Editorial

Aceasta scrisoare constituie capitolul final al cărţii "Predici de trezire", de William C. Burns. Fie ca inima ta, cititorule, să fie cercetată sau încurajată prin Duhul lui Dumnezeu de cuvintele acestui martor al lui Hristos şi să te alipeşti tot mai mult de El.

Dragii mei prieteni,

De multe ori m-am gândit să vă scriu, dar mereu am fost împiedicat din anumite motive; iar acum mi-am luat în grabă stiloul pentru a vă scrie câteva rânduri şi mă rog ca Iehova, Dumnezeul oricărui har, să mă învdrednicească să spun un cuvânt la vreme potrivită pentru fiecare din sufletele voastre preţioase şi mult iubite.

Am fost umplut de o bucurie neprefăcută când am auzit că acele aparente preocupări din domeniul spiritual, la care am fost privilegiat de Dumnezeu să fiu martor, nu s-au dovedit a fi precum ceaţa, sau roua de dimineaţă. Iar acei câţiva dintre voi care, pe când eram şi eu acolo, păreau să intre pe poarta cea strâmtă, încă urmează calea aceasta şi cresc în cunoştinţa Domnului. E o mângâiere dulce şi sigură pentru mine, să ştiu că lucrarea aceasta este a lui Iehova şi doar a Lui; şi că El va avea milă de cine va vrea să aibă milă. Dar vai! Sunt mulţi aceia care pot (şi chiar aşa fac) să abuzeze de privilegiile lor şi să întristeze Duhul Sfânt şi sunt lăsaţi, printr-o judecată dreaptă, în voia lor, să-şi urmeze propriile lor căi. Şi totuşi, Domnul va smulge pe aleşii Săi, ca tăciunii din foc, va pune frica Lui în inimile lor, aşa că ei nu se vor lepăda de El.

1. Cu adevărat sunt binecuvântaţi aceia dintre voi pe care Dumnezeu i-a chemat prin harul Său, la părtăşia cu Fiul Său. Fericirea voastră, a celor ce cred în Isus, este infinit mai mare decât o poate exprima limba arhanghelilor. Acum suntem copii ai lui Dumnezeu, şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu. Este adevărat, dragii mei fraţi în Domnul, că trebuie să treceţi prin multă suferinţă pentru a intra în Împărăţie. Toţi cei care vor trăi o viaţă evlavioasă în Isus Hristos, vor avea de îndurat persecuţie. Veţi fi urâţi de o lume păgână şi păcătoasă; veţi fi atacaţi şi loviţi de un diavol răutăcios şi viclean; şi, mai presus de toate, veţi fi înşelaţi şi chiar în pericol de a fi nimiciţi de o inimă deznădăjduit de rea. Dar fii încurajat, credinciosule slab, că Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Atunci, lupta se va sfârşi, victoria va fi câştigată şi vei primi cununa slavei chiar din mâna lui Isus. Atunci, Îl vom vedea faţă în faţă pe Singurul vrednic de adorat, fără seamăn, pe care noi Îl iubim fără să-L fi văzut. Atunci, ne vom alătura mulţimii spălate cu sânge, strigând: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat, care ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Său şi care ne-a făcut o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeul şi tatăl nostru”, iar noi vom „domni în vecii vecilor!”

Cât de dulci sunt încercările unui creştin atunci când acesta Îl întâlneşte pe Isus în mijlocul lor. Atunci, el simte că Domnul face ca toate aceste dureri să fie un mijloc prin care să-i cureţe murdăriile şi să-i spele toate păcatele. Încercările creştinului sunt ca şi cuptorul de foc pentru cei trei copii ai lui Israel, care se aflau la Babilon. Acest cuptor plin de flăcări a ars lanţurile lor, dar nu a atins părul şi capetele lor. Dragi urmaşi ai lui Emanuel Cel dispreţuit, căutaţi să obţineţi licăriri din slava şi harul Său divin, prin puterea Duhului care locuieşte în voi; acestea vă vor face capabili să vedeţi o asemenea glorie şi frumuseţe copleşitoare, neasemuită în Isus, încât veţi socoti toate lucrurile ca un gunoi pentru a-L putea câştiga pe El, şi pentru a putea să fiţi găsiţi în El. Dacă spui că drumul spre slavă e greoi şi accidentat, plin de pericole, oh! Gândeşte-te cât L-a costat pe Fiul lui Dumnezeu să deschidă această cale! Aminteşte-ţi de asemenea că, oriunde eşti chemat să mergi, pe calea Mielului, vei vedea pe acest drum, prin credinţă, urmele picioarelor lui Emanuel înaintea ta. Într-adevăr, El Îşi conduce poporul prin foc şi apă, dar îl duce într-un loc bogat. În curând, El va veni să ne cheme acasă, la locul pregătit pentru noi acolo sus. Peste puţin timp, El va înălţa rugăciunea aceasta pentru noi: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea”, iar apoi vom pleca şi vom fi cu Isus! El Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă! Acum cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar dacă cineva dă înapoi, spune Dumnezeu, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Fie ca nici unul dintre voi să nu fie printre aceia care dau înapoi şi se îndreaptă spre pierzare. Fie ca toţi să faceţi parte dintre aceia care cred spre mântuirea sufletelor lor.

