Big_clouds O învățătură care este foarte populară în vremea de acum spune cam așa: Biserica este chemată în vremea de acum să transforme societatea și să instaureze Împărăția lui Dumnezeu. Toate bolile, slăbiciunile, neputințele trebuie privite ca ceva negativ, ca un blestem și trebuie să le mustrăm și să scăpăm de ele imediat. Dumnezeu vrea ca în vremea de acum noi să prosperăm și să ne îmbogățim din punct de vedere material. De altă parte, trebuie să ne implicăm în toate păturile societății, ca și biserică, pentru a o transforma. Chemarea noastră este să schimbăm lumea, să creem o lume ideală, așa cum a gândit-o Dumnezeu. 

Dacă atunci când asculți aceste lucruri, nu te înfiori și nu te îngrozești, să știi că îți lipsește bunul simț spiritual; dar dacă te încântă și ești gata să le îmbrățișezi, înseamnă că e cu dedicație: „... pentrucă n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.” 

Până nu demult, oamenilor le plăcea să viseze la așa ceva, dar cumva Biblia nu le dădea voie; dar acum s-au sculat niște oameni „extrem de luminați” care au reușit prin tot felul de scheme și interpretări să numească răul bine, și să emită doctrine care satisfac 100% firea. Sunt învechite și nu ne mai privesc pe noi niște cuvinte ca: „vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor”, „în lume veți avea necazuri”, „să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări”, „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor”, „cei ce vor să se îmbogățească”, „vai de voi, bogaților”, „vai de voi, care râdeți acum”, „fiindcă Hristos a suferit, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire”, „vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători”, „toate aceste lucruri au să se strice” etc. 

Oare are rost să argumentăm că această învățătură este în totală opoziție cu învățătura clară a întregii Scripturi cu privire la Dumnezeu, om, lume, mântuire, Biserică și lucrurile viitoare? Ce rost are să încercăm să-i convingem de eroare pe cei care nu suportă adevărul? Dar iată un lucru interesant! Atunci când Petru predica și mii de oameni se converteau cu adevărat și se pocăiau, el nu a început să propovăduiască „Împărăția lui Dumnezeu aici și acum”, ci a zis: „Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, și să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor...” El a vorbit despre vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor după ce Se va întoarce Domnul Isus Hristos. Însă învățătura aceasta la care facem referire nu ne spune prea multe despre revenirea Lui, nu ne lasă cu niciun dor după El... Iată-ne împărățind fără El!!! Nici Wesley, nici Whitfield, nici Edwards, oameni care au experimentat treziri remarcabile în vremea lor, nu au spus așa ceva, ci au căutat să mântuiască oameni din acest veac rău și să-L aștepte pe Domnul Isus Hristos. 

Chiar dacă mulți nu au îmbrățișat învățărura aceasta, totuși, în practică o cred și o aplică. Ce vreau să spun? 

Păi, în primul rând, să ne uităm la implicarea bisericii în schimbarea societății. Poate ca nicăieri în altă parte, în țara noastră liderii bisericilor au dat mâna cu politicul să îi cheme pe toți să se mobilizeze pentru a schimba legi și a pune oameni în anumite funcții politice. Dacă cineva nu acționează cum doresc ei, este considerat nepăsător, necreștin, inuman. Realitatea este că ei fac aceste demersuri nu pentru că le pasă atât de mult de cei care merg într-o pierzare veșnică, ci pentru că ei doresc să aibă un timp fain pe pământ. Oare mai este cineva care să-și pună întrebarea dacă chiar asta este treaba bisericii? Vi-l imaginați pe apostolul Pavel implicat în așa ceva? Dar pe Domnul Isus? Care este capitolul și versetul pentru această învățătură? 

Da. Scriptura ne cheamă să ne rugăm pentru cei înălțați în dregătorii, și trebuie să o facem! Ne cheamă să-i cinstim și ne spune să ne plătim impozitele. Dar chemarea bisericii pe pământ este mult mai mare decât a face din această lume aflată în putrefacție un loc mai plăcut. Biserica este chemată să fie locul prezenței lui Dumnezeu pe pământ, să proclame cu putere Cuvântul lui Dumnezeu, și să-L aștepte pe Domnul Isus din cer ca să înnoiască toate lucrurile și să împărățească! Toată nădejdea Miresei este în Mirele ei, nu într-un om, nu în partide, nu în organizații și asociații. 

Acum, aș vrea să spun că putem avea într-adevăr un impact puternic în societate, dar iată cum, și iată ce ar trebui să ne preocupe toată energia, dacă chiar ne pasă de cei de lângă noi și nu suntem niște iubitori de sine care dorim să trăim mult și bine pe pământ: 

1. Să trăim cum a trăit Isus! Aceasta este o chemare individuală pentru toți cei care își spun creștini. Aici nu e vorba de a face ce a făcut Domnul Isus, ci de a trăi ca El! Smerenie, blândețe, dependență totală de Dumnezeu, facere de bine, lipsă totală de egoism, purtare a crucii... Un astfel de om în care trăiește Domnul Isus din nou așa cum a trăit în Nazaret este sare și lumină. Oriunde se mișcă, el răspândește mireasma cunoștinței lui Hristos; în familie, vecini, la locul de muncă, fie că este un simplu angajat, fie un prim ministru. De fapt, el nu poate să se abțină să nu aibă impact. 

2. Să fim parte dintr-o adunare locală care este o expresie a Trupului lui Hristos, în care credincioșii trăiesc în unirea Sfintei Treimi și în care se manifestă prezența lui Dumnezeu. Aceasta nu este o chemare individuală, ci colectivă. Poate o să întrebi: dar unde este o asemenea adunare? Ești un perfecționist, nu există așa ceva! S-ar putea într-adevăr să ai dreptate când spui că nu știi de nicio adunare care să fie așa, dar nu ai dreptate când spui că acesta este un deziderat perfecționist. Ei bine, dacă în lipsa unor adunări nou-testamentare, noi vrem să impactăm societatea, atunci, nu-ți trebuie un duh profetic să spui că toată agitația nu este decât „zarvă fără nicio ispravă”. Chiar dacă mai avem câteva săptămâni până Se va întoarce Domnul Isus, ar trebui să ne rugăm și să căutăm să zidim Biserica Lui, nu denominații, organizații și alte lucruri omenești care pier odată cu întrebuințarea lor. O comunitate de oameni care trăiesc în fiecare localitate uniți, în curăție, în dragoste așa cum suntem chemați să fim, are un impact extrem de puternic în societate. 

3. Trebuie să ne rugăm pentru o revărsare a Duhului Sfânt peste copii lui Dumnezeu. În orice perioadă de trezire și de revitalizare a bisericii, întregul climat moral al societății a fost schimbat. Se spune că trezirea din Anglia prin frații Wesley a scăpat Anglia de o revoluție asemănătoare cu Revoluția Franceză. Când Duhul lui Dumnezeu a venit peste Țara Galilor, barurile s-au închis, pasiunea pentru fotbal s-a stins, polițiștii nu prea mai aveau ce face decât să dirijeze mulțimile de oameni în locuri de închinare... Tu te rogi pentru trezire? Dacă nu, în ce te încrezi? Într-un om, sau în puterea lui Dumnezeu? Ce trist că cei mai mulți nici nu cred în posibilitatea unei treziri, alții, la fel de mulți sunt deja în mijlocul unei false treziri!!! Dar, slavă Domnului, mai este o rămășiță cu o credință vie în Dumnezeu. 

Dacă aceste trei lucruri nu sunt prioritatea și preocuparea ta cea mai de seamă, nu tu ai impact asupra societății, ci ea are impact asupra ta și ai devenit unul care ești parte a acestui veac ticălos și stricat, ți-ai pierdut puterea de a săra și nu mai ești bun de nimic. 

Apoi, gândiți-vă la felul în care se primesc necazurile și suferința, la goana după bani și dorința de îmbogățire, și mai important decât toate, la simțământul apartenenței de această societate și la lipsa de dor după revenirea Domnului Isus și a Împărăției Lui... Toate aceste trăiri și stări care odinioară aduceau mustrare în cuget, și-au găsit un sprijin în teologia „Împărăției lui Dumnezeu aici și acum”, un sprijin pentru a trăi și a umbla după lucrurile firii pământești. O, vino, vino, vino, Doamne Isuse!