nu uita că în acelaşi timp, El este sfânt şi caută desăvârşire în tine. Mesajul meu nu este pentru oamenii din lume, ci pentru noi cei care umplem adunările, pentru tine care aduci un ied Domnului. Hristos nu Şi-a dat sângele doar pentru ca tu să ai păcatele iertate, să dormi liniştit noaptea, să trăieşti după poftele tale pe pământ şi apoi să-ţi asiguri şi cerul, să mergi din confort în confort. Nu.

Pavel spune scopul jertfei lui Hristos în 2 Corinteni 5:15 – „Şi El a murit pentru toţi, pentru ce cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

Deci ce aşteaptă Dumnezeu de la noi? „Dacă vrei să aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului” (Judecători 13:16)

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună şi desăvârşită.” (Romani 12:1,2)

Trei sublinieri aici:
1. Aşteaptă totul de la noi: „o ardere de tot”
2. Ne aşteaptă ca jertfă vie pe altar
3. Aşteaptă o predare totală doar pentru El

În Ioan 18:36,37 Pilat l-a văzut pe Hristos ca un împărat pe lângă mulţi alţii. Hristos a spus: „Eu sunt Împărat!” Cum a fost Hristos pentru tine în anul care a trecut? Un împărat pe lângă mulţi alţii, sau a fost Împăratul ? Dacă vi se pare că Hristos a domnit împreună cu voinţa voastră sau cu alţi domni, vă înşelaţi: Hristos când vine, vine întotdeauna singur, ca Mântuitor şi Domn absolut. Întunericul nu poate sta cu lumina.

Apoi Pilat spune: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!” Cei care cred că Îl pot avea pe Hristos doar ca pe un împărat pe lângă alţii ei cred că au putere să facă ce vor cu viaţa lor, cred că au putere prin ei înşişi, prin voinţa lor, prin eforturile lor, prin banii lor. Mai ai putere asupra vieţii tale? Prin felul în care ai trăit anul trecut, ce i-ai spus Domnului Isus?

Oare avem noi putere? Ce putere avem şi de unde vine puterea noastră când starea în care ne găsim este aşa cum o descrie bine Isaia „Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! Din tălpi până în creştet nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate şi nealinate cu untdelemn.” De unde vine puterea noastră? Tot Isaia spune: „Oboseşti mergând şi nu zici: „Încetez!” Tot mai găseşti putere în mâna ta de aceea nu te doboară întristarea.” Iată sursa puterii pe care o avem astăzi: „Tot mai găseşti putere în mâna ta”. Şi iată sursa puterii apostolilor: „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”. Aproape tot ce se face astăzi în întâlnirile noastre şi în programele pe care le facem poate fi făcut (şi este făcut) fără puterea şi ungerea Duhului Sfânt.

Şi totuşi astăzi este har. Dacă n-ar fi fost har, condamnarea ar fi fost zădarnică ba chiar o tiranie monstruoasă. Dar este har.

Iată la ce ne cheamă Domnul − Isaia 1:16-20

1. Domnul Hristos aşteaptă să ne vedem nenorocirea şi să ne pocăim, aşteaptă astăzi de la tine plâns, bocet, jale, post şi pocăinţă. Hristos te aşteaptă astăzi să te pocăieşti dacă îţi vezi nenorocirea, eşecul, dacă te vei opri şi vei spune că nu mai ai putere, Dumnezeu Tatăl te cheamă astăzi la pocăinţă.

2. Apoi urmează predarea ta totală. Să ştii că nu poate fi pocăinţă fără predare totală. De fapt noi putem crede că ne-am pocăit, ba chiar ne-am şi câştigat o reputaţie de „pocăiţi” însă toate evidenţele arată că lipseşte predarea totală şi absolută Domnului Isus care stă în însăşi miezul pocăinţei autentice. Să ştii încă odată că acest mesaj nu este pentru cei de afară ci pentru tine om care faci parte dintr-o biserică dar care crezi că Îl poţi avea pe Hristos ca un Împărat pe lângă alţii, care mai ai putere să alergi şi care te lauzi că ai dat anul trecut un ied Domnului.

Ucenicii când au fost chemaţi au lăsat totul şi l-au urmat Marcu 1:16-20; Marcu 2:13,14. Evanghelia astăzi nu s-a schimbat şi dacă cauţi reduceri de preţ, aici nu sunt. Voinţa trebuie să moară. Dacă Hristos nu Şi-a plăcut Lui, dacă El nu a făcut voia Lui, dacă El S-a dezbrăcat de Sine (şi nu avea de dezbrăcat păcat ca tine), ce te face să crezi că tu poţi trăi altfel?

Filipeni 2:5-8

Eu nu ştiu la ce trebuie să renunţi tu, dar ştiu că trebuie să renunţi. Nu ştiu ce suferinţe vei îndura, dar vei îndura din greu … te va costa toată viaţa.

"Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare ci suntem în căutarea celei viitoare.” (Evrei 13:13,14)

Nu ştiu tabăra din care trebuie să ieşi, dar dacă vei sta înaintea Lui sincer, El îţi va spune. Să nu credem că Dumnezeu are nevoie de noi. Nu. Dumnezeu Tatăl îşi găseşte toată plăcerea în Hristos astăzi şi vrea ca tu să-ţi împlineşti scopul de a-L glorifica pe Fiul Său.

Pavel îi spune lui Timotei că nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii. Şi Pavel cam aşa a trăit: 2Corinteni 11:23-33; 4:16-18; 5:1-10

Eşti gata să-l urmezi? Aşa ai trăit şi tu anul trecut? Pavel a spus: „Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”

3. Apoi după pocăinţa şi predarea ta totală urmează alt pas. Întradevăr te-ai pocăit şi te-ai predat în totalitate dar fără puterea Duhului Sfânt eşti jertfă pe altar, dar fără foc. Ai nevoie de plinătatea Duhului Sfânt!

Iată câteva pasaje în care găsim promisiuni care ne descoperă voia Lui pentru noi: Luca 24:49; Fapte 1:8; Fapte 2:38,39; Luca 11:5-13. Aceasta este făgăduinţa Tatălui şi pentru tine! Şi aceasta este puterea şi focul de care are nevoie jertfa ta.

Închei cu câteva gânduri spuse de A.W.Tozer:

„Eşti sigur că doreşti să fii stăpânit de un Duh care cu toate că este pur, blând şi iubitor, totuşi va insista să fie Domn al vieţii tale? Eşti sigur că vrei ca personalitatea ta să fie luată în primire de Unul care va cere ascultare de Cuvânt? Care nu va tolera nici unul din păcatele eului în viaţa ta: iubirea de sine, autoindulgenţa sau cedare în faţa comodităţilor şi a plăcerilor? Care nu-ţi va permite să umbli semeţ, să te lauzi sau să faci paradă? Care va lua de la tine conducerea vieţii tale şi-Şi va rezerva dreptul suveran de a te pune la încercare şi a te disciplina? Care va îndepărta de la tine multe obiecte iubite care dăunează în ascuns sufletului tău?

Până ce nu poţi răspunde cu un doritor „da” la aceste întrebări, nu doreşti să fii umplut. Poate că doreşti emoţia puternică, victoria sau puterea, dar nu doreşti cu adevărat să fii umplut de Duh. Dorinţa ta este ceva mai mult decât un dor slab, dar nu este destul de curată pentru a plăcea lui Dumnezeu care cere totul sau nimic.”