Big_john_the_baptist_rebukes_king_herod_ Prin aceste poeme, William Fetler dă glas fraților persecutați din Rusia în sec. al XIX-lea. Li se spuneau Stundiști (frecventatori de întâlniri) pentru că refuzau să se supună Bisericii Ortodoxe și se adunau frecvent pentru a citi Scriprura și a se ruga împreuna. Copiii lor erau luați de lângă ei ca să fie crescuți de cei care erau loiali Bisericii Ortodoxe sau puși sub tutela clerului. 



Copilul meu Isaac

Copilul meu Isaac – a fost greu să îl sacrific? 
Pe el, ce mi-a fost mai scump decât sufletul meu! 
M-am simțit ca un copac smuls cu tot cu rădăcini, tulpină și cu ramuri, 
Îmi părea că sacrific totul. 

Copilul meu Isaac! Pe care l-am născut când eram aproape de moarte – 
Un miracol, un dar, o nădejde sfântă. 
Și acum – poate fi adevărat? – trebuie să trăiesc în prezent 
Să-l văd îndepărtat, și îndepărtat trebuie să fie! 

Pot să uit cum atunci când încă era un bebeluș 
Obișnuiam să mă joc cu el – era viața mea, bucuria mea, 
Era purtat în brațele puternice ale tatălui, 
Și el râdea atât de fericit... o scumpul meu băiat! 

Și acum Moria! Locul durerii adânci, 
Al inimilor sângerânde, al spinilor sălbatici de foc... 
La început am spus că nu pot, am argumentat și-am protestat: 
Cine are dreptul să-mi ia dorința sufletului meu? 

Dar apoi, în timp ce plângeam liniștit înaintea Lui, 
El mi-a spus: „Copilul Meu, tu Îmi eşti la fel de drag mie, 
Şi chiar mai mult decât ceea ce înseamnă Isaac pentru tine; 
Dacă nu era nevoie, ţi-aş fi cerut Eu oare sacrificiul? 

Tu îl iubeşti atât de mult, că-l vezi ca pe a ta creaţie, 
În el tu trăieşti, pentru el te mişti şi trudeşti; 
Dar Dumnezeu este mai mare decât toate eforturile tale cele mai măreţe – 
Păstrând ce este bun, tu pierzi ce este cel mai bun. 

Căci oricine îşi va păstra viaţa lui o va pierde; 
Şi viaţa lui poate fi un părinte, un copil, lucrul, soţia;...
 Dar acela ce duce pe Moria ce are cel mai bun pentru Mine, 
Va împărăţi cu Mine în viaţa de înviere.” 


Se caută Profeți

Lumea are nevoie din nou de profeţi, căci aceasta este o zi a vai-urilor,
Chiar dacă prieteni şi duşmai, deopotrivă, proclamă pacea de pe acoperişul caselor.
Oameni în veşminte profetice, dar cu limbi neprofetice,
Visează la epoca de aur, în timp ce trec cu vederea abaterile prezente de la Cuvânt.

În loc să arate mereu spre cine vor fi Irozii de mâine,
Irozii de azi ar trebui să audă un cuvânt, direct şi fără ocolişuri!
Dar noi preferăm mai degrabă banchetele lor decât celula întunecată,
Tratăm crimele cu bunăvoinţă, căci şi noi vrem să fim trataţi bine!

Stăm împreună cu oaspeţii de onoare, cu preoţi, scriitori şi doctoranzi;
Trădându-ne sfânta chemare, ascultăm sunete fermecătoare!
Şi atunci când capul profetului mort este adus pe o tavă înăuntru,
Nu ne rupem veşmintele, nici nu ne ridicăm să denunţăm păcatul.

Venim la palatul lui Irod ca oameni ai psalmilor dulci, şi iată!
Chiar şi Irod cu Irodiada vin la închinare în Biserica noastră!
Ne citim eseurile noastre măiestre; îl imităm pe Solomon,
În timp ce vorbim de iarba de pe câmp şi despre cedrii din Liban.

Ne ridicăm pe înălţimi ale elocvenţei în timp ce predicăm domnilor şi doamnelor,
Cuvintele noastre sunt mai alinătoare ca balsamul, dar niciunul nu este ca o sabie cu două tăişuri!
Nicio străpungere sau o despărţire a sufletului de duh,
Nicio descoperire a gândurilor criminale şi a intenţiilor ascunse ale inimii.

Ei ascultă cu răbdare predicile noastre, în timp ce săgeţile zboară deasupra capetelor lor;
De ce s-ar teme, sau ce i-ar tulbura în paturile lor adultere?
Conştiinţele nu le sunt străpunse de nimic din ce spunem noi,
De ce să se gândească la nevoia de pocăinţă sau de ce ar vrea să ne omoare pentru plata ce ne-a dat-o?

Ne considerăm bine plătiţi prin banii ce ne vin
Din buzunarul lui Irod şi prin aplauzele şi aprecierile curtenilor.
Şi ce dacă trebuie să dansăm pe muzica lui Irod, în timp ce alţii îşi pierd capetele?
Noi ni le vom păstra pe ale noastre punând mâna la gură!

Ne considerăm bine plătiţi de mulţimile care se îmbulzesc în biserica noastră,
De ce să le examinăm mâinile? De ce să căutăm puritate?
Şi ce dacă ei sunt schimbători de bani şi vânzători de boi şi oi?
Vom avea şi noi o bună parte din profitul lor, dacă ne ţinem gurile închise!

Vechii profeţi au fost „născuţi din nou”; ei nu mai înnoată împotriva curentului
Au descoperit că-i mult mai profitabil să se lase duşi de val.
În loc să-i îmbogăţim pe alţii, dezbrăcând şi expunând sărăcia irozilor de azi,
Am devenit faliţi strângând averi trecătoare.

Lumea rămasă nesărată de viziunile profetice adevărate,
Va pieri din lipsă de pocăinţă, dar şi profetul va pieri deasemenea.
Biserica ce nu e pedepsită, creşte mare şi este înnecată în buruieni. – 
Această viziune e profetică şi adevărată, şi cine citeşte să fugă!