Iubiţilor, permiteţi-mi să vă sfătuiesc în vederea perseverenţei voastre în căile bune ale Domnului, să vă hrăniţi mereu din Isus Hristos şi din El răstignit, aşa cum este arătat în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt. Pentru aceasta, citiţi mult Biblia şi când staţi înaintea ei, rugaţi-vă mereu pentru iluminarea mântuitoare a Duhului. Cercetaţi-vă în permanenţă inimile cu privire la cunoştinţa păcatului şi a Domnului Isus. Aveţi grijă să fiţi întotdeauna dedicaţi total lui Dumnezeu în Hristos; ca Legea Sa sfântă care cercetează rărunchii să fie scrisă în inimile voastre. Şi mai aveţi grijă să faceţi un obicei din a privi ţintă la înaintarea gloriei divine – acesta fiind singurul vostru ţel. Un sfânt cunoscut (Brainerd) a spus că nu avea nici o satisfacţie să mai rămână în această lume o singură zi, dacă Dumnezeu nu ar putea fi văzut şi slujit în acea zi. Acesta este limbajul inimii fiecărui sfânt adevărat; deşi, vai! Puţini pot mărturisi lucrul acesta cu greutatea cu care a spus-o el.

De asemenea, permiteţi-mi să insist asupra unui alt lucru: să faceţi din oamenii cu adevărat evlavioşi singurii voştri tovarăşi şi să căutaţi ca Dumnezeu să vă binecuvinteze mult părtăşia sfinţilor. Vă rog fiebinte să evitaţi în toate lucrurile apariţia răului şi să arătaţi prin umblarea voastră sfântă, curată, smerită, blândă, duhovnicească şi statornică, faptul că nu mai sunteţi din lume, ci că aţi fost născuţi din Dumnezeu şi vă pregătiţi să intraţi în Împărăţia sfântă a Tatălui vostru care este în ceruri. În încheiere, permiteţi-mi să vă îndemn să vă păstraţi întotdeauna conştiinţele curate şi pline de pace, privind la Mielul sângerând al lui Dumnezeu ca fiind Mântuirea şi Siguranţa voastră, îmbrăcându-vă cu neprihănirea divină a lui Isus  singurul acoperământ pentru sufletul gol şi vinovat înaintea dreptăţii divine. Să fiţi plini de Duhul Sfânt care însufleţeşte, sfinţeşte, mângâie, sprijină şi, în final, glorifică sufletul în care locuieşte.

2. Dar ce voi spune acelora dintre voi care nu se bucură nici mai puţin, nici mai mult de mântuire? Vai! Cazul vostru, dragii mei prieteni păcătoşi, este cu adevărat îngrozitor, chiar dacă acum vă afectează puţin sufletele voastre oarbe. Inima mea este gata să se frângă pentru voi când mă gândesc că, după toate avertizările solemne pe care le-aţi primit şi după toate îndemnurile stăruitoare ale lui Isus care vi s-au făcut în numele lui Dumnezeu, voi încă sunteţi în necurăţie de inimă şi păcătuiţi pe faţă! Alţii din jurul vostru pot spune astăzi cu bucurie: „Acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut”; dar despre voi este scris în Cuvântul Sfântului Dumnezeu neschimbat: „Osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.” Oh, dragii mei prieteni păcătoşi, oare nu e culmea nebuniei să mai continui să trăieşti fără Hristos? Ştiţi bine că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu; că nu mai este mult şi Domnul Isus va apărea pe norii cerului, împreună cu îngerii Săi minunaţi, răzbunându-Se pe toţi cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe toţi cei care nu ascultă Evanghelia Fiului Său, Isus Hristos. Şi ştiţi bine că răzbunarea Sa este pedeapsa cu nimicirea veşnică şi alungarea pentru todeauna din prezenţa Domnului şi din slava puterii Sale! Poţi continua în starea aceasta puţin mai mult fără să fii aruncat în iad; dar oh, cât de repede va veni moartea, regina terorii, să te târască înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu! Poţi evita Tronul harului, dar nu poţi scăpa de Tronul Judecăţii! Poţi să-L dispreţuieşti pe Isus ca Salvator; dar nu poţi decât să tremuri înaintea Lui ca Judecător! Poţi să-L respingi ca Mielul lui Dumnezeu, dar vai, vai, trebuie să suferi mânia aprinsă a Leului din seminţia lui Iuda! Dacă nu-ţi plângi păcatul acum, trebuie să-l plângi în veşnicie. Vei plânge amarnic pentru păcat în iad, dacă nu faci lucrul acesta pe pământ! Ah! Spune-mi, de ce-L respingi pe Domnul? Ce vină poţi găsi în Isus? Ai găsit un alt Mântuitor? Oh! Dragul meu prieten păcătos, e timpul să te trezeşti din somn!

Ridică-te şi vino acum la Isus. El strigă: „Veniţi la Mine, nicidecum nu vă voi izgoni afară.” Tatăl este gata să vă primească în familia Sa. Duhul se luptă cu voi, nu vă mai împotriviţi Lui şi nu-L mai întristaţi. Nu mai oscilaţi între două lumi! Păcatul şi Satan te ruinează; cunoştinţa nu te poate salva, nici viaţa morală, nici religia, nici convingerea nu te poate salva. Poţi merge în iad cu săgeţile celui Atotputernic supurând încă în conştiinţa ta; în afară de sângele şi Duhul lui Isus, orice altceva va fi inutil. Aşadar, supune-te Domnului ca un păcătos pierdut şi El nu te va izgoni. Probabil că aţi văzut pe unii din jurul vostru sau poate chiar pe unii din prietenii sau tovarăşii voştri că au alergat la Isus; de ce nu-i urmezi? Eşti hotărât să rămâi în urmă în Sodoma şi să pieri în flacări!

Păcătosule, ţi se pare că sunt ca unul care batjocoreşte atunci când te avertizează astfel? Ah! Aminteşte-ţi că tot aşa era şi în zilele lui Noe. Fără îndoială, lumea veche credea despre el că era un nebun neprihănit, atunci când îi avertiza că lumea urma să fie nimicită de potopul răzbunării lui Dumnezeu; dar aceştia au văzut că Noe avea o înţelepciune divină când el a intrat în corabie şi potopul a venit nimicindu-i pe toţi ceilalţi! În curând, potopul mâniei veşnice se va reîntoarce peste acest pământ vinovat, mânjit de păcat şi va nimici, cu valurile Sale neîndurătoare şi pustiitoare, întreaga lume a celor necredincioşi! Atunci, urmaşii pocăiţi ai lui Isus se vor odihni, fiind în siguranţă pe Stânca Veacurilor şi vor privi în jos cu teamă la apele mari înfiorătoare! Ah, păcătosule! Ce bucurie îţi vor mai da plăcerile păcatului atunci? Vei mai râde, vei mai dansa şi vei mai bea cu tovarăşii tăi atunci? Ah, nu, vei blestema ziua în care te-ai născut! Vei blestema ziua în care ai auzit Evanghelia şi L-ai dispreţuit pe Mântuitor! Da, vei auzi mereu în urechile tale cuvintele pe care le scriu eu acum şi lucrul acesta va adăuga o altă durere mare la tortura ta, care nu poate fi descrisă în cuvinte! Vă rog fierbinte, nu părăsiţi locul unde sunteţi acum, până când nu vă predaţi Domnului care încă aşteaptă să fie îndurător. Ai vrea mai degrabă să întârzii? Oh! Aceasta e sugestia lui Satan, ucigaşul tău. Supune-te în sfârşit dragostei lui Dumnezeu, pune coroana pe capul lui Emanuel, mântuieşte-ţi sufletul, dezamăgeşte-l pe diavol şi oferă-le îngerilor un cântec de bucurie pe care să-l cânte în cer. Fie ca Duhul Sfânt să se pogoare cu puterea Sa mare şi să vă biruiască. Fie ca acum să vă desprindeţi de acea tovărăşie mizerabilă – cei nemântuiţi – împotriva cărora mesagerii Domnului – eu, împreună cu ceilalţi – vor trebui să stea ca martori la judecata lui Hristos, să-i condamne pentru moartea a doua.

Aşa nevrednice de a apărea în scris cum sunt aceste rânduri, cel puţin îi vor ajuta pe unii dintre voi să-şi amintească de zilele glorioase pline de harul şi puterea lui Dumnezeu, de care ne-am bucurat împreună toamna trecută, zile de care ne vom aminti, cu durere sau bucurie, în tot timpul veşniciei nesfârşite. Oh, dacă acele zile s-ar întoarce acum la voi cu o slavă de zece ori mai mare! Oh, dacă mulţimile care odinioară s-au împotrivit fiecărei chemări din partea lui Dumnezeu care a fost făcută de lucrătorii creştini de acolo şi de cei străini, ar fi în sfârşit convinse să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu prin Isus Hristos! Oh, dacă Duhul Sfânt ar fi turnat acum peste miile de oameni din jurul vostru, cu puterea Lui care convinge, naşte din nou, sfinţeşte şi mângâie! Dragii mei prieteni păcătoşi, mijlociţi pentru această promisiune nemărginită a Tatălui, pe care am auzit-o de la Isus. Voi, cei care rostiţi numele Domnului, nu tăceţi şi nu-I daţi deloc odihnă până când El nu se va ridica şi va face din Ierusalim o laudă în mijlocul vostru şi în toată lumea.

Încredinţându-vă pe toţi harului veşnic, necuprins, fără plată şi suveran al lui Iehova, şi dorindu-vă o pasiune pentru rugăciune, tuturor acelora dintre voi care sunteţi copiii lui Dumnezeu,

Rămân umilul şi iubitorul vostru slujitor în Domnul,
 WM. C. BURNS.