"Eu voi fi Împăratul tău!”
El cunoaşte nevoia noastră de a avea un împărat. El cunoaşte anarhia lipsită de orice speranţă nu doar a unei lumi, dar şi a unei inimi „fără împărat”. Există vreun strigăt mai nefericit decât „Nu avem împărat”? – nu avem pe nimeni în faţa căruia să ne plecăm, pe care să iubim, pe care să ascultăm, nimeni care să ne călăuzească, să ne protejeze şi să domnească peste noi, nimeni care să ne păstreze în acea libertate adevărată a credincioşiei din toată inima. Nu am simţit noi oare că vrem cu adevărat o mână puternică peste inimile noastre? Nu am simţit noi că a urma calea noastră nu este atât de sigur ca a urma calea altuia, dacă acel altul este cineva căruia îi putem da şi îi dăm supunerea şi încrederea noastră deplină. Nu s-a auzit în sufletele noastre un ecou al vechiului strigăt „Dă-mi un împărat”? – un strigăt pe care nimic nu-l poate potoli decât această făgăduinţă divină: „Eu voi fi Împăratul tău!”.
Însă făgăduinţa a fost făcută; iar acum, dacă vechiul bocet nefericit al unei inimi fără împărat revine într-un ceas de uitare fără credinţă, cuvântul Lui se aude ca o trâmbiţă regească: „Pentru ce strigi tu însă acum aşa de tare? N-ai împărat?” Apoi, siguranţa plină de har a Împăratului vine cu o putere liniştitoare: „Eu voi fi Împăratul tău!”
Ce fericiţi suntem că El Însuşi este Împăratul nostru! Căci suntem siguri că El poate să-Şi supună toate lucrurile în această împărăţie lăuntrică pe care noi nu o putem guverna în nici un fel. Ne bucurăm atât de mult că putem să-L luăm pe Cuvânt şi să predăm conducerea în mâinile Lui, cerându-I ca El să fie Împăratul nostru în fiecare faptă şi să-Şi înfiinţeze tronul de pace în cetatea de atâta vreme tulburată şi împărţită, rugându-L să aducă orice gând în robia ascultării blânde de El.
Am avut destule războaie şi revolte, destui tirani şi trădători, destulă anarhie şi destule legi născocite de noi înşine. Alţi domni (oh, cât de mulţi!) au avut stăpânire asupra noastră. El a îngăduit ca noi să fim slujitorii lor pentru ca acum, printr-un contrast binecuvântat şi odihnitor, să putem cunoaşte slujba Lui. Acum, vrem numai un „alt Împărat, un singur Isus”. În ziua puterii Sale, El ne-a făcut să dorim – iar acesta a fost primul act al domniei Lui şi simbolul faptului că în inimile noastre „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie”.
Doamne, fii Tu Împăratul meu astăzi! Domneşte în mine mai deplin ca niciodată până acum. Fă ca sporirea domniei Tale să fie continuă şi puternică în mine în aşa fel încât numele Tău să fie glorificat în mine acum şi pururea.
Domneşte peste mine, Isuse Doamne!
Oh, fă din inima mea tronul Tău!
A Ta va fi pe veci,
Numai a Ta va fi!