Big_wind-blowing În Ioan 3, Isus i-a spus lui Nicodim că lucrarea Duhului Sfânt în ceea ce priveşte regenerarea oamenilor este asemănătoare cu bătaia vântului. Weekendul trecut am fost martor al acestei realităţi în estul Texasului, unde fusesem rugat să predic la o serie obişnuită de întâlniri la un grup situat la sud de Longview, undeva în inima zonei rurale din estul Texasului.

În ceea ce urmează, mi-am ales cu multă grijă cuvintele ca să nu exagerez, ci să prezint un raport exact. Succesiunea evenimentelor a fost după cum urmează:

Fusesem rugat să predic în timpul weekendului de către un anume pastor, împreună cu soţia lui, care începuseră un studiu biblic în casa lor după ce şi-au văzut unele rude întoarse la Domnul. Tatăl şi fratele femeii, amândoi muncitori în rezervaţii de petrol, fuseseră mântuiţi într-un mod puternic prin mărturia simplă a acestui cuplu şi prin rugăciune neîncetată. Aceşti oameni au fost transformaţi şi au început să trăiască într-un mod real pentru Hristos. Alţii au început să fie influenţaţi de vieţile lor, au devenit flămânzi după adevăr şi, deoarece căutau alţi creştini adevăraţi, au început să vină la studiu biblic. Unii dintre aceşti oameni erau ameşi, catolici, baptişti de sud, baptişti fundamentali independenţi, etc.

Pe măsură ce studiul continua de-a lungul săptămânilor, veneau din ce în ce mai mulţi oameni în această casă de ţară, şi nu după mult timp, sufrageria lor mare era mereu plină cu oameni de toate vârstele – oameni în vârstă, cupluri de vârstă mijlocie, cupluri tinere, tineri necăsătoriţi, adolescenţi şi copii. Adevărurile simple ale Bibliei puneau stăpânire pe multe inimi şi convertirile au continuat. Acum, acest studiu a devenit o mişcare adevărată şi constantă a harului lui Dumnezeu; la început, ei se întâlneau marţea şi sâmbăta seara, iar acum se întâlnesc şi duminica, adesea până la miezul nopţii.

Când se adună, nu cântă uşurătate, ci cu pasiune şi reverenţă, rugăciunea este bine rânduită, şi cu toate acestea, este autentică şi reală, iar dorinţa pentru predici şi adevăr biblic este puternică. Iar prezenţa lui Dumnezeu se manifestată în realitate. Vântul lui Dumnezeu suflă şi oameni din mai multe cătune din estul Texasului sunt atinşi.

Aspectul unic al acestei lucrări este că nu poate fi caracterizată ca o furtună spirituală care a venit deodată, după cred unii că ar trebui să se întâmple atunci când Duhul Sfânt începe o lucrare de trezire. În schimb, seamănă mai mult cu o ploaie uşoară, blândă, constantă care a continuat săptămână după săptămână şi care de câteva luni, nu s-a oprit deloc.

Cu mai multe luni în urmă, am fost programat să predic acolo, presupunând că era doar o mică biserică ce dorea să ţină o conferinţă biblică pe parcursul weekendului. Dar când am sosit acolo la acest sfârşit de săptămână, am văzut că vântul deja sufla. Am ajuns în mijlocul unor oameni care trăiau în realitatea prezenţei Domnului, care aveau bucurie adevărată, foame spirituală pentru adevăr, lacrimi, zdrobire, dragoste autentică unul pentru altul şi o povară pentru alţii. Încă din primele minute petrecute acolo după sosirea mea, am înţeles că Dumnezeu lucra. Vântul sufla …

Am ajuns la întâlnire oarecum obosit şi încercând să-mi înving descurajarea. Cu o săptămână înainte îmi plănuisem predicile. Dar când am ajuns acolo şi mă pregăteam, am fost convins că mesajele pe care le pregătisem nu erau potrivite. Deja Îl vedeam pe Dumnezeu la lucru. Când mă rugam, am primit două mesaje noi având convingerea că trebuia să le predic pur şi simplu pe acestea, fără nici o altă pregătire sau alte notiţe, şi că trebuia doar să mă încred în Duhul Sfânt ca El să-Şi facă real adevărul, în timp ce îmi vărsam inima cu privire la înţelesul acestor pasaje.

Când predicam am început să simt o libertate extraordinară de a împărtăşi Cuvântul, bucurându-mă de mare ajutor din partea Domnului. Dumnezeu era cu adevărat prezent. În mod neaşteptat, adevărul a început să iasă la iveală cu o liberate şi o putere neobişnuite. Am observat în tot grupul o foame adâncă, atenţie serioasă, se luau multe notiţe şi erau foarte receptivi la adevăr. Era ca şi cum vedeai cu proprii ochi pământul bun al inimilor receptive despre care se vorbeşte în pilda semănătorului. Oamenii erau afectaţi chiar în timpul predicii care a durat probabil o oră şi jumătate. Când m-am oprit, mai mulţi dintre cei adunaţi acolo, m-au rugat să continui, dar ştiam că nu mai aveam altceva de spus în acel moment. Au început să mi se adreseze întrebări din toate colţurile grupului şi am continuat astfel încă o oră, vorbind despre adevăr, doctrină, convertire, viaţă şi realitate spirituală, cu bucurie şi deschidere evidentă a inimii din partea întregului grup.

După încheierea serviciului, oamenii au mai zăbovit acolo împărtăşindu-se unul altuia, rugându-se şi vorbind din Scriptură, iar mai mulţi dintre ei, fiind zdrobiţi, L-au căutat pe Domnul până după miezul nopţii. După ce am aţipit sâmbătă seara târziu, am fost trezit de nişte zgomote care veneau de afară, de la nişte tineri care vorbeau despre lucrurile lui Dumnezeu cu râvnă şi bucurie, fără să-şi dea seama că glasurile lor nu-i lăsau pe alţii să doarmă. Vântul sufla …

Ziua de duminică a fost la fel de bună. Oamenii au sosit acolo devreme; au început spontan să cânte cântări de închinare şi îşi spuneau mărturiile cu bucurie. Nu puteau aştepta începerea timpului stabilit. Ceea ce plănuisem să predic în dimineaţa aceea era din nou nepotrivit. După rugăciune, am luat alte două pasaje noi şi am făcut acelaşi lucru ca şi în seara precedentă, mesajul durând iarăşi o oră şi jumătate; mi s-a părut că au trecut numai 30 de minute. Mesajul a dus la convingere de păcat, sinceritate, mărturisire, şi întrebări timp de mai mult de o oră. Vântul încă sufla…

După-amiază, în jurul meselor de prânz, se vorbea numai despre Isus, despre Biblie, probleme doctrinare, sfinţenie, adevărata Evanghelie, despre cum să-şi iubească familiile, cum să umble cu Dumnezeu şi cum să-L glorifice pe EL. Era o atmosferă de bucurie şi de realitate cerească. Ajunsesem într-un loc unde vântul deja sufla, iar eu am fost binecuvântat să iau parte la acestea.

Întâlnirile au continuat fără să mă aibă pe mine ca predicator în celelalte seri. Dar vântul continua să sufle când am plecat; era foarte evident că această lucrare care începuse cu câteva luni în urmă, a continuat până acum. Se poate transforma în ceva mult mai mare, mai vast, dacă vântul începe să sufle mai tare.

În timp ce trăiam aceste lucruri pe care le făcea Domnul în acest week-end, am simţit că Domnul a spus inimii mele: „Eu sunt totdeauna la lucru pe pământ şi mântuiesc oameni de pe tot pământul în fiecare zi.” Atunci mi-a venit în inimă acel verset din Scriptură care vorbeşte despre El ca despre un Dumnezeu care „lucrează mântuire până la capătul pământului.”

Aşa că, vă rog să vă rugaţi pentru această lucrare a lui Dumnezeu din estul Texasului. Cereţi bisericii voastre să se roage pentru ea. Are aceleaşi semne distinctive iniţiale care au fost prezente şi în alte treziri adevărate din istorie, când vântul lui Dumnezeu a început să sufle în mod misterios, în mod suveran, şi îndurător. Suflă acum – chiar în partea rurală din estul Texasului.