Big_winter_bird

Într-un mod involuntar sau intenționat, în aceste zile ne uităm în urmă la un an trecut și încercăm să privim în viitor. Ce ar trebui să stârnească în noi privirea în trecut și cum ar trebui să ne uităm în viitor?

În primul rând, faptul că te gândești la aceste lucruri arată că ești în viață, deci trebuie să fii umplut cu mulțumire și recunoștință la adresa lui Dumnezeu că te-a purtat încă un an. Mulți care au fost cu noi la începutul anului, nu mai sunt printre noi. Au plecat. Asta nu înseamnă că au fost mai răi decât noi; probabil că reversul e adevărat, adică, au fost făcuți desăvărșiți și primiți în slavă. Dar faptul că încă ești în viață este un har. O, dacă ai putea vedea de câte ori ai fost purtat, păzit, izbăvit de îngerii pe care Dumnezeu i-a trimis în slujba ta! „Cine aduce mulțumiri ca jertfa, acela Mă proslăvește.” Ps. 51:23

În al doilea rând, uitându-te la biruințele de care ai avut parte, la răspunsurile la rugăciuni, dă-i toată slava lui Dumnezeu. Dacă tu conștientizezi că nimic bun nu locuiește în tine, că tot ce poți produce tu prin tine este doar păcat, atunci, glorifică-L pe Dumnezeu pentru carul Lui de biruință în care ai fost purtat. De altă parte, trebuie să conștientizezi că toată slava este a lui Dumnezeu. Așa stau lucrurile. Dacă nu Îl slăvești pe El, tu Îi furi din ceea ce El nu dă nimănui și nu împarte cu nimeni - slava Lui! El este un Dumnezeu gelos. Ai grijă să nu te umfli în pene.  Mândria merge înaintea căderii. Nu vei mai avea biruințe în viitor dacă nu Îi dai toată slava lui Dumnezeu. Imediat ce te înalți, cazi; deci, slăvește-L pe Dumnezeu!

În al treilea rând, uitându-te la căderile tale, la păcatele și greșelile tale, căiește-te, plângi și învinuiește-te doar pe tine înaintea lui Dumnezeu pentru ele. Nu le scuza prin prisma circumstanțelor în care ai fost și nu da vina pe alții. Tu ești vinovat. Pocăiește-te! Chiar nu poți vedea păcatele tale din anul trecut? Ai ajuns cumva desăvârșit? Ai grijă în punctul acesta să nu spui doar la modul general: „Nu se poate să nu fi greșit în anul acesta, de aceea, te rog, Doamne, iartă-mă dacă am greșit cu ceva. Amin”. Un frate tălmăcea bine această atitudine cam așa: Când cineva vine în felul acesta înaintea lui Dumnezeu, de fapt, el Îi spune ceva de felul acesta: „Eu nu cred că am greșit cu ceva, dar dacă Tu ești atât de limitat să crezi asta, și continui să susții acest lucru, atunci, iartă-mă”. Asta nu e pocăință. Asta este mai mult o învinuire a lui Dumnezeu. Asta nu te va ajuta la nimic. De fapt, ai face mult mai bine dacă nu ai face-o deloc. Dacă o faci la general, îți măgulești conștiință că te-ai pocăit, dar dacă nu o faci deloc, atunci îi permiți conștiinței să te mai necăjească. Retrage-te în cămăruța ta, și gândește-te la căderile tale. Fii specific, enumeră păcatele care te-au biruit cel mai des. Plângi înaintea Domnului și roagă-L să aducă biruință. „Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare.” Prov. 28:13

În al patrulea rând, privind în urmă și văzând momentele când ai umblat călăuzit de Duhul, bucură-te în Duhul Sfânt și amintește-ți cuvintele Domnului Isus care a spus: „Oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata” (Matei 10:42). Tot ce ai făcut „din El, prin El și pentru El” este nepieritor, rămâne, te vei întâlni cu aceste fapte. Ce mare har ca tu să poți, cu lucruri pieritoare să aduni comori nepieritoare, într-un loc unde hoțul nu le sapă și nu le fură, și unde nu le mănâncă rugina și molia! Fii încredințat ca apostolul Pavel că El are putere să păzească ce I-ai încredințat până în ziua aceea (2 Tim. 1:12).

În al cincilea rând, gândește-te la faptul că anul trecut, e trecut. Nu mai poți schimba nimic. Cutremură-te la realitatea aceasta: timpul pe care l-ai irosit, e irosit; oportunitățile pe care le-ai ratat, sunt ratate; cuvintele nefolositoare pe care le-ai spus, sunt rostite, scrise și va trebui să dai socoteală de ele. Nu te vei mai întâlni cu anul trecut decât în ziua judecății. Ce serioasă e viața! „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata pentru binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Cor. 5:10) „De aceea ne și silim să-I fim plăcuți”, spunea apostolul cu un verset mai sus; și, de aceea trebuie și tu, privind în viitor, să te hotărăști:

În primul rând, să fii unul care trăiește cu ziua, nu cu săptămâna sau cu luna, și, mai rău, cu anul. Fă-ți planul pentru o singură zi în acest an. Datorită fragilității vieții, datorită faptului că viața ta pământească se poate încheia oricând, dar mai ales datorită împrejurărilor în care ne aflăm, adică a faptului că Domnul Isus este la ușă, refuză să te mai gândești la viața aceasta într-o perspectivă lungă. Dacă mai ai o zi, consider-o un har, trăiește-o ca fiind ultima și trăiește-o la maxim. Încheie fiecare zi cu rugăciunea Miresei: „Vino, Doamne Isuse!”

În al doilea rând, ca să trăiești această zi în acest fel, începe fiecare zi cerând Duhul Sfânt cu plinătate peste tine. Frate, altfel nu vei putea, nu vei putea să trăiești cu folos! Sărăcia în duh deschide cămările cerului, bogăția în duh este cauza tuturor lipsurilor și sterpiciunii spirituale. Ce ai primit ieri, sper că ai folosit, astăzi e o nouă zi și ai nevoie de o nouă măsură din Duhul Sfânt. Cere, caută, bate, căci doar aceia primesc. „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13)

În al treilea rând, lucrul cel mai important din această singură zi este să te închini lui Dumnezeu. Mai important decât a face ceva pentru Dumnezeu, este să te închini Lui. De fapt, nu vei putea face nimic care să rămână pentru eternitate dacă nu primești instrucțiuni în închinare. Dumnezeu ne-a creat pentru Sine Însuși, și acesta este și motivul răscumpărării: „ca să ne aducă la Dumnezeu”. O zi în care nu te închini înaintea lui Dumnezeu este o zi pierdută. A venit ceasul când închinătorii adevărați se închină Tatălui în duh și adevăr. Și Tatăl dorește închinători! Vrei să trăiești făcându-I pe plac? Închină-te!

În al patrulea rând, stând în închinare și adorare în prezența lui Dumnezeu, cere-I să te umple de cunoștința voii lui Dumnezeu. Desigur, voia lui Dumnezeu este descoperită în Cuvânt și e nevoie să-L citim și să-L studiem zilnic; dar presupunând că suntem angrenați în acest exercițiu zilnic, vreau să subliniez că trebuie să fim umpluți cu voia specifică a lui Dumnezeu pentru noi  în această singură zi. El a pregătit pentru noi mai dinainte fapte în care să umblăm, dar trebuie să stăm în rugăciune să vedem faptele bune pregătite de Dumnezeu pentru acea zi. El descoperă pas cu pas, zi de zi. Luptă-te pentru asta cum se lupta și Epafra ca „desăvârșit și deplin încredințat să stărui în voia lui Dumnezeu”. S-ar putea să nu primești în fiecare zi o lumină deplină cu privire la tot ceea ce trebuie să faci și atunci va trebui să te încrezi în promisiunea pe care El a făcut-o în Isaia 50:10: „Cine umblă în întuneric și nu are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui.” El te va purta în voia Lui și atunci când bâjbâi în întuneric, căci El este credincios făgăduințelor Lui, dar nu o va face pentru cei „care se culcă pe paturi de fildeș, și stau întinși a lene pe așternuturile lor; mănâncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat, aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică, beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!” (Amos 6:4-6).

În al cincilea rând, umblă călăuzit de Duhul. Umblă în acele fapte. Fă voia lui Dumnezeu, căci  cine a știut-o și nu a făcut-o va fi bătut cu multe lovituri. E posibil să știi ce ți se cere, dar să nu mergi pe acel drum. De ce? Pentru că Duhul Sfânt te călăuzește mereu pe un drum al crucii; și deși cu mintea ai dori să împlinești voia lui Dumnezeu, asculți de îndemnul cărnii: „nu pe acolo că mă doare”. Pe apostolul Pavel, Duhul Sfânt îl înștiința că îl așteaptă lanțuri și necazuri, dar el nu se dădea înapoi, căci el nu ținea la viața lui ca și cum i-ar fi fost scumpă, ci mergea înainte asemeni Domnului Isus care Și-a întreptat fața hotărât spre Ierusalim. Pe tine ce te înștiințează Duhul Sfânt că te așteaptă în acest an? Vezi ca nu cumva să fii atât de lipsit de spiritualitate încât să numești îndemnurile cărnii, îndemnuri ale Duhului Sfânt.

Dacă vei face așa, îți garantez că oricâte zile va avea anul acesta pentru tine, va fi un an mai bun. Și dacă te vei așeza pe acest prag al reflecției în fiecare seară, va fi și mai bun. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! Vino, Doamne Isuse!