Alegeţi cu grijă cărţile pe care le citiţi; Sfintele Scripturi trebuie să aibă preeminenţa, apoi acele tratate solide, pline de viaţă şi cereşti care expun şi aplică cel mai bine Scripturile, apoi relatările credibile, mai ales cele ale Bisericii… dar luaţi seama la învăţătorii falşi care vor să corupă înţelegerea voastră. 

1. După cum în Sfintele Scripturi este o descoperire mai excelentă a Duhului lui Dumnezeu decât în orice altă carte, tot aşa ea are mai multă putere şi competenţă de a împărtăşi Duhul şi de a ne face spirituali imprimându-Se pe Sine asupra inimilor noastre. Deoarece este mai mult din Dumnezeu în ea, ea ne va familiariza mai mult cu Dumnezeu şi ne va aduce mai aproape de El; va face cititorul mai reverenţios, mai serios şi mai divin. Lăsaţi ca Scriptura să fie prima şi cea mai importantă în inimile şi mâinile voastre, iar alte cărţi să fie folosite fiind subordonate ei. Strădaniile diavolului şi a papistaşilor de a o ţine departe de voi, arată într-adevăr că este cea mai necesară şi mai de dorit pentru voi. 

2. Scrierile teologilor nu sunt altceva decât o propovăduire a Evangheliei înaintea ochilor, aşa cum glasul o propovăduieşte urechii. Predicarea sonoră este superioară în faptul că mişcă sentimentele şi că este diversificată potrivit stării congregaţiei care ascultă; în felul acesta vine laptele cald de la sân. Însă cărţile au un avantaj în multe alte privinţe: poţi citi cuvintele unui predicator capabil atunci când trebuie să asculţi unul de nivel mediu. Nu fiecare congregaţie poate asculta predicatorii cei mai judicioşi sau puternici; dar absolut fiecare persoană poate citi cărţile celor mai puternici şi mai judicioşi autori; predicatorii pot fi reduşi la tăcere sau izgoniţi, pe când cărţile pot fi oricând la îndemână; cărţile pot fi păstrate cu un preţ mai mic decât predicatorii; putem alege cărţi care tratează exact subiectul care ne interesează; dar nu putem alege subiectul pe care predicatorul îl va trata. Cărţile sunt la îndemâna noastră în fiecare zi şi în fiecare ceas, pe când predicile nu le putem auzi decât rareori, sau doar la anumite ore. Dacă predicile se uită, s-au dus; dar o carte poate fi citită din nou, până când ne amintim ce spune; şi dacă o uităm, o putem răsfoi din nou după plac sau când avem timp liber.  Astfel că o carte bună este o mare îndurare pentru lume: Duhul Sfânt a ales modul de a scrie, pentru a-Şi păstra doctrina şi legile pentru Biserică, deoarece ştia că acesta este un mod uşor şi sigur de a o păstra pentru toate generaţiile, în comparaţie cu tradiţiile pur verbale. 

3. Ai nevoie de un învăţător judicios la îndemână, care să te îndrume ce cărţi să citeşti şi ce cărţi să refuzi, căci printre cărţile bune sunt unele foarte bune, care sunt sănătoase şi pline de viaţă; iar altele sunt bune, dar mediocre şi slabe şi oarecum plictisitoare; iar altele sunt foarte bune în parte, având şi erori sau exprimări nechibzuite, nejudicioase, care mai degrabă îi nedumeresc decât să-i zidească pe cei slabi. 

În timp ce citeşti o carte, întreabă-te: 
1. Aş putea petrece mai bine timpul acesta? 
2. Există cărţi mai bune care să mă edifice mai mult? 
3. Cei care iubesc o asemenea carte ca aceasta iubesc Cartea lui Dumnezeu şi o viaţă sfântă? 
4. Îmi sporeşte cartea aceasta dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, îmi omoară păcatul şi mă pregăteşte pentru viaţa viitoare?