Numai dacă-L lași pe Dumnezeu să te conducă, Și în El nădăjduiești în toate căile Tale,
El îți va da tărie, orice ar veni,
Și te va purta prin zilele rele;
Cel ce se încrede în dragostea neschimbătoare
Zidește pe stânca pe care nimic nu o poate mișca.
La ce-ți pot folosi aceste griji neliniștite,
Aceste gemete și suspinuri neîncetate?
La ce te poate ajuta dacă tu te tânguiești
De fiecare clipă-ntunecată ce vine?
Crucea și încercările noastre ne apasă
Mai tare din cauza amărăciunii noastre.
Doar stai liniștit și așteaptă răgazul Lui
Cu nădejde veselă, cu inimă mulțumită
Și primește orice ți-a trimis
Plăcerea Tatălui tău și dragostea Lui pătrunzătoare;
Fără îndoială că lipsurile noastre cele mai adânci sunt cunoscute
Celui ce ne-a ales să fim ai Lui.
Cântă, roagă-te, și păzește ferm căile Lui;
Așa să-ți faci partea cu credincioșie,
Și să te încrezi în Cuvântul Lui, ˗ deși nu meriți,
Vei vedea totuși că este adevărat pentru tine;
Dumnezeu încă nu a părăsit niciodată la nevoie
Pe sufletul care s-a încrezut cu adevărat în El.
(Din Carte creștină de versuri mistice, colectie adunată de A.W. Tozer pentru închinători)