Venim pe această lume cu mâinile goale. Pe măsură ce timpul trece, acumulăm posesiuni, relaţii şi cunoştinţă. Nu trebuie să ţinem aceste lucruri strâns, ci uşor, ca pe un împrumut de la Dumnezeu, deoarece atunci când plecăm de pe acest pământ, mâinile noastre vor fi din nou goale. Giulgiul de înmormântare nu are buzunare.

Câteodată suntem despărţiţi de posesiunile pământeşti înainte de moarte. Dacă ne ţinem cu hotărâre de ele, vom bombăni şi ne vom plânge deoarece simţim că am fost defraudaţi de ceea ce era un drept al nostru. După ce a pierdut totul, Iov L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat”. Cum primesc eu pierderile vieţii?

Ieremia, prorocul plângerii, a trăit într-un timp critic al istoriei Israelului. Nu era nici „un om care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr” (Ier. 5:1). Israel devenise mai rău decât naţiunile care trăiseră înainte pe pământul Canaanului. Aveau speranţe false pentru că se închinau în templul lui Dumnezeu (Ier. 7:10), însă judecata şi pedeapsa erau la uşă. De asemenea, a existat un proroc al plângerii şi în Noul Testament (Luca 13:33) care a plâns pentru Ierusalim (Luca 19:41). În vremea lui Isus, situaţia israeliţilor cu jugul roman asupra lor era grea. Îl aşteptau pe Mesia, dar când El a venit, nu era ceea ce aşteptau ei. Templul, casa de rugăciune, nu mai reprezenta interesele lui Dumnezeu. Isus a spus: „Iată că vi se va lăsa casa pustie” (Luca 13:35). Iată cum tratau conducătorii lui Israel situaţia din timpul lui Ieremia. „Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ’Pace! Pace!’ Şi totuşi nu este pace!” Păcatul este serios, dar ei nu l-au tratat în mod serios. Credeau că nimic nu se putea schimba, chiar dacă veniseră babilonienii. Dumnezeu apărase cetate de multe ori şi aceasta încă mai exista, însă acum merseseră prea departe.

Dumnezeu intenţionează să ne facă bine prin pedeapsa Sa
Greşelile noastre sunt evidente pentru alţii, dar nu pentru noi. În mesa catolică, preotul spune: „Domnul fie cu tine”, iar oamenii răspund: „Şi cu tine”. Într-o duminică, preotul avea probleme cu microfonul, şi credincioşii nu puteau auzi bine când a murmurat: „E ceva în neregulă cu chestia asta”. Ei au răspuns: „Şi cu tine”. Atunci când degetul Lui este îndreptat spre noi, facem bine dacă ne dăm de partea lui Dumnezeu, şi să fim împotriva noastră.

Este bună disciplina lui Dumnezeu pentru noi? Ieremia spune relatarea olarului. Vestea bună este că El poate face ceva frumos din lutul care nu a ieşit bine de prima oară. Este în inima lui Dumnezeu să facă ceva pentru Israel. El nu îl va lăsa aşa cum este.

Cu toate acestea, nu toţi cei care fuseseră luaţi în Babilon greşeau. Nu era vina lui Şadrac, Meşac şi Abednego că erau acolo. Cu ce a greşit Iosif de a fost vândut ca rob şi luat în Egipt? Departe de casă, de prieteni, şi de tot ce era familiar, ţelurile şi planurile acestor tineri au fost spulberate. Ce se întâmplă când eşti tratat nedrept din cauza păcatului altuia? Poate că nu cunoşti nici un motiv pentru situaţia pe care o deteşti, dar pur şi simplu eşti acolo. Lucrurile au săpat de sub control.

Staţi în drumuri
Cum reacţionezi când trebuie să te ridici ca să atingi adâncul? Unii renunţă. Alţii se plâng şi se amărăsc. Dacă te pot face să-ţi ridici ochii pentru o clipă, aş vrea să vezi că Dumnezeu are ceva de spus. Slavă Domnului, El a vorbit celor din Babilon! Pierderea şi deznădejdea acestor oameni în suferinţă este contextul acelui verset din Vechiul Testament atât de des citat: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi … gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ier. 29:11). Dumnezeu nu i-a părăsit nici măcar pe aceia care erau în sclavie din cauza neascultării.

Reacţia ta te va ridica sau te va coborî. În Statele Unite, există un lanţ muntos numit „Marea diviziune”. Apa care cade pe aceşti munţi se poate vărsa fie în oceanul Pacific, în vest, fie în oceanul Atlantic în est. În funcţie de reacţia ta, soarta ta poate fi la kilometri depărtare. Dumnezeu adusese Israelul într-o criză şi sfatul Lui a fost acesta: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi” (6:16). Alegeţi calea veche a lui Dumnezeu. Mulţi oameni din societatea sclipitoare din prezent trăiesc pentru sine şi refuză calea vechii cruci aspre şi domnia Celui Îmbătrânit de zile. Oamenii spun că Biblia este demodată. Un vechi predicator, Vance Havner a spus: „Aerul este demodat; apa este demodată.” Nu putem trăi mult fără ele. Cărarea care a trecut testul timpului funcţionează în viaţa creştinului. Ea este cea pe care Dumnezeu a luminat-o. Oamenii au spus: „Nu vrem să umblăm pe ele!” Isus a dorit să strângă copiii lui Ierusalim aşa cum o găină îşi strânge puii, dar „n-aţi vrut!” (Luca 13:34).

Creşte acolo unde eşti
Nu te lăsa prins de a dori permanent ceea ce este imposibil de obţinut. Haideţi să începem să ne ocupăm de situaţia noastră, acolo unde suntem chiar acum, nu unde ne-am dori să fim. Până la urmă, Israel a devenit o naţiune în timp ce trăia în robie. În Babilon, ar fi putut foarte bine să spună: „Aici, în groapa asta de iad, nu pot face nimic. Dacă eram în ţara mea, lucrurile ar fi fost diferite.” Cu toate acestea, Dumnezeu le spune: „să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi” (Ier. 29:6). Dumnezeu le spune să-şi zidească case (vers. 5). Creşteţi! Poate că situaţia voastră nu este ideală, dar folosiţi-vă cât puteţi de ea.

Foloseşte ce ai
Dumnezeu lucrează cu noi cu ceea ce avem, nu cu ceea ce credem că avem nevoie. Dumnezeu va lucra cu ceea ce ai acum. Minunile încep cu lucruri mici. David a înfrânt un uriaş cu o praştie. Nu a avut ocazia să înveţe să folosească armura lui Saul. Samson a luat primul lucru care i-a fost la îndemână – o falcă de măgar – şi a ucis 1000 de filisteni. Nu a avut timp să facă un curs de autoapărare. Dumnezeu i-a cerut lui Moise ce avea în mână. Nu l-a trimis să facă un curs de conducere şi oratorie. Ucenicii habar nu aveau ce să facă cu cei 5000 de oameni care erau înaintea lor, dar relatarea ne spune că Isus ştia ce avea să facă. I-a întrebat: „Ce aveţi?” În sistemul economic al lui Dumnezeu, cinci pâini şi doi peşti erau de ajuns.

Dacă viaţa ţi-a adus pierderi, mai întâi de toate, cercetează-ţi inima ca să vezi unde eşti înaintea lui Dumnezeu. Suferi din cauza păcatului tău? Atunci nu te amăgi singur, ci ocupă-te în mod serios de el, iar Dumnezeu, la momentul hotărât de El, te va restaura. Dacă inima ta este curată înaintea lui Dumnezeu şi nu poţi găsi cauza situaţiei tale, atunci hotărăşte-te să reacţionezi cum se cade şi să o apuci pe drumul bun în problemă. Alege vechile cărări ale lui Dumnezeu. Nu aştepta ca situaţia să se schimbe , ci foloseşte-te de ea şi creşte! Lasă-L pe Dumnezeu să binecuvânteze ce ai acum în mână şi, mai presus de toate, aminteşte-ţi lucrul acesta: Dumnezeu are planuri să-ţi dea un viitor şi o nădejde.