Editorial

Deşi sărbătorirea naşterii Mântuitorului are loc în toiul iernii când în multe părţi ale pământului, râurile sunt îngheţate, iar peisajele sunt reci şi mohorâte, totuşi există frumuseţe în perioada Crăciunului – nu frumuseţea delicată a florilor de primăvară, nici farmecul tăcut al verii în plină floare, nici harurile triste şi dulci ale culorilor de toamnă. Este un alt fel de frumuseţe, mai bogată, mai adâncă, mai înălţătoare, acea frumuseţe pe care cugetările la dragoste şi la îndurare o aduc înaintea minţii omului. 

Deşi suntem profund conştienţi de abuzurile care au luat naştere în jurul acestei sărbători, totuşi nu vrem să predăm duşmanului această Zi de Crăciun străveche şi iubită. Chiar dacă emoţiile pure pe care le simte toată lumea de Crăciun sunt mult prea trecătoare în majoritatea inimilor, totuşi ele sunt ceva ce o rasă pierdută şi decăzută ar trebui să aducă drept tribut, chiar şi numai pentru o singură zi, înaintea acelor calităţi ale minţii – dragostea şi mila, şi jertfa, şi o viaţă sacrificată pentru duşmani. Atâta timp cât oamenii sunt capabili să se ridice măcar temporar la asemenea înălţimi, există speranţă că încă nu şi-au pierdut prin păcat ziua lor de har. O inimă capabilă să admire şi să fie atinsă de istoria naşterii în iesle încă nu este abandonată, oricât de păcătoasă ar fi. Încă există speranţă în pocăinţă! 

Crăciunul va veni şi va trece şi anul acesta, aşa cum s-a întâmplat de-a lungul veacurilor, şi, după câteva momente în care am simţit bunătate, cei ce aparţin acestei lumi reci şi dure vor continua să ucidă, să urască şi să inventeze moduri prin care să se păcălească şi să se învingă unii pe alţii. Lucrurile nu sunt cu nimic mai bune, vor spune cinicii, cu nimic mai bune decât înainte. Toată chestiunea este un mit copilăresc. 

Ştim ce cred ei şi ştim ce vor spune. Iar Dumnezeu ştie că realitatea pare să le sprijine ideile. Dar sfârşitul încă nu a venit. Lumea încă nu L-a văzut pentru ultima oară pe copilul Hristos. Faptul că încă există în inimile umane decăzute suficiente urme de dorinţă spirituală care să stârnească în ei un scurt omagiu atunci când se spune frumoasa şi pura istorie a Crăciunului este de ajuns să răspundem acuzaţiei cinicului. Oamenii care pot dori să fie buni, chiar şi pentru o zi, pot deveni buni când dorinţa lor devine suficient de puternică. 

Şi toate acestea nu constituie doar pură teorie. În fiecare an mii de oameni descoperă că dorinţa lor după mântuire şi sfinţenie devine prea acută ca să o mai suporte şi se întorc spre Cel care S-a născut în iesle ca să moară pe o cruce. Atunci, frumuseţea trecătoare reprezentată de Crăciun pătrunde în inimile lor pentru a locui acolo pentru totdeauna. Căci cine este cel ce oferă o asemenea frumuseţe istoriei de Crăciun? Nimeni altul decât Isus, Cel care este numai farmec